Simbata la prinz, pe Schitu Magureanu, parchez vizavi de Bulandra, pe colt, in dreptul unui hotel prapadit inghesuit intr-un bloc venerabil. Din hotel iese prompt o duduie, se propteste in fata masinii si-mi ordona sa nu parchez acolo, ca e rezervat. Deschid geamul si-i spun ca nu exista nici un semn, asa ca, daca vrea sa-mi mut masina, sa pofteasca sa-mi arate un contract. „Imediat”, zice duduia, si dispare inauntru.
Joaca la cacialma, bineinteles ca n-are nici un contract – am parcat pe colt, unde oprirea e interzisa (stiu bine Codul Rutier, daca-mi salta permisul il iau inapoi fluierind). Ma astept mai degraba ca, in loc de contract, duduia sa vina cu doi baieti bine claditi.
Dupa vreo trei minute, fata se intoarce cu miinile goale: „Da’ ce, sinteti de la…? De ce trebuie sa va arat io contractul?”. „Nu”, zic, „nu sint de la… Trebuie sa-mi aratati contractul pentru ca nu exista nici un semn din care sa rezulte ca aici e o parcare rezervata”. Ramine perplexa. Apoi, intra inapoi in hotel trintind usa. Eu ii astept in continuare pe baietii bine claditi, ca sa pot suna la politie (Politia Comunitara nu se ocupa de contraventii rutiere).
Vazind ca n-o scot la capat cu intimidarea, angajatii hotelului schimba tactica: vin pe rind si-si lipesc nasurile de geam, zgiindu-se la mine (probabil, eu trebuia sa ma rusinez si sa ma car cu coada intre picioare de-acolo). Doar ca nu sunt deloc rusinos, ma zgiiesc si eu la ei, le fac semne cu mina. Daca si-au facut socoteala ca cedez primul, mi-e mila de ei – as putea invata chiar si un catir ce inseamna indaratnicia.
Intr-un final, au aparut amicii pe care ii asteptam si am parasit cimpul de lupta triumfator, zimbindu-le a batjocura. As fi invins oricum: in cel mult 12 ore schimbau tura si erau nevoiti sa plece.

Desi Radu Vilcan si Elena Voscoboinic au dansat mai bine, fiind marii favoriti ai competitiei, publicul a votat cu sufletul, dind cistig de cauza Ilariei Cherloaba care, impreuna cu Liviu Virciu, lupta pentru sanatatea tatalui ei.

*Plinsul care aduce voturi*

Cele doua perechi care s-au duelat in editia de vineri au obtinut din partea juriului un punctaj care a determinat un scor destul de strins, factorul hotaritor fiind publicul care voteaza mai putin performanta si mai mult cazurile care il impresioneaza. Pentru a da mai multa greutate povestilor emotionante ale partenerelor, Liviu Virciu si Radu Vilcan si-au scos pe tapet si dramele personale, primul, amintind ca si-a pierdut fratele intr-un accident, al doilea, povestind cum a crescut el fara tata. Pentru ca tacimul sa fie complet, cei doi au plins de-a sarit camesa pe dinsii, dar, parca, Virciu a plins mai convingator, aducind Ilariei Cherloaba un plus de voturi. De dansat, Elena Voscoboinic a dansat din nou cel mai bine, iar Vilcan a tinut pasul, dupa puteri. In schimb, Virciu si Cherloaba au format un cuplu mai omogen, mai sudat, notele obtinute propulsindu-i din nou pe primul loc. Cei care au ocupat treapta cea mai inalta a podiumului, in urma cu o saptamina, Alina Chinie si Stefan Bamboi s-au trezit acum condamnati la duel.

*Mantea si-a pus nurii sub lacat*

Dupa expozitia de sini si chiloti cu care a entuziasmat publicul masculin, la penultima editie, Andreea Mantea a luat masuri drastice: si-a cusut bluza de sutien, iar sutienul, probabil, l-a prins in suruburi. Si, pentru ca iubitul ei, Andrei Ţirdea, sa nu mai aiba motive de suparare, la dansul oriental a aparut si cu ditamai lacatul atirnat de git. Mantea a dansat din buric precum o baiadera veritabila, dar slow fox-ul pe care l-a prestat impreuna cu Daniel Lazar a nemultumit juriul care le-a acordat note nedrept de mici. Astfel, au fost pentru a treia oara condamnati la duel si de data asta, chiar au motive de ingrijorare, pentru ca adversarii lor, Alina Chinie si Stefan Bamboi, au in coregrafa Vica un aliat foarte greu de invins. Inainte de editia de vineri a concursului “Dansez pentru tine”, Jean de la Craiova a improvizat o manea nou-nouta: “Si va spun, nu e vrajeala,/ Vreau sa mergem in finala!”. Mai putin talentat la rime, dar expert in coregrafie, Bursucu i-a dat replica: “Si-o sa te intorc pe dos/ daca gresesti la slow fox!” Pina la urma, n-a fost cazul sa-l intoarca pe dos, iar succesul lui Jean si al partenerei sale, Sandra Neacsu, i-a facut pe Adi Minune si Vali Vijelie sa se ofere ca dansatori in sezonul viitor al competitiei. Dupa ce talentatii Adrian Muresan si Elena Voscoboinic au fost eliminati din cursa, simpaticul Jean are toate motivele sa spere.

Kim Cattrall – actrita in virsta de 51 de ani devenita faimoasa pentru rolul devoratoarei de barbati Samantha Jones din „Sex and the City” – a declarat recent ca nu mai este la moda sa ai un iubit mai tinar decit tine si crede ca acest stereotip este mort. „«Cougar»-ele (femei in virsta carora le plac barbatii tineri n.r.) sint depasite. Cred ca am trecut la altceva acum, s-a dus moda amantilor mai tineri. Este vorba de a fi mai mult decit o femeie care conduce un «toyboy». Am facut ceea ce trebuia, acum trebuie sa ne bucuram de adevarata viata. Nu trebuie sa ne limitam la niste etichete”, a spus Kim. Actrita, care de curind s-a despartit de „toyboy”-ul sau, bucatarul Alan Wyse, spune ca a invatat de la personajul caruia i-a dat viata cum sa arate lumii ca femeile care se bucura de sex au si alte lucruri importante in viata de care trebuie sa se ocupe. „De aceea simt ca nu mai sint o «cougar». Acum este vorba despre a fi o femeie realizata pe deplin care munceste, isi face meseria si are succes, iar totul se intimpla exact dupa cum vrea ea. Inseamna mult mai mult decit ar putea fi o «cougar» vreodata”, a mai declarat Kim.

Actrita Monica Bellucci, care a filmat saptamina trecuta, timp de doua zile, in Studiourile MediaPro de la Buftea, pentru lungmetrajul „The Whistleblower”, a impartasit citorva dintre colegii de platou o noutate – este insarcinata. Foarte comunicativa si fericita, actrita le-a spus citorva dintre colegii de platou ca este insarcinata in trei luni, potrivit Mediafax. Monica Bellucci, in virsta de 45 de ani, este considerata una dintre cele mai frumoase actrite europene. Initial, a inceput o cariera in domeniul juridic, dar, in timp ce era studenta, a lucrat ca fotomodel. La Hollywood a devenit cunoscuta in 1992, cu rolul din filmul „Dracula” al lui Francis Ford Coppola. Rolul din „L’appartement” (1996) a propulsat-o ca star. A mai jucat in „Malena” (2000), dar si in socantul „Ireversibil/ Irreversible”, de Gaspar Noe, alaturi de sotul sau, actorul Vincent Cassel. Vorbeste fluent italiana, engleza, franceza si spaniola si nu locuieste permanent cu sotul sau, pentru a evita rutina. Ea locuieste la Londra si Roma, in timp ce el locuieste la Paris. Impreuna au o fiica, Deva, nascuta in 2004.

Lansat cu surle si trimbite, in luna septembrie, serialul “Aniela” se dovedeste a fi cea mai mare teapa pe care si-a luat-o postul Acasa TV. Ca sa nu-i mai besteleasca publicul pentru ca-si fac rating tuciuriu, producind, pe banda rulanta, telenovele cu tigani, realizatorii din Buftea s-au gindit ca un serial de epoca le va spala onoarea, rotunjind si conturile decavate de rasolurile anterioare.

*Dulce ca un sirop de tuse*

Numai ca, un serial de epoca, oferit publicului naravit la kitsch-uri siropoase si vulgare, e ca si cum tabloidele ar incepe sa publice, in loc de poze cu femei dezbracate, eseuri literare scrise de academicieni. Dac-ar fi sa sintetizam reactia audientei, intr-un limbaj pe placul facatorilor de telenovele Promance, am spune, scurt si la obiect: Hai, sictir! In prima luna de emisie, audientele au oscilat, tiris-grapis, intr-o limita a bunului simt. Cu toate acestea, “Aniela” a fost un esec, inca de la inceput. Spioni din interiorul trustului ne-au declarat ca profitul obtinut nu satisface nici macar jumatate din sperantele labartate cu care pornisera la drum, cind serialul se afla inca in faza de proiect. Intre timp, producatorii au intrat intr-un silenzio stampa dubios, desi, in prima luna, se infoiau nevoie mare cu audientele care, cica, ii clasau undeva in top. “Mie imi place anela la uni nu le place si imi pare rau”, zice telespectatorul Bubu, captivat de „la belle epoque”. La asa telenovela, asa public. Noua, celorlalti, in schimb, nu ne place deloc faptul ca producatorii susei au luat “Duetul Florilor”, din opera “Lakmé” de Léo Delibes, folosindu-l ca muzica de generic. Dac-ar fi luat-o si-atit, n-ar fi fost nicio crima – desi, e cam de neam prost obiceiul asta de-a fura muzica unui mare compozitor mort, pentru a o folosi in te miri ce productii de mina a saptea. Sacrilegiul intervine abia cind vocea inevitabilei Lori se suprapune peste original, impleticindu-se printre vocile din alte sfere ale sopranelor. Infiorator!

*Replici si mahmureala*

Nici cei care au scris replicile, probabil dupa un sprit dolofan, nu debordeaza de inspiratie. Unele personaje dialogheaza folosind arhaisme, altele nu, fiecare dupa posibilitati si partitura. De exemplu, poate ca actrita Diana Dumitrescu – despre care telespectatorii spun ca ride precum o cotoroanta (pe site-ul telenovelei) – n-are niciun chef sa fie desueta. Si-si permite sa faca ce vrea, ca doar nu-i o oarecare in… familia trustului Pro. Oricum, “Aniela” a fost predestinata, inca din start, esecului. In mijlocul crizei, Acasa TV si-a asumat snobismul de-a investi o suma astronomica in “primul mare produs de epoca” realizat vreodata de o televiziune din România. In schimb, publicul a constatat, odata cu debutul serialului, ca le sint bagate pe git aceleasi fete pe care le-au putut admira in toate celelalte telenovele marca Pro: Diana Dumitrescu, Andreea Patrascu, Denis Stefan, Adela Popescu etc. Pe linga acestia, l-au cooptat si pe Ion Isaiu, care-a telenovelit, pina de curind, la Antene – fiind gata rasuflat inca de acolo. Alexandru Papadopol, ca multi altii inaintea lui, a ajuns sa se compromita dupa ce-a facut roluri excelente in “Marfa si banii” (in regia lui Cristi Puiu) si “Occident” (in regia lui Cristian Mungiu). In aceasta ordine de idei, Bubule si alti telespectatori de aceeasi teapa, asteptati-va ca “Aniela” sa fie retrasa, cit mai curind, din grila de programe.

Desi exista popoare la care urechile departate de cap (clapauge) sint un fenomen perfect normal si acceptat (Anglia) sau chiar un semn de noroc (China), in tara noastra aceasta trasatura poate genera complexe. Glumele proaste, un sentiment de jena sau dificultatea de a aborda anumite pieptanaturi pot fi motivatii pentru o corectie chirurgicala estetica.
Chirurgul plastician va va explica sansele de reusita ale acestei interventii, care, in principiu, nu este foarte complicata: se poate efectua ambulator si sub anestezie locala (generala, la copii sau la persoanele „impresionabile” de atmosfera unei sali de operatii). Pavilioanele auriculare decolate (urechile clapauge) se datoreaza cel mai adesea unei lipse de formare a pliului (antehelix) urechii.
Interventia se poate efectua dupa virsta de 4-6 ani, cind se incheie cresterea urechilor.
Este bine sa explicati chirurgului forma pe care o doriti si sa il intrebati daca acest deziderat este posibil.
Interventia nu afecteaza auzul, deoarece se limiteaza exclusiv la zona pavilioanelor auriculare externe, si nu impiedica purtarea ochelarilor (dupa terminarea convalescentei), intrucit incizia se efectueaza la distanta de locul de sprijin al lor.
Otoplastia consta din efectuarea unei incizii la partea din spate a urechii, cu indepartarea unei portiuni din piele, urmate de sculptarea, subtierea cartilajului auricular. Cartilajul auricular care a devenit astfel maleabil este „rearanjat” prin citeva puncte de sutura interne ce dau urechilor forma dorita, apropiata de cap. Operatia continua si se incheie prin citeva puncte de sutura de siguranta si inchiderea inciziei. Cicatricele, fine, situate in spatele urechii nu vor fi vizibile.

*Riscuri posibile dupa aceasta operatie*

Sint aceleasi ca la orice alta interventie chirurgicala. Desi putin probabil ele ar putea fi:
1. Singerarea sau hematomul. De obicei de mica importanta, se pot solutiona la shimbarea pansamentului.
2. Infectia cartilajului (condrita), foarte rara. Se trateaza cu antibiotice sau/si reinterventie.
3. Asimetriile evidente sau recidiva (revenirea la situatia dinainte) se pot retusa la 3 luni postoperator.
Aceste posibile riscuri sint minore ca importanta fata de beneficiul adus de aceasta corectie persoanei in cauza.

Noul plan de reformare a sistemului sanitar dorit de presedintele Obama are si „efecte secundare” neplacute din punct de vedere financiaro-medical, mai ales pentru femeile care apeleaza la chirurgia estetica. Pentru ca o astfel de reforma mai trebuie si finantata cumva, liderul majoritatii democrate din Senatul SUA, Harry Reid, vrea ca in ianuarie 2010 sa intre in vigoare o taxa pe operatiile estetice, in speranta ca astfel va aduce la bugetul federal 5 miliarde de dolari. Pentru a-si argumenta punctul de vedere, Harry Reid a adoptat definitia data de IRS-ul american (serviciul insarcinat cu colectarea impozitelor) chirurgiei estetice: „o procedura care imbunatateste doar aspectul exterior al pacientului, nu si functiile organismului acestuia”. Dar „taxa pe Botox”, cum a fost poreclit „birul” pe care vrea sa-l introduca Harry Reid, este extrem de impopular, fiind etichetat de urmasele Evei ca „un impozit indreptat impotriva femeilor, mai ales impotriva celor cu venituri mici, si nu impotriva clinicilor de chirurgie estetica, asa cum sustin legislatorii”. In fiecare an, in Statele Unite se efectueaza peste 12 milioane de operatii estetice, majoritatea minore (dar destul de costisitoare), insa „majoritatea acestora sint absolut necesare femeilor care isi cauta un loc de munca”.

Cea mai faimoasa papusa din lume, Barbie, va imbraca valul musulman – burkha – pentru a participa la o licitatie in beneficiul copiilor islamici, organizata de casa Sotheby’s. Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestari consacrate implinirii a 50 de ani de la crearea papusii care incinta milioane de copii din intreaga lume. Recent, la Salone dei Cinquecento din Florenta, Italia, au fost expuse 500 de modele Barbie. Barbie a fost lansata pentru prima data in martie 1959, de catre Ruth Handler. In 1961, Barbie a „capatat” un prieten, Ken, impreuna cu care a facut inconjurul magazinelor din toata lumea.

Ralf din Olanda a cistigat, simbata seara, concursul Eurovision Junior 2009, organizat la Kiev, cu piesa „Click Clack”, in timp ce reprezentanta României, Ioana Anuta, s-a plasat pe ultimul loc al competitiei, cu piesa „Ai puterea in mina ta”. Ralf Mackenbach are 14 ani si este elev la Academia de Dans Lucia Marthas din Amsterdam, fiind expert in diverse stiluri de dans: urban, pop, break si step. Cintecul cu care a cistigat editia din acest an a concursului Eurovision Junior se refera tocmai la pasiunea sa pentru step, informeaza Televiziunea Româna. România a fost reprezentata la Eurovision Junior 2009 de piesa „Ai puterea in mina ta”, compusa si interpretata de Ioana Anuta.
Reprezentanta României, Ioana Anuta, impreuna cu colegele sale de scena au obtinut voturi doar de la Suedia (1 punct), Olanda (1 punct), Malta (2 puncte) si Macedonia (3 puncte). Acestora li se adauga cele 12 oferite de organizatori inca din start tuturor concurentilor, astfel ca România a incheiat concursul pe locul 13 – ultimul loc – cu un total de 19 puncte. Ioana Anuta are 15 ani si este din Slatina. Editia de anul viitor a concursului Eurovision Junior va fi organizata in 20 noiembrie la Minsk, Belarus.

*”Nu stiu nimic despre muzica. La nivelul meu, nici nu trebuie”*

Regele Rock-and-Roll-ului nu a fost un muzician scolit, el obisnuind sa cinte la chitara si la pian dupa ureche. El nu stia sa citeasca muzica, el o simtea si cinta ce ii placea.

Intr-o casa modesta, intr-un orasel din statul American Mississippi, in ziua de 8 ianuarie 1935, Gladys Presley a adus pe lume doi gemeni: Jesse Garon, nascut mort, si Elvis Aaron Presley. Intre Elvis si mama sa a existat o relatie speciala, fiind foarte atasati unul de celalalt. Familia Presley avea un trai fara pretentii, ceea ce a dus la alaturarea lor bisericii Assembly of God (cea mai mare grupare de penticostali din lume). Copilul a crescut in mijlocul familiei, alaturi de rudele care locuiau in aceeasi zona a orasului Tupelo.

*Debut in corul bisericii*

Elvis a cintat de mic in corul bisericii impreuna cu familia, muzica si predicile inradacinindu-se adinc in modul de a gindi al muzicianului. „De cind aveam doi ani, tot ceea ce ascultam era muzica gospel. Acea muzica a devenit o parte din viata mea si era ceva atit de natural la fel ca si dansul. Era un mod de a uita de problemele vietii, ma relaxam”. Tot in orasul natal, are pentru prima data ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, alaturi de muzica gen country din programele radio.

*Primii bani cistigati din muzica: cinci dolari*

Prima aparitie pe scena a avut-o la virsta de 10 ani, imbracat in cowboy, cintind Old Shep, in cadrul unui concurs de tinere talente organizat in Tupelo, cu ocazia tirgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show si cistigind premiul al doilea, cinci dolari si posibilitatea de a intra gratis la toate atractiile tirgului.

*Elvis, inaintea timpului si detasarea de generatia lui*

Nu dupa mult timp, se muta in nordul orasului Memphis, in incercarea parintilor sai de a-si croi o viata mai buna. Munceste in diferite locuri pentru a sprijinii financiar familia, in paralel urmind liceul si continuind sa cinte la chitara. Isi lasa parul lung si perciunii sa creasca, ceea ce il face sa se distinga de ceilalti adolescenti. Participa la un concurs de talente, unde, cin­tind la chitara intr-un stil considerat dur si agresiv, primeste mai multe aplauze decit toti ceilalti, cistigind premiul intii.

*Memphis, intilnirea cu muzica blues a negrilor*

Elvis a frecventat in Memphis locurile unde era prezent stilul hillbilly sau cel gospel, insa o puternica influenta asupra carierei sale a avut-o muzica blues. Multe din viitoarele inregistrari ale sale au fost inspirate din creatiile compozitorilor si interpretilor locali, printre care: Arthur Crudup, Rufus Thomas si B.B. King, interpreti ce aveau frecvente aparitii in localurile de pe Strada Beale si unde se cinta – preponderent – muzica blues a negrilor.
B.B. King a afirmat: „Il stiam pe Elvis inca dinainte de a deveni popular, el obisnuia sa fie in preajma noastra si cu noi… pe strada Beale”.
Elvis a fost si este in preajma noastra, a tuturor, este in inimile celor care, cel putin o data in viata, au iubit, au strins in brate pe cineva, asa cum i-a indrumat Regele: „Love me tender, love me sweet, never let me go”.

*Destin – chitara cadou in locul bicicletei mult dorite*

Parintii incercau sa satisfaca dorintele micului Elvis, dar neputindu-si permite bicicleta mult visata de fiu, ii daruiesc copilului, la virsta de 10 ani, prima chitara.

Arta culinara româneasca, in ceea ce priveste dulciurile, nu are o traditie indelungata. Intr-o tara in care clima a facut ca sute de ani sa se cultive meiul, griul si orzul si in care relieful a permis dezvoltarea pastoritului, era firesc ca alimentatia de baza a populatiei autohtone sa fie, invariabil, alcatuita din fierturi si turte coapte pe piatra incinsa sau uscate la soare, insotite de lapte si, la nevoie, indulcite cu miere.

*Meiul a fost cereala preferata a românului*

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, multi istorici considera ca obiceiurile alimentare ale dacilor le-au invins pe cele ale cuceritorilor. Cu siguranta insa ca in Dacia au patruns, odata cu romanii, si unele feluri de mincare, cum ar fi placinta cu diverse umpluturi, coapta in test.
Indiferent de influente, documentele dovedesc insa ca meiul a fost cereala preferata a românului pina in urma cu 200 de ani, cind a fost inlocuit de porumb, care a cistigat treptat teren, devenind din secolul al XVII-lea hrana de baza a românului. Asa s-a nascut combinatia, destul de reusita, dintre mamaliguta si chiselita de prune sau de visine.
Pentru ca zaharul apare tirziu in istoria civilizatiei umane, locuitorii teritoriilor românesti foloseau, ca si grecii si romanii, mierea si nectarul florilor ca indulcitor.

*Zaharul si schimbarea obiceiurilor*

Din secolul al XVI-lea zaharul devine indispensabil si patrunderea influentei orientale la noi (araba, turca, armeneasca, bizantina) a schimbat obiceiurile alimentare ale populatiei autohtone si a venit si vremea dulciurilor parfumate si indulcite cu zahar, ca baclavaua si sarailia.
Cofetarii români au aparut in jurul anului 1700, ca urmasi ai genovezilor de la Caffa, care stiau sa pregateasca: „confetii”, „confetiones”.
In 1774 exista in Bucuresti un cofetar vestit, Gheorghe Cofetarul, iar prin 1823 exista cofetareasa Paraschiva. Traind si adaptindu-se Orientului turcesc, cele mai multe dulciuri pe care acestia le vor face vor fi „baclavale, prajituri zaharica albe, rosii, galbene” si sarailiile zacute in „ghiulsui” (apa de trandafiri).
Pentru mestesugul lor, cofetarii, „catastiful potensorilor din 1832, in numar de cincisprezece”, aduceau de peste hotare „coji de lamiie, de portocale, de naramze”, „chitre pentru dulceata” si zahar „maruntu praf”. Cu timpul, mestesugul a prins si cofetarii s-au inmultit. Mai mult decit atit, am imprumutat si altora din dulciurile noastre. Ungurii au preluat de la noi cuvintele „dulceata” si „prajitura”.

*Miscarea de la 1821, modernitate in bucataria româneasca*

Lucrurile se modifica esential odata cu raspindirea influentelor occidentale in bucataria româneasca, dupa 1821. Boierimea minca deseori la Viena, Paris, Berlin si, din dorinta de deschidere spre o lume mult mai interesanta si spre modernitate, gusturile se schimba si ele. Apar primele carti de bucate, precum celebra culegere de retete a lui Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri („200 de retete cercate de bucate si alte trebi gospodaresti”), cu care cei doi se straduiau sa puna bazele istoriei moderne a bucatariei moderne românesti. O bucatarie moderna si sofisticata, cu „mincaruri alese”, cu retete pretentioase si complicate insemna altceva decit sarmale si borsuri.

*”Cofetariile din Bucuresti ofera… o harta dulce”*

1918, anul Marii Uniri, aduce noutati si in bucataria româneasca. Aceasta va deveni un amestec de traditie autohtona, influenta orientala si influenta moderna, occidentala. Fascinat de varietatea felurilor de mincare din bucataria bucuresteana, Paul Morand nota in cartea lui despre România: „Pariziene prin fursecuri si prin limba vorbita aici, vieneze prin strudelul lor cu mere, grecesti prin dulceturile lor, turcesti prin baclavalele si serbeturile lor, cofetariile din Bucuresti ofera… o harta dulce”.

*Momentul de glorie a cofetariei românesti: aparitia Casei Capsa*

Dar momentul de glorie a cofetariei românesti l-a marcat aparitia Casei Capsa, infiintata de celebrul cofetar Grigore Capsa, cu studii inalte la Paris, ca elev al marelui Boissier. Toate retetele realizate de Capsa erau rezultatul unui talent iesit din comun si al unei creativitati pe masura. Calatoriile in marile capitale ale Europei (Paris, Viena, Londra, Pesta, Petersburg) erau tot atitea ocazii de imbogatire cu noi retete.
Grigore Capsa preia idei de la mari cofetari francezi si creeaza produse speciale cu ocazia unor evenimente deosebite sau care purtau numele unor personalitati importante in epoca. Asa a aparut celebra prajitura Joffre, realizata cu prilejul vizitei in România a maresalului Joseph Joffre, sau „inghetata Rejeane”, dedicata unei actrite franceze, care a sustinut citeva spectacole la Bucuresti.
Ca orice mare creator, Grigore Capsa a pastrat secretul retetelor sale, chiar daca prajitura Joffre, pe care o gasim si astazi in cofetarii, respecta ingredientele.

Manusile din piele: pot fi practice, conservatoare, sexy. Cele mai folosite sint cele pina la incheietura miinii, insa daca vrei sa faci o declaratie vestimentara, cum­para-ti o pereche de manusi din piele pina la cot. O astfel de pereche poti sa o porti si in timpul zilei, cu un palton, dar si seara, in club.
Manusile cu aplicatii sint o alegere provocatore. Daca le folosesti la o rochie simpla, de seara, vei avea o tinuta stylish si plina de feminitate.
Manusile fara degete sint funny si copilaroase. In functie de materialul din care sint confectionate, acestea pot fi si foarte provocatoare. O pereche de manusi fara degete din plasa+o pereche de jeans skinny+un maieu simplu+un briu+botine scurte = o tinuta HOT, care va atrage toate privirile in club.
Manusile tricotate intr-o singura culoare, asortate cu caciula si fular in acelasi ton, iti vor oferi un look casual, plin de sarm si optimism.
Manusile nordice create din croseta sau cu aplicatii sint foarte moderne.

Pentru genele mici, rare si nu tocmai bine definite, exista rimeluri care dau senzatia de gene mai dese, care le fac sa para mai lungi sau care le separa. Exista rimeluri cu piepteni sau rimeluri cu periuta. Multe produse sint imbogatite cu proteine pentru a proteja si cei mai delicati ochi. Altele contin balsamuri pentru a face genele mai moi si mai pline. Exista cite un rimel pentru nevoia fiecareia!
Rimelurile pentru volum sint perfecte in cazul femeilor cu gene subtiri. Acestea contin de obicei ceara sau polimeri care imbraca genele si le fac sa para mai groase si mai dese.
Rimelurile de alungire au in general periute cu peri desi, care fac posibila aplicarea unei cantitati mai mari de produs pe gene, in special pe marginile acestora.
Rimelurile constructoare au o combinatie de proprietati ce fac genele sa para atit mai groase, cit si mai lungi. Multe dintre acestea contin fibre care adera la gene si le ofera mai mult volum.
Rimelurile de separare a genelor contin extra-ingrediente precum glicerina sau extract de matase pentru a asigura o acoperire precisa, fara ca genele sa se lipeasca intre ele.
Rimelurile de curbare au de cele mai multe ori periute speciale ce curbeaza genele pe masura ce rimelul este aplicat.
Rimelurile waterproof contin substante sintetice care previn curgerea rimelului atunci cind este expus la apa. Si totusi, rimelurile waterproof nu functioneaza perfect pentru toata lumea si, in mod sigur, nu sint recomandate acelora cu gene delicate, deoarece poate provoca pierderea si ruperea acestora.

V-ati fi imaginat vreodata ca unul dintre marii clasici ai modei timpurilor moderne sa aiba tocmai Bronx-ul in comun cu o diva a aceluiasi prezent, precum Jennifer Lopez? Sau poate ca l-ar fi miniat teribil pe micutul Hitler daca ar fi avut nenorocul sa se nasca in Europa si nu pe “Tarimul Fagaduintei”, pentru faptul ca este evreu? Sau ca, asa cum ii sta bine unui cetatean american increzator in fabrica de vise, nu a studiat design vestimentar, ci business la Chicago, renuntind la facultate inainte de termen? Toate acestea, dar mai ales o revolutie in materie de moda si un nou concept al clasicului etern, intr-un singur nume: Ralph Lauren.

*The King of Glamour*

“Legenda” spune ca arata cool de la virsta de 12 ani, cind din toti banii pe care ii cistiga din slujba after-school, isi cumpara costume foarte scumpe. Pe vremea cind era student in Chicago, a lucrat pentru un producator de cravate, piatra pe care s-a cladit pe viitor propria sa afacere. A venit rapid dupa aceea linia Ralph Lauren Polo, cu acel “power suite” al anilor ’80 si un “preppy look” pe care numai Armani avea sa le concureze – barbatul a carui imagine impecabila este data de constiinta vestimentara a costumului. Au urmat liniile clasice pentru barbati si femei, insa nu au fost suficiente pentru tendintele imperialiste ale lui Lauren care a lansat una dupa alta Ralph Lauren Ski, Double RL, Ralph Lauren Eveningwear Purple, Ralph Lauren Black Label, Ralph Lauren Ski, Home, Paint. Stilul Ralph Lauren il recunosti prin insusi ideea de stil: clasic, curat, puternic, feminin si totusi coplesitor de luxos. O haina din tartan, o rochie interminabila sau geanta Ricky iti transmit dintr-o privire coerenta viziunii sarmantului Ralph.

*Imperiul lui Ralph*

Este primul designer care a avut un magazin monobrand, cu o afacere evaluata la aproape un milliard de dolari. Promoveaza si reda atit de convingator o idee completa de lifestyle, clasa si bun-gust tocmai pentru ca el este insusi un model ideal de lifestyle autentic. Are o colectie impresionanta de masini: un Bentley din 1929, un Alfa Romeo din 1937, un Bugatti din 1938 si un Ferrari din 1962, acesta din urma evaluat la 14 milioane de dolari. Are o ferma in Colorado, case in Jamaica si in Long Island, o mosie in Bedford, NY si inca o resedinta in Manhattan, pe Fifth Avenue. Este tatal a trei baieti, iar numele sau este cu atit mai greu cu cit nimeni nu il va deturna de la convingerea ca un brand de renume se va pastra astfel pe piata, in cifre, in istorie, atita vreme cit se va pastra elitist.

De mica i-a placut sa se afle pe scena. Mai intii, a cules aplauze jucind rolul Scufitei Rosii. In adolescenta, Mirabela a ales rolul Cenusaresei, dar pentru un timp foarte scurt, caci fata mignona s-a dovedit a fi proprietara unei voci invers proportionale cu statura ei. Cariera Mirabelei Dauer n-a fost lipsita de primejdii, dar a invatat, inca din vremea cind era Scufita Rosie, sa nu se teama de lupi.

Jocul preferat al pitipoancelor si fantilor de Dorobanti pare s-o pasioneze, mai nou, si pe vedeta “Stelelor sub lupa”. A rupt relatia cu Alin Cocos, pentru a se avinta, apoi, intr-un amor nebun cu fotbalistul Ciprian Marica. Nici Alinus nu s-a lasat mai prejos, si a cucerit-o pe fosta iubita a lui Marica, manechinuita Doriana. Asa cum era de asteptat, schimbul de parteneri implica si unele momente penibile. La o prezentare de chiloti si sutiene, care a avut loc saptamina trecuta intr-un club din Bucuresti, Vandici si Doriana au dat nas in nas. De ciufulit, nu s-au ciufulit, dar au facut un schimb de priviri asasine, dupa care, cea mai ofuscata dintre ele, Ilinca, s-a evaporat din peisaj, in timp record. Interesant este ca niciuna dintre ele nu era insotita de partener.

Fosta sotie numarul 2 a regretatului compozitor Serban Georgescu, Enikö, sustine ca traieste din drepturile de autor care ii revin in urma difuzarii pieselor compuse de sotul decedat. Cum, majoritatea acestora erau create special pentru Madalina Manole (sotia nr. 1), vaduva e nemultumita ca “fata cu parul de foc” nu se da de ceasul mortii sa le cinte, aducindu-i noi marafeti in portofel. Naspa! Cu atit mai mult, cu cit Madalina – dupa ce si-a gasit jumatatea si a adus pe lume un copil – se relanseaza in showbiz interpretind piese ale altor compozitori! Sarmana Enikö nu are alta solutie decit sa renunte la viata de huzur (a se citi: parazitarea gloriei lui Serban Georgescu) si sa-si gaseasca un loc de munca.

In vreme ce Mitrea tace precum… managerul in cucuruz, Banica vrea sa le dea pe “hartuite” in judecata: “Eu, personal, nu sint afectata de treaba asta, iar sotul meu nu trebuie sa demonstreze nimanui, nimic. Treaba asta se pune la cale inca din vara. Am aflat ca sotul meu e foarte potent, sa stie toata tara asta. Imi apar familia, nu sotul. Lucian nu trebuie sa demonstreze nimic pentru deliciul nimanui. Toate domnisoarele care vor veni sa spuna diverse lucruri la televizor despre sotul meu sa nu creada ca vor reusi sa ne strice relatia. Poate miine, poimiine gasiti si un domn care sa spuna ca i-a facut ceva lui Lucian”. Nu e prea clar de ce Andreea, si nu Mitrea, vrea sa le dea pe fete in judecata, cert este, insa, ca “abuzata” din padure, Corina Popa, a picat proba cu detectorul de minciuni si nici nu poate prezenta dovezi ca Mitrea a molestat-o, deci, in caz de proces, va fi buna de plata. De, vedetismul se plateste…

Heidi Klum a devenit oficial Heidi Samuel, dupa ce ingerul Victoria’s Secret a luat, in sfirsit, numele de familie al sotului sau, artistul Seal (pe numele adevarat Seal Henry Olusegun Olumide Adeola Samuel). Schimbarea de nume a fost facuta acum citeva zile, la 4 ani de la casatoria celor doi. Heidi, in virsta de 36 de ani, care a adus pe lume, luna trecuta, cel de-al patrulea copil, si-a aratat recent silueta de invidiat, la doar sase saptamini de la nastere, in cadrul unui show Victoria’s Secret sustinut la New York.

Vazind ca asistenta sa, Laurette, da din colt in colt pentru a face rost de niste banuti, generoasa Bahmu incearca s-o ajute cu sfaturi utile. Printre dansuri din buric, birfe si damfuri de ceapa prajita, nevasta lui Prigoana devoaleaza cheia succesului in viata: “Pai, ce sa faci pe criza asta? Iti gasesti un fraier cu multi bani!” Daca te uiti bine la chipul deputatului care a luat-o de nevasta de trei (sau patru?) ori pe regina palariutelor de mascarici, parca, parca poti distinge o expresie de fraier.

Jennifer Lopez si sotul ei, Marc Anthony, sint implicati intr-un proces cu o miza de trei milioane de lire sterline (aproximativ 3,5 milioane de euro), din cauza ciinelui lor, ei fiind dati in judecata de o stewardesa care pretinde ca a fost muscata de acesta. Lisa Wilson, o stewardesa in virsta de 40 de ani, a intentat o actiune in instanta pentru ca ar fi fost atacata de ciinele celor doi artisti, un ciobanesc german dresat, pe nume Floyd. Wilson pretinde ca din cauza acestuia a cazut si s-a lovit la spate atit de tare incit de atunci nu mai poate merge. Fosta stewardesa i-a dat in judecata pe proprietarii ciinelui – Jennifer Lopez si Marc Anthony -, cerind despagubiri de trei milioane de lire sterline. Karen Overall, un specialist in comportamentul animalelor angajat de avocatii lui Wilson, a spus ca posesorii ciinelui sint vinovati de atac, pentru ca nu au luat masuri preventive, desi stiau ca animalul reprezinta o amenintare. In timpul presupusului atac, stewardesa ducea niste tacimuri. Se pare ca si bucatarul personal al cuplului a fost atacat de Floyd, intr-o situatie similara, cind transporta obiecte ascutite. Avocatul lui Lopez si al lui Anthony a anuntat ca cei doi vor angaja propriul expert in comportamentul animalelor, pentru a-l evalua pe Floyd.

“Tarelkin” de A.V. Suhovo-Kobilin
Teatrul Metropolis, 2009
Regia: Gelu Colceag
Decoruri: Iuliana Gherghescu
Costume: Iza Tartan
Muzica: Razvan Diaconu
Coregrafia: Vlad Logigan
Masti si efecte speciale: Adrian Damian
Distributia: George Ivascu, Vlad Logigan, Doru Ana, Dan Astilean, Radu Gabriel, Alexandra Badea, Mihai Muntenita, Ana Covalciuc

Intr-o tara in care, pina si dreptul de a respira se obtine contra spaga, o “comedie-gluma” ca aceasta pica tare greu la stomac. Cu atit mai mult, cu cit, frustrarea saracului care primeste incomparabil mai putina spaga decit seful lui este aceeasi, la noi, ca in textele lui Suhovo-Kobilin, avind si efecte similare. George Ivascu este Tarelkin, slujbasul marunt care incearca sa se pricopseasca in umbra sefului sau, generalul Varravin (Doru Ana), ajutindu-l cu abnegatie sa-i jefuiasca pe cei care, printr-o nefericita intimplare, ajung la cheremul lui. “Sintem o tara de hoti si de ticalosi” – spune Tarelkin si, simtindu-se nedreptatit la impartirea prazii, se obrazniceste cu seful, drept pentru care este dat afara. Iritat de o asemenea nedreptate, micul si neinsemnatul contopist elaboreaza un plan de razbunare, inscenindu-si moartea si imprumutind identitatea vecinului sau, Kopilov, un mosneag care murise cu citva timp in urma. Odata infaptuita substituirea, Tarelkin e liber sa scoata la iveala documentele care ar putea sa-l nenoroceasca pe Varravin, fara a ajunge si el la racoare, in postura de complice. Bucuros ca inamicul a dat coltul, Varravin incearca sa gaseasca documentele compromitatoare, in timp ce falsul Kopilov (fascinanta transformarea si expresivitatea lui George Ivascu in acest rol de compozitie) constata ca adevaratul mort i-a lasat o mostenire la care nu se astepta nici in visele lui cele mai urite. In rolul politistului cu excese de zel, Radu Gabriel iese in luminile rampei dupa o indelungata absenta si o face in aplauzele publicului. Un actor tinar si mereu surprinzator, Vlad Logigan, este protagonistul unor momente de un comic savuros, dar si autorul coregrafiei horror-burlesti a scenei din beciurile politiei. Desi spectacolul “Tarelkin” este o oglinda in care ne uitam simtind fiori de groaza pe sira spinarii, regizorul Gelu Colceag a stiut sa exploateze la maximum umorul negru care strabate partitura scrisa de Suhovo-Kobilin, conferindu-i accente suprarealiste si neasteptate efecte comice, astfel incit, vrei, nu vrei, pina la urma tot izbucnesti in ris.

*In ce sa investim pe „praful” asta…*

Daca pina nu de mult eram sfatuiti sa investim in aur acum, din cauza exploziei pretului metalului galben pe motiv de criza, balanta pare a se inclina in favoarea diamantelor.
Pina acum, diamantele nu au fost considerate o investitie prea buna in principal din cauza pretului lor, mai volatil decit cel al aurului. Insa, potrivit presei americane, diamantele ar putea fi o investitie interesanta, mai ales in conditiile in care anul acesta pretul aurului a crescut cu 25%, iar cel al diamantelor a scazut cu 10%, din cauza deprecierii pietei produselor de lux. „Ca si in cazul artei, nu sfatuim pe nimeni sa cumpere diamante ca pe o investitie. Oamenii ar trebui sa cumpere diamantele pentru placerea de a le purta”, spune David Bennett, de la casa de licitatie Sotheby’s.
Insa, criza a provocat nevoia de diversificare a investitiilor, diamantele fiind luate in considerare. Astfel, au fost lansate mai multe fonduri de investitii in diamante, in toata lumea. Pe de alta parte, alti investitori considera ca diamantele reprezinta o nisa prea mica pentru a aduce profituri semnificative. „Daca vreti sa investiti in diamante, acestea ar trebui sa aiba dimensiuni mari si culori speciale”, sfatuieste Holly Porter, reprezentant al producatorului de bijuterii Boodles, din Marea Britanie.

Companiile News Corp, Time Warner si Qualia Capital sint interesate de achizitia studioului hollywoodian de film Metro-Goldwyn- Mayer (MGM), proprietarul francizei James Bond, au declarat pentru Bloomberg surse apropiate situatiei. Acestea nu au analizat situatia financiara a studioului, iar o evaluare mai detaliata va depinde de pretul cerut, au afirmat sursele citate. Reamintim faptul ca MGM, cu datorii de patru miliarde de dolari, a anuntat, saptamina trecuta, ca analizeaza toate optiunile, inclusiv posibilitatea vinzarii. Creditorii spera sa obtina cel putin doua miliarde de dolari din vinzarea intregii companii sau a activelor acesteia. MGM este controalt de Providence Equity Partners, in timp ce actionarii minoritari Comcast si Sony au participatii de cite 20%. Reprezentantii News Corp, Time Warner, Qualia si MGM au refuzat sa comenteze.

Onor, ministrul de Finante, Gheorghe Pogea, sustinea, ca sa ne creasca moralul probabil, ca in România presiunea fiscala este una dintre cele mai scazute din Europa. Adica facem parte dintr-o tara in care oamenii platesc cele mai putine taxe la stat. In plus, cica si ca birocratia in România este mai mica decit in alte tari din Europa. Un raport international vine insa sa spulbere parerea domnului ministru. Cu argumente.

*Ca-n Sri Lanka*

IFC (divizia de investitii a Bancii Mondiale) si Pricewaterhouse Coopers au dat publicitatii un raport din care aflam (fara stupoare) ca România se afla in topul tarilor cu cele mai birocratice modalitati de plata a taxelor dar si cu cele mai stufoase si mai multe taxe datorate statului si asta la nivel mondial. Astfel, potrivit raportului, ca sa isi achite darile la stat, un român trebuie sa stea 202 ore non-stop la ghisee. Asadar, românii au extraordinara sansa sa socializeze cel mai mult intre ei dar si cu functionarii de stat atunci cind doresc sa isi achite taxele si impozitele la stat. Taxe care si asa sint umflate exagerat fata de tarile europene, spune raportul. Pai, in cazul asta, ce-o fi vrut domnul Pogea sa spuna? Probabil a vrut sa spuna ca si domnia sa este in campanie electorala.
Raportul Bancii Mondiale arata explicit ca, in România, numarul taxelor care trebuie platite statului este de 113 din care 7 taxe “pe munca”, platite de 12 ori pe an, iar timpul petrecut la ghiseu pentru a le plati este de 202 ore, la fel ca cetatenii din Sri Lanka sau Yemen. Si asta in conditiile in care in Occident nimeni nu sta mai mult de 30-40 ore pe an la coada pentru plata darilor la stat. Si potrivit BM dar si FMI, statul nu a avut pina acum o vointa reala de restructurare a institutiilor sale, fapt ce ne costa in acest moment aminarea transei a treia de catre Fondul Monetar International.

*Un calcul simplu…*

Un calcul simplu ne arata ca daca un român sta pe la cozi 202 ore pe an acest lucru inseamna o medie de aproximativ 17 ore pe luna. Daca ghiseele ar fi deschise non-stop nu ar fi o problema, dar cum programul institutiilor de stat este de 8 ore pe zi in 5 zile lucratoare, inseamna ca, de fapt, petrecem in fiecare luna 2 zile lucratoare in fata ghiseelor. Adica, 2 zile din totalul de 22-23 de zile lucratoare ale unei luni. Trist…

Bijuteriile fac parte din viata fiecarei femei, de cele mai multe ori le reprezinta, le caracterizeaza. Fie ca este vorba despre inele, bratari sau cercei, toate isi doresc bijuterii inedite, originale, altfel. In ajutorul lor vine o tinara creatoare de bijuterii care a avut o idee inedita. Un inel foarte asemanator cu o fotografie polaroid, ce poate fi folosit in acelasi timp si ca rama foto. Numele pe care bijuteria l-a primit din partea creatoarei sale este “Good times ring” (Inelul vremurilor bune). Realizat in intregime din argint, este copia la scara mai mica a celebrului format fotografic Polaroid. In interiorul ramei poti pune orice imagine doresti, astfel, inelul fiind cu adevarat unic si reprezentind mai bine ca oricind propria personalitate a celui care-l poarta. Inelul se realizeaza manual, la comanda, iar dimensiunile ramei sint de 2,8 centimetri inaltime, 2,3 cm latime si o grosime de 1 mm.
Pentru a putea purta fotografia favorita pe deget va trebui sa scoateti din buzunar suma de 135 de dolari.