Iata ca au si trecut 20 de ani de cind România spera sa intre in rindul statelor democratice. Teoretic, sintem un stat democratic pentru simplul fapt ca am fost acceptati in Uniunea Europeana si NATO. Si spunem teoretic fiindca democratia “se citeste” in dezvoltarea sociala, economica, politica a unei tari si, de ce nu, in starea de spirit a cetatenilor. Cum erau românii si România in 1989 si cum sint românii si România acum?

*O lume gri…*

Decembrie 1989. Nici macar vremea insorita din acea luna nu l-a facut pe românul obisnuit sa zimbeasca, nici macar o secunda. Peste tot, pe strada, la serviciu, in mijloacele de transport in comun vedeai aceleasi fete triste si posomorite. Moralul societatii românesti era de multi ani pe zero. Si ce e mai trist, situatia parea fara iesire, pentru simplul motiv ca toata lumea avea senzatia ca Ceausescu e nemuritor. Prin orase totul era gri. Singurele pete de culoare erau cozile razlete la carne, oua, hirtie igienica si multe altele. La televizor erau doar doua ore de emisie pe zi. De la opt la zece seara. Din cele doua ore, o ora si jumatate era despre realizarile Tovarasului. Tot din cele doua ore, o parte era transmisie color iar cealalta parte alb-negru. In general viata era monotona, plictisitoare. Oamenii se refugiau in carti, in intilniri domestice si, cine isi permitea, la petreceri de sfirsit de saptamina. Si a venit data de 21 decembrie. Speranta a izbucnit fulgerator din inimile românilor. S-a iesit pe strazi, s-a strigat “Jos Dictatorul”, “Jos Comunismul”, “Murim si vom fi liberi”. S-a strigat, s-a manifestat, au iesit tancurile, s-a tras, s-a murit. Dar, dupa citeva zile nimic nu mai conta. Dictatorul a cazut, ba chiar a fost si executat. De acum, România poate pasi ca o floare in lumea libertatii. Asa credeam toti atunci. Ca democratia e libertate. Gata, se terminase cu comunistii care ne bagau la inchisoare daca nu aveam un loc de munca. S-a terminat cu foamea…

*Inceputul libertatii*

Inceputul anilor ’90. Cum comunismul a afectat puternic ADN-ul românului, mai precis gena responsabila de mincare, inceputul anilor ’90 a fost inceputul saturarii românului. Au aparut primele afaceri private, primele magazine alimentare “occidentale”, se gaseau televizoare color japoneze, piata a fost invadata de haine. Pe scurt, tot ce le lipsise românilor timp de zeci de ani se afla acum la discretie. Optimismul tuturor era evident si contagios. Si pentru ca nu exista legislatie, afacerile au explodat spectaculos. Nu conta ca industria era la pamint, nu conta ca au mai venit minerii prin Bucuresti, conta doar speranta certa intr-un viitor mai bun. De aceea, oamenii treceau cu vederea activitatile “ciudate” cu miros de coruptie ale politicienilor. De fapt, românii nici nu stiau ce este coruptia si chiar daca stiau, nu conta, ei erau fericiti in inconstienta lor. Nici nu conta ca banci intregi erau devalizate de catre clasa politica si clientela lor. Nu conta ca tara a fost efectiv impartita in zone de influenta a diferitelor grupuri mafiote. La fel si orasele. In anii ’90, escrocii din aceasta tara au inteles un lucru simplu. Decit sa-si dea in cap unul altuia, mai bine intra in politica si-si dau singuri legi care fie le “incurajeaza” afacerile, fie ii dezincrimineaza de infractiunile comise. De asta in România nu exista crime politice sau de business. Nu este nevoie de ele.

*Marea amagire*

Din cauza intereselor comune, in România s-a instaurat intr-adevar o democratie “originala”. Desi exista mai multe partide politice, in fapt nu exista decit un partid care-i reuneste pe toti politicienii. Partidul Banului. Altceva nu conteaza. Ca e la putere stinga sau dreapta, nu conteaza, pentru ca in tara asta oricum nu se misca nimic care nu e legat de interesele politicienilor si a camarilei acestora. La sfirsitul anilor ’90 au inceput marile privatizari care au culminat cu privatizarea industriei petroliere si a sectorului bancar. Tot ce a fost important vreodata pentru economia româneasca a fost vindut companiilor occidentale. De aceea, in acest moment România nu mai are aproape nimic românesc. Nici banci, nici industrie, nimic. Totusi, ceva am avut. Am avut, incepind cu 2004, români fericiti. A fost o perioada de patru ani cind creditarea a explodat iar economia a “duduit”. Toti au luat credite pentru orice. Iluzia bogatiei de imprumut a sucit mintile românilor. Au luat credite mai mari decit ar fi cistigat din salariu intr-o viata si ei si copiii lor. Prin ce minune ar putea sa le returneze integral, se intrebau unii. Dar nu era momentul sa punem intrebari “prostesti”. Si asa, pina anul trecut, cu bani de imprumut, românii au golit toate rafturile posibile si imposibile. Si-au luat ce aveau nevoie dar si ce nu aveau nevoie. Si datoriile s-au adunat. Si anul acesta ne-a lovit criza. De fapt, acum, românii si-au dat seama ca nu-si mai pot plati datoriile catre banci. Statul si-a dat seama ca se apropie de faliment prin datoriile acumulate la aceleasi banci.

*Concluzie*

Decembrie 1989 ne-a prins cu sute de blocuri neterminate pentru ca a venit Revolutia. Decembrie 2009 ne prinde la fel, cu multe constructii neterminate pentru ca a venit criza. Finalul lui ’89 ne-a prins fericiti: dictatorul a cazut. Finalul lui ’09 ne prinde disperati: economia a cazut. Românii sint terifiati de ziua de miine. “O sa mai am loc de munca? Voi avea bani sa platesc creditele la banca?”. Concluzia concluziei? In acest moment România nu mai este guvernata de politicieni. Este condusa de banci, prin datoriile mari contractate de guvernanti. Inspre ce ne conduc bancile? Poate stiti voi, noi nu vrem sa stim…

PS: Inca ceva… Sint mai liberi românii acum decit erau in ’89?
Teoretic, da…

Pustilor care au crescut cu telefonul mobil in scutece si pe olita li se va parea ca ii impovarez cu o poveste medievala. Si au dreptate. Ii compatimesc si ii invidiez, in aceeasi masura. Pe 3 noiembrie ’89, cu sase zile inainte sa cada Zidul Berlinului, o persoana draga mie a plecat definitiv si cu toata familia in RFG. Daca vroiai sa suni de acasa in strainatate, formai 971 sau 071, nu retin exact, dadeai numarul unei centraliste si te puneai pe asteptare. Cit timp? Aici stateau schepsisul si ticalosia sistemului. Timpul se lichefia, crestea, iarasi scadea, sunetele linistii spargeau timpla. Rabdai intre 10 minute (foarte, foarte rar) si 10 ore. Vorbeai 3 minute, numai banalitati („mi-e dor de tine, trailailailailai”) si se taxau 11. Asa ca preferam sa ma duc la Palatul Telefoanelor. Pe cit este de mare aceasta cladire regasita in aproape toate ilustratele ce redau Bucurestii interbelici, pe atit era de scundaca si de inghesuita incaperea in care se vorbea cu prieteni sau cu rude de dincolo de Cortina. Camera avea vreo 60 de metri patrati si se stringeau 70-80 de persoane in corsetul peretilor ce pareau ca se prabusesc sub zumzetul tristetii. Anuntai unde doresti sa telefonezi si erai poftit, de fapt gonit, pe o banca de lemn dubla — spate in spate. Dupa o juma’ de ora, 45 de minute, centralista-securista latra sincopat „Frankfurtul sau Londra, la cabina 6!”. Cabina era cit o carcera. Iar oamenii ieseau de acolo cu durerea cu care intri intr-un lagar. Batrine care-si sunau fiicele maritate in Franta sau Germania. Bunicute cu nepoatele de mina, soptind despre reintregirea familiei. Bunica plingea de fericire ca micuta va ajunge, cindva, la parinti, iar ea nu avea s-o mai vada niciodata. Nici de la inmormintari n-am plecat mai trist. Asta in ciuda momentelor comice. Putine, foarte putine. Si prilejuite de curva care zbiera la italian si de arabii care-si implorau tatii sa le mai trimita bani.

Pe cuvint de onoare ca anul acesta ne propusesem sa nu scriem nici macar un singur rindulet despre faptul ca… iarna ninge si ca tot iarna, desigur, nu-i ca vara. Ca se circula mai greu pe oriunde omatul se aseaza, fie si doar citiva centimetri. Insa, tot pe cuvint de onoare, n-ai cum sa eviti un asemenea subiect care se bate de la egal la egal cu problemele reale, precum lipsa unui guvern sau circul politic de care toti sintem satui. Si nu putem evita subiectul traficului infect din Bucuresti si din mai toata tara imobilizata sub imperiul codului galben de ninsori pentru ca simplul capriciu al vremii a devenit o stire.

*România e ingropata intr-un strat de zapada de cinci centimetri!*

Spunea cineva, fereasca Dumnezeu sa ne loveasca o ninsoare d’aia adevarata, cum se intimpla prin Canada de fac oamenii tuneluri ca sa iasa din casa. Si zau ca are dreptate. Pai nu vrem sa ne imaginam ce paralizie totala ar fi cuprins tara asta daca stratul de zapada n-ar fi fost de cinci centimetri, ci de 50 sau de un metru. Dar, e “bine” si asa. N-a trebuit decit o ninsoare “subtirica” si totul s-a transformat in patinoar. Bucurestiul a fost sugrumat pentru ca ninsoarea ne-a luat prin surprindere (urim de mai multi ani deja starea asta de surprindere), portiuni de autostrada au fost blocate vreme de citeva ceasuri, trenurile au intirziat etc. Zau ca nici noi nu mai stim cine este de vina pentru ca la fiecare ninsoare autoritatile sint prinse cu “chilotii in vine”. Apoi apare cite un primar pe la TV si spune, cautindu-si cuvintele cu atentie, ca nu stim ce colaborare cu nu stim ce alta institutie abilitata a fost cam grea. Sau spune ca soferii care nu si-au pus din timp anvelope de iarna au fost cei care au impiedicat, de fapt, buna deszapezire planificata din timp de functionarimea profesionista. A… am uitat ca de fapt in toata istoria ninsorilor din România mai intervine un factor determinant si pe care n-ai cum sa-l omiti: vintul e de vina. El, vintul, viscoleste zapada, iar deszapezirea e zadarnica. In acest context aproape malefic al unei ierni care nu cedeaza si se repeta obsesiv, in fiecare an, noi propunem altceva: autoritatile abilitate (asa se numesc de obicei cei care plimba hirtiile) sa nu mai planifice nicio deszapezire. Niciodata. Oricum, va promitem ca iarna viitoare nu vom mai scrie niciun rind despre zapada. Desigur, asta daca nu cumva o sa ninga si la anul.

*Consilierii Primariei s-au razgindit*

Pe la sfirsitul lunii trecute, Consiliul General al Municipiului Bucuresti respingea majorarea taxelor si impozitelor. Motivul? Urmau alegerile de pe 6 decembrie si nu dadea bine deloc in ochii electoratului o astfel de decizie. Dar, alegerile au trecut, iar bravii consilieri si-au reluat obiceiurile mai putin electorale. Mai exact, ieri au aprobat ceea ce au respins in noiembrie. Asa se face ca bucurestenii vor plati in 2010 impozite si taxe locale mai mari in medie cu 15 la suta, dupa ce proiectul privind majorarea acestora a fost aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB). Impozitele pe cladiri si terenuri sint diferentiate in Bucuresti, in functie de zona in care este amplasata constructia sau terenul, vechimea sau materialele din care este construit imobilul. Si impozitele auto vor fi majorate cu procente cuprinse intre 14 si 20, cele mai mari cresteri fiind pentru autoturismele cu tractiune mecanica, dar si pentru autovehiculele de pina in 12 tone. Trebuie precizat faptul ca, in sedinta din 26 noiembrie a CGMB proiectul a fost respins, primind un singur vot “pentru”, 17 “impotriva” si 28 de abtineri.

De cind a devenit vedeta de duzina, viata intima a Simonei Sensual a devenit mai publica decit Muzeul Antipa. La orice ora din zi sau noapte, tot poporul stie daca s-a batut, impacat sau daca s-a iubit patimas in apele marii mioritice cu al sau ibovnic, Nicu Maharu. Din fericire pentru „diva” blonda, ultimele luni au fost doar lapte si miere, cei doi avind chiar si planuri de casatorie. Insa totul s-a spulberat ca un fum de tigara odata cu aparitia unei presupuse amante din Germania, o „smochinita” care i-a dat peste cap amorul Sensualei cu Nicu. Asadar, desi a urlat din toti rarunchii ca „matusa Elena din Germania” n-ar spune adevarul si ca Maharu al ei nu ar insela-o in ruptul capului, Simona dezvaluie planuri de viitor care nu il includ si pe iubit. Intrebata ce planuri are pentru 2010, blondina a declarat ca vrea sanatate si liniste – ca pina acum, cea de-a doua a lipsit cu desavirsire – dar si un bebe. Cu cine? Ei bine, nici ea nu stie, pentru ca asa cum a spus cu propria-i gura, „nu stii niciodata ce-ti aduce viitorul” sau cu alte cuvinte, amorul cu Maharu trage sa moara. Dragi „smecheri de Dorobanti”, va anuntam ca Mosul va aduce anticipat un cadou: Simona Sensual pe „piata de desfacere”.

„Izolarea este sexy!”, a afirmat marti Barack Obama. „Ce o face sexy este ca permite economisirea de bani”, a explicat presedintele american , in timpul unei vizite a presedintelui american la un magazin de bricolaj din orasul Alexandria (statul Virginia), situat la sud de Washington, pentru a prezenta planul de stimulente fiscale pentru renovarea caselor cu scopul eficientizarii consumului de energie. „Casele construite in prima jumatate a secolului trecut pot consuma cu circa 50 la suta mai multa energie decit cele care sint construite in prezent”, care “consuma circa 40 la suta din energia pe care o folosim si contribuie la aproape 40 la suta din emisiile de carbon pe care le producem” a adaugat presedintele a carui administratie se ofera sa finanteze in proportie de 30 la suta lucrarile de izolare a locuintelor, de pina la 1.500 de dolari. In situatia in care rata somajului este de 10 la suta in Statele Unite, administratia Obama spera ca prin aceste stimulente se va permite crearea a mii de locuri de munca, favorizarea aparitiei unei economii „ecologice”, reducerea consumului de energie a tarii si combaterea incalzirii climatice.

De sloganul “bunului-simt” s-a ales praful – si asta nu numai pentru ca Traian Basescu a revenit la Cotroceni. Demolatorul mitului care a adus niste oameni la urne este chiar parintele de drept – si anume cavalerul ratacitor Crin Antonescu. Perdant, la rindul lui, alaturi de Mircea Geoana, Antonescu refuza sa se dezcocoate din copacul unde singur s-a urcat, conditionind, fara niciun pic de bun-simt politic, negocierile cu PDL. Odata consumata definitiv campania electorala, noua marota a lui Antonescu este suprematia Parlamentului asupra presedintelui, in cazul desemnarii premierului. Aparator din oficiu al democratiei pure, liderul PNL ignora practic realitatile si cutumele politice, calcind in picioare regula de aur a negocierii – singura valabila intr-o democratie reala, ca la mama ei occidentala. Arogant peste poate, Crin Antonescu bate practic din picior si impune clanului “dictatorial” basescian conditii nici macar sustinute de algoritmul parlamentar. Ifosele proaspat dobindite de liderul PNL sint alimentate de bunul sau prieten Geoana – care, in speranta de a mai ramine in fruntea PSD, i-ar da lui Antonescu pe mama si pe tata social-democratiei supravietuitoare dezastrului electoral. Cind dispui de o figura proaspata si de papagal, lesne te urci pe calul alb al politicii. Sa o tii ca gaia matu cu principiile doar pentru a-ti pastra intacta zestrea electorala pina la prezidentialele din 2014 – iata o strategie “anticriza” de tot spanacul, buna doar sa te azvirle din sa, in niciun caz sa te mentina in top.

Desi parea ca idila dintre Elena Voscoboinic si Radu Vilcan s-a incheiat odata cu intoarcerea ei acasa, la Chisinau, iata ca gratioasa basarabeanca e din nou la Bucuresti. Oare, de ce? Doar pentru a infirma la emisiunea lui Maruta ca ar avea o relatie amoroasa cu fostul ei partener de dans si ca nu va petrece cu el, la munte, vacanta de iarna? Daca ar fi sa luam in seama un scenariu destul de realist, Elena a revenit la Bucuresti tocmai pentru a transforma idila cu Vilcan in ceva mult mai serios, dar un binevoitor i-a pus in brate toate publicatiile de scandal care il infatisau pe frumusel in compania unor reprezentante ale sexului sensibil, fapt care a determinat-o sa se razgindeasca. De-o fi una, de-o fi alta, Radu e suparat foc pe tabloide. Atit de suparat, incit a scris pe blogul sau un text pe care, apoi, l-a sters, dar noi am apucat sa-l recuperam: “M-am saturat de atita nedreptate, de atitea “combinatii”. Toate aceste minciuni sint dezgustatoare si…ce inseamna toate astea: sa ma puneti la pamint, implicind persoane nevinovate. Este un lant tabloid de ultima speta, un sistem care vinde suflete pe tava, fara sa-i pese de nimic, de sentimentele, emotiile si caracterul unor oameni. M-am saturat sa relatati “povestile” in felul vostru, pline de confuzii, pline de minciuni. Este ok, va vindeti mizeriile, va vindeti porcariile, voi faceti regulile, iar noi innebunim. Nu-mi vine sa cred ceea ce vad sau aud in fiecare zi, gunoiul pe care-l scuipati si care va caracterizeaza. Aveti constiinta impacata, ducind la extrem orice minciuna??? Incetati cu toate astea, lasati-ma-n pace. Nu am vrut si nu vreau sa fiu “vedeta” jegoseniilor emanate de voi, sa fiu victima mintilor voastre bolnave si imbecile. Citez un clasic (sper sa nu se supere ca i-am furat ideea): Ma condamnati, usor-usor, la singuratate!” Lasa, Raducule, nu te mai oftica in halul asta, n-o sa ramii singurel tocmai tu! S-a razgindit Elena, dar Ines te iubeste!

Toata lumea stie ca femeile sint mai sensibile decit barbatii, insa nimeni nu a putut pina acum sa spuna cu exactitate de ce. Insa oamenii de stiinta au descoperit ca totul sta in… degete. Acestia au descoperit ca degetele micute au simt tactil mai dezvoltat, ceea ce le face mai sensibile. Teoria mai explica si de ce femeile ating mai mult decit barbatii. Cercetatorii au realizat studiul pe un esantion de 100 de studenti, iar acesta a devenit mai dificil in mod progresiv. Repondentii au fost rugati sa pipaie progresiv mai multe suprafete curbate, iar cei cu degetele mai mici – majoritatea femei – au putut evidentia chiar si curbele greu de sesizat. Mai mult, femeile au simtit suprafete care erau chiar si cu doar 0.2 mm mai mici decit cele simtite de barbati. Acum, cercetatorii vor sa determine daca degetele copiilor sint si mai sensibile decit cele ale femeilor.

Vinzarile replicilor in miniatura ale Domului din Milano, asemanatoare celei cu care a fost lovit duminica premierul italian Silvio Berlusconi, au crescut considerabil in capitala Lombardiei, dupa aceasta agresiune care a ocupat prima pagina a cotidienelor din lumea intreaga. „Acestea se vind bine. Am vindut circa 20 (dupa agresarea lui Berlusconi) fata de 12-13” in medie, in mod normal, a afirmat Andrea Brachi, care detine un magazin de suvenire in piata Domului din Milano. „Vinzarile au crescut in asa fel incit modelul similar celui cu care a fost lovit Berlusconi s-a epuizat”, a precizat un alt vinzator, Maurizio Mazza. „Am vindut 20 incepind de luni, in mod normal vind circa patru (din acest model)” intr-o perioada similara, a adaugat el. Pretul acestui suvenir facut din alabastru (precum cel cu care a fost lovit Berlusconi) sau din metal variaza intre sase si zece euro si nu ar trebui sa creasca, potrivit vinzatorilor. In privinta profilului cumparatorilor, „majoritatea sint italieni (care sint) impotriva lui Berlusconi, de stinga, deoarece acesta este obiectul cu care a fost ranit cel pe care-l urasc”, a explicat vinzatorul, adaugind ca intre cumparatori se numara „o gramada de jurnalisti”. „Din 20 de cumparatori, trei sau patru erau jurnalisti”, a confirmat Andrea Brachi. Agresorul, Massimo Tartaglia, in virsta de 42 de ani, care primeste ingrijiri de zece ani pentru probleme mentale, a fost incarcerat pentru „ranire voluntara grava cu premeditare”.

Fiind o veterana a covorului rosu, Nicole Kidman (42 de ani) arata de obicei impecabil. Insa la premiera musicalului „Nine”, ce a avut loc la New York aseara, actrita australianca a suferit o „eroare de machiaj”. Se pare ca make-up artistul sau a uitat de ultimele retusuri, iar Nicole a aparut pe covorul rosu cu pudra alba pe nas si sub ochi, care era mai mult decit evidenta. Diva s-a straduit destul de mult pentru a arata spectaculos la premiera, purtind o rochie Prada neagra decoltata. Din pacate, lookul glamour al lui Nicole a fost „umbrit” de pudra alba. Iar pentru ca nimeni nu a indraznit sa-i spuna de greseala, actrita a defilat pe covorul rosu ca si cum totul ar fi fost perfect.

Consilierii generali au aprobat, ieri, proiectul privind consolidarea si restaurarea Arcului de Triumf, care va costa 8,5 milioane de euro, banii fiind din fonduri europene, de la bugetul de stat si de la bugetul municipalitatii. In proiectul de hotarire se arata ca „datorita vechimii sale si din cauza poluarii deosebit de mari pe care o suporta acest monument ca urmare a traficului foarte intens din jurul sau, piatra cu care este placat Arcul de Triumf s-a degradat si necesita lucrari de conservare si restaurare”. Lucrarile care urmeaza sa se execute asupra monumentelor vor conserva „substanta originala a elementelor din piatra si vor reda pe cit posibil imaginea lor initiala”. Valoarea totala a investitiei este de 8.550.191 de euro, din care aproape sapte milioane de euro reprezinta contravaloarea lucrarilor de constructii-montaj. Lucrarile la Arcul de Triumf – care sint cuprinse in cadrul Programului Operational Regional 2007-2013 Axa prioritara 5 – Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural – vor dura 30 de luni.

Evenimentul „Traditii de Craciun” debuteaza miine, de la ora 10.00, in Parcul Herastrau din Capitala, programul urmind sa cuprinda spectacole de colinde si muzica folclorica, teatru de copii, dar si recitaluri ale unor artisti, informeaza Primaria Capitalei. De asemenea, artisti precum Maria Buza, Andra, Analia Selis, Horia Brenciu si Nicu Alifantis vor sustine recitaluri in Herastrau. Totodata, bucurestenii se vor putea bucura de atmosfera sarbatorilor creata de casutele impodobite cu decoruri de Craciun. Aleile Parcului Herastrau vor fi animate la acest final de an de un tirg de produse traditionale, dar si de o expozitie gastronomica. Cei mici sint invitati la casa lui Mos Craciun. Ei se vor putea picta pe fata, vor intilni pe aleile parcului zine si spiridusi si se vor putea plimba gratuit cu trasuri si ponei. In seara de Ajun, bucurestenii sint invitati la impodobirea bradului.

Tribunalul superior de justitie sportiva din Brazilia a suspendat gruparea de fotbal Coritiba pentru 30 de meciuri si a amendat-o cu suma de 600.000 de reali, aproximativ 235.000 de euro, dupa violentele incidente survenite in timpul unui meci. Pe data de 6 decembrie a.c., la incheierea partidei din ultima etapa, dintre Coritiba si Fluminense (scor 1-1), suporterii, dezamagiti de retrogradarea formatiei favorite, au invadat terenul avind asupra lor bastoane, bare de fier si scaune, atacind arbitrii si infruntindu-se si cu fortele de ordine. Potrivit justitiei, clubul din orasul Curitiba nu a luat masurile necesare de securitate pentru prevenirea acestor incidente. Coritiba FC nu va putea disputa astfel campionatul din a doua liga, nici Cupa Braziliei, insa va putea evolua in campionatul local al statului Parana.

*Tiger Woods a devenit un fel de “taur comunal” al Americii*

Presa americana geme de informatii referitoare la viata sexuala a jucatorului de golf Tiger Woods. Nu e zi data de la Dumnezeu sa nu apara cite o duduie care sa “scuipe” povesti despre calitatile ori defectele sexuale ale sportivului de culoare. N-a trecut multa vreme de cind Woods tinea capul de afis al mass-media, fiind sportivul care a reusit sa treaca de pragul simbolic de un miliard de dolari cistigati din sport. Astazi, despre Tiger se scriu toate mizeriile. In lumina noilor evenimente, marile companii au decis sa-si schimbe atitudinea fata de Woods. Gi­llette, AT&T si Accenture au anuntat ca vor avea promotii in care nu va mai fi folosita imaginea lui Tiger, aceasta fiind o adevarata lovitura pentru american.
Recent, Woods a pierdut contractul cu Pepsico, pentru promovarea bauturii energizante Gatorade Tiger, si a fost lasat balta si de General Motors. Singurii parteneri care i-au ramas loiali lui Tiger Woods sint Nike si EA, companii care au construit un adevarat brand in jurul imaginii acestuia.

*“Bastus” din Stefan cel Mare si-a cerut scuze si si-a retras petitia*

Intrebat care ar fi motivul pentru care Ianis Zicu a depus memoriu ca sa fie declarat jucator liber de contract, agentul FIFA, Victor Becali, a raspuns: “Pentru ca e nebun!”. Da, dar e un nebun simpatic.
La nici 24 de ore dupa ce a bagat divort, Zicu si l-a retras. Dinamovistul a anuntat, ieri, ca a renuntat la cerere, afirmind ca regreta “pasul facut” si ca doreste sa-si continue cariera in Stefan cel Mare. “Pe fondul unor insatis­factii legate de evolutiile mele la Dinamo, am fost influentat negativ si am luat o hotarire gresita. Regret pasul pe care l-am facut. Nu este normal sa cer sa devin jucator liber dupa tot ce a facut Dinamo pentru mine! Toti putem gresi in viata, important este sa ne trezim la timp pentru a putea indrepta lucrurile! In aceasta dimineata mi-am retras memoriul! L-am anuntat deja pe presedintele Nicolae Badea, iar opinia publica si suporterii trebuie sa stie ca vreau sa-mi continui cariera la Dinamo!”, a declarat tinarul Ianis Zicu pentru site-ul oficial al clubului. Comisia din cadrul LPF stabilise, marti, un nou termen, pentru 22 ianuarie 2010, in cazul fotbalistului dinamovist, care depusese memoriu pentru a deveni liber de contract invocind intirzierea drepturilor salariale.

Lovitura de teatru la Cotroceni: Traian Basescu roaga PSD sa ia in calcul participarea la un guvern de larga inspiratie politica. Luat prin surprindere, Mircea Geoana acuza, din inertie, parti-pris-ul lui Basescu pentru PDL. Invitat, de asemenea, sa intre la guvernare, PNL fredoneaza si el tot un vechi refren: Basescu si PDL egal “o amenintare la adresa statului de drept”.

Consultarile cu UDMR si PDL nu au iesit din zona datelor cunoscute, cele doua formatiuni reafirmindu-si intentia de a forma un Executiv si singure, daca PNL nu se va lasa convins. Previzibile au fost si reactiile PSD si PNL – doua partide unite in continuare de antipatia fata de Basescu si PDL, chiar si dupa consumarea prezidentialelor. Surpriza a produs-o seful statului – proaspat convertit la diplomatie, la inceput de nou mandat. Declarindu-se de acum inainte deasupra tuturor patimilor politice si dedicat intru totul doar tarii si intereselor ei, Basescu a propus PSD un guvern de uniune nationala – ce-i drept rezervindu-si rolul de a alege el premierul.

*Lasati pesedistii de bine sa vina la mine!*

Schimbarea la fata a presedintelui nu a exclus insa upercuturile adresate adversarului PSD. Concret, pe post de introducere, Basescu i l-a cerut lui Geoana pe Marian Sirbu pentru un nou mandat de ministru al Muncii. Aruncata peste nebunia din PSD, cererea echivaleaza cu o grenada amorsata. Luata la bani marunti, noua politica basesciana poate viza ori angrenarea responsabilitatii tuturor partidelor pentru perioada grea care urmeaza, ori dezbinarea adversarilor si asmutirea una contra alteia atit a taberelor din PSD cit si a celor din PNL. Spunem aceasta deoarece partizanii accederii la putere – fie ei pesedisti sau liberali – nu le vor ierta lui Geoana, respectiv Antonescu ratarea intrarii la guvernare de dragul ducerii pina la capat a razboiului cu Basescu si PDL. Cert este ca astazi Traian Basescu va anunta numele viitorului premier, astfel incit toate partidele sa se poata “juca” cu el timp de doua zile pina la intoarcerea in tara a presedintelui reales.

“Domnul presedinte si PDL nu au vrut sau nu au putut sa caute o cale catre un compromis onest. (…) Nu avem mijloacele de a impune cine guverneaza, presedintele are mijloacele de a ne impune conditii care ne pot impiedica sa intram la guvenare, dar nu ne poate impiedica sa intram in Opozitie”. – Crin Antonescu

Spre deosebire de majoritatea politicienilor – care merg pe principiul ca un ziarist bun este unul mort (macar profesional) – Antonie Solomon a lasat presa tut, afirmind, ieri, ca jurnalistii români ar trebui sa fie scutiti de taxe si impozite, in aceasta perioada de criza. Motivul: “fara presa viata ar fi monotona”. “Chiar daca nu-mi convine mie ca ma criticati pe drept sau pe nedrept, dar trebuie sa recunosc ca fara presa orasul ar fi mai trist” – a continuat Solomon, intr-un acces de democratie. Ba chiar se poate spune ca primarul Craiovei si-a intrecut natura sa de pedelist cita vreme vrea ca de facilitatile fiscale propuse sa se bucure “inclusiv televiziunile mogulilor”.
Vesel nevoie mare de rezultatul alegerilor – dovada ochii binevoitori cu care priveste la pirdalnicii de ziaristi, Solomon a facut public ultimul banc cu Geoana. Evident, pe cel in care Geoana i-a luat locul lui Bula…

Praful s-a ales de unitatea de altadata a pesedistilor bastinasi. Tot amintire a devenit si respectuosul “sa traiti” auzit pe vremuri pe la toate colturile partidului.
Mai nou, social-democratii se adreseaza unul altuia cu “magarule” si “obraznicule”, completind astfel, chiar daca fara voia lor, galeria personajelor lui Caragiale. “Daca sinteti magar, vedeti c-o incurcati cu mine!” – a topait Vanghelie catre beregata lui Miron Mitrea (poreclit mai nou de Viorel Hrebenciuc “micul tirolez”). “Nu fii obraznic”, l-a apostrofat Mitrea pe Vanghelie – tot primul sfatuindu-l prieteneste pe al doilea sa “lase jos chestia cu dosarele”, deoarece “ nu stie sa se joace cu ele”. Ce-i drept, suburban sau nu, duelul verbal Mitrea – Vanghelie nu este nici primul si nici ultimul in mult incercatul PSD. Si, daca tot a venit vorba de conflictele inter-pesediste, trebuie spusa si ce-a dreapta: adevarata miza a caftelilor interne nu o constituie nici gingasele apelative, nici cazarea intr-o tabara sau alta, nici viitorul partidului, ci pur si simplu interesele financiare. Personale, evident, ca altfel de unde atita vrasmasie si lupta intre cei care se aveau ca fratii pe vremea cind tot partidul rodea fericit la ciolan.

„A inceput de ieri sa cada, /Cite-un fulg, acum a stat”… A nins si la Navodari, zapada s-a asternut peste tot, iar gradele din termometru au scazut brusc sub zero. Nea Vasile, om din popor, cu casa pe pamint, a plecat in cautarea unor lemne de foc, in padure. Pe drum s-a tot gindit ce maninca el azi… Matele urlau de foame, iar viscolul de afara se simtea si in stomacul sau. Ca sa se incalzeasca mai tragea cite o dusca de tuica din sticluta pe care o tinea in buzunarul de la piept. Cu ochii rosii, intredeschisi, ajunge la marginea padurii, linga un lac. Luciul apei, lovit de viscolul naprasnic de afara, a inghetat aproape instantaneu. Nea Vasile deschide ochii mari cit cepele, nu-i venea sa creada ce vede. Lacul inghetat si ratele, si gistele salbatice prinse cu labele in stratul gros de apa solida. Ptiu, drace! Asa ceva nu s-a mai vazut, a fost viscol mare la Navodari aseara, daca a prins ratele cu labele in gheata. S-a apropiat de una dintre ele, a apucat-o bine de git si a inceput sa traga de ea, o smucea de parca era din plus, poate, poate maninca si el o tocanita. Lupta cu rata semicriogenata a fost istovitoare, Nea Vasile a cazut in fund pe gheata intre cele 50 de animale captive si-a aprins o tigara si gindea o solutie optima pentru a scoate ratele din clestele rece al apei. Se ridica brusc si o ia la fuga spre casa. Se intoarce pe marginea lacului dupa citeva minute, scoate de la subrat un sac mare de rafie si o coasa. Ce atita chin cu trage rata, smulge rata? Cum a vazut el la domnu Boc, a dat in gura coasei pina a ascutit-o bine si le-a cosit pe toate, ca la cimp. Tragea din tigara, tragea la coasa, baga rata in sac. Adio supermarket! Si-a tras Nea Vasile provizii pentru toata iarna… si totul pentru ca n-avea cu ce sa se incalzeasca. E bun si geru’ asta la ceva!

*Grand’Or – totul despre haute couture, blanuri si diamante*

Natural este ca atunci cind vrei sa bucuri pe cineva cu un dar sa te gindesti in acelasi timp ce i-ar placea foarte mult si mai ales ce anume i s-ar potrivi cel mai bine. Iar din acest punct se naste febrilitatea cautarilor intii imaginare si imediat dupa aceea a celor pur practice. Cel mai recent numar al revistei Grand’Or va ofera cu siguranta cele mai rafinate si sofisticate variante.

*Rochia la puterea absolut*

Doamnelor, in ciuda optiunilor declarative, prea putin le pasa de meniurile festive din aceasta perioada. Daca ar fi sa recunoasca, si mai ales daca
n-ar exista consecinte, ele ar spune raspicat ca singura lor framintare are legatura cu ce anume vor imbraca de Sarbatori. Grand’Or le propune un (alt) creator libanez, aflat intr-o fulminanta ascensiune: Zuhair Murad. Nu cred sa fie vreo frumoasa care sa nu suspine la vederea splendidelor lui rochii. Si, de asemenea, Grand’Or va invita intr-o minunata incursiune in lumea celui mai prestigios fenomen din domeniul modei, haute couture-ul, prezentindu-va cele mai frumoase rochii de seara. Apoi, doamnele vor fi incintate de propunerile spectaculoase de blanuri, must-have-ul acestui sezon.

*Diamante si blanuri scumpe*

Raminem in aceeasi zona a blanurilor, insa de data aceasta destinatari sint barbatii. Asta pentru ca Ermanno Scervino aduce in atentie o colectie exceptionala si un stil plin de farmec si in acelasi timp atit de masculin, care le face eligibile in contexte diferite, totodata fara a limita clientela la un singur segment de virsta, ceea ce este, trebuie sa recunoastem, extrem de important.
Tot domnii se vor bucura sa afle ca diamantele nu le au drept destinatare exclusive pe partenerele lor. Fiindca aceste nestemate capata prestanta masculina atunci cind decoreaza cele mai frumoase ceasuri destinate gentlemenilor.
Grand’Or va prezinta noile piese-capodopera prin care marile manufacturi orologere Audemars Piguet, Breguet, Corum, Piaget, Vacheron Constantin sau Ulysse Nardin au rescris stilul ultraelegant, facindu-va alegerile nu numai mult mai usoare, ci mai ales de exceptie.

*Jack Bruce si Alvin Lee, Teatrul de vara din Mamaia, ’93*

Inconjurat de ziduri nu prea inalte, Teatrul de vara din Mamaia n-a fost ridicat sa reziste asaltului unei hoarde de hipioti (probabil a fost construit pentru spectacole de varietati si muzica usoara si s-a presupus, pe buna dreptate, ca nu exista fani inraiti ai Marinei Scupra care sa escaladeze zidurile innebuniti s-o vada pe diva lor preferata). Prin urmare, in ’93, numai cine a tinut neaparat sa-si cumpere bilet la Jack Bruce (ex-Cream) si Alvin Lee (ex-Ten Years After) a facut-o. Cu o ora inainte de inceperea concertului, doar o mina de organizatori mai lupta eroic la poarta principala; in timpul asta, cete de asediatori navaleau inauntru ca turcii in Constantinopol, prin toate sparturile.
Cel mai greu mi-a fost sa aleg cum sa intru, era prea mare oferta. Stam in fata teatrului si bagam un Camel (de data asta aveam o groaza de bani, aparam doar un principiu), cind vad un tip carind in spate o scara. Il recunosc cind trece prin dreptul meu – Oigen, sta cu mine in camin (ultima data cind l-am vazut, cinta in trupa Kumm). „Julius, hai, ma”, imi zice, fara sa se opreasca. Nu ma duc, mi se pare lipsit de stil.
Intre timp, la poarta principala se intra prin metoda „berbece”: un grup de 5-10 rockeri provoca o busculada controlata, impingindu-se cu putere – vezi Doamne, din cauza inghesuielii – in oamenii de ordine. Cam jumatate reuseau sa intre. Eficient, dar prea grobian pentru gusturile mele.
Am intrat pe la VIP, cu un pachet de Camel. In definitiv, eram cu blugii aia buni, fara gauri in fund.

*Iris, Sala Sporturilor din Cluj, ’95*

N-am reusit sa intru prin nici o metoda, inauntru era deja plin ochi, iar pe platoul din fata mai erau citeva sute bune de rockeri faliti. Unii deja renuntasera si plecau care incotro, cind am prins din zbor o idee: niste tipi din spatele meu isi faceau calculul ca-l agata pe Minculescu si-l roaga sa-i bage, ca-i cara sculele. Cica mai intrasera o data asa.
Cind a aparut autocarul lui Iris si s-a deschis usa, eram deja cu capul virit inauntru si-mi ofeream serviciile de hamal: „Mai sint cu niste baieti, le caram imediat”.
Pret de 20 de minute, glasul meu autoritar a bubuit pe platoul din fata Salii Sporturilor din Cluj: „Ba, ai grija la statia aia!”; „Vezi sa nu lovesti chitara”; „Mai e o cutie; tu, ala blondu’!”. Bineinteles, n-am pus mina pe nimic – doar de-asta am invatat carte, sa n-ajung sa lucrez cu spinarea.

Un controlor de trafic a fost trimis in judecata pentru aprobarea, in 30 decembrie 2007, a decolarii unei aeronave Boeing 737, fara a se asigura daca este libera calea, astfel ca avionul a acrosat o masina de intretinere a pistei.
Didina Grama a fost trimisa in judecata, pentru neglijenta in serviciu, „constind in aceea ca la 13 decembrie 2007, in calitate de controlor de trafic aerian, a aprobat decolarea aeronavei Boeing 737-300, cursa ROT 31707, fara a se asigura ca pista este libera, avind ca urmare distrugerea in totalitate a aeronavei apartinind SC Compania Nationala de Transporturi Aeriene Române Tarom, in valoare de zece milioane de dolari, precum si a unei masini marca Kia, apartinind Asocierii UTI-Gemmo, in valoare de 46.416 de lei”, potrivit Parchetului Curtii de Apel Bucuresti. Reamintim ca in 30 decembrie 2007, aeronava Boeing 737-300 apartinind companiei Tarom, in care se aflau 117 de pasageri si sase membri ai echipajului, a intrat intr-un utilaj de intretinere aflat pe pista de decolare a aeroportului „Henri Coanda”. In urma accidentului, cei 117 pasageri, care urmau sa ajunga la Sharm El Sheikh, au fost evacuati, fiind nevoiti sa stea mai multe ore in aeroport, pina cind au fost preluati de o alta aeronava pentru a fi transportati spre destinatie.

Companiile din domeniul turismului de lux, al caror congres international s-a incheiat recent la Cannes (Franta), spera sa inregistreze o crestere economica in 2010, punind accentul pe autenticitatea pachetelor turistice, in detrimentul ostentatiei.

*Locurile pentru Craciun sint deja ocupate*

„2009 a fost un an dificil pentru industria turismului de lux, dar prevedem o relansare in 2010”, a declarat Nick Perry, directorul revistei Ultratravel, cu ocazia deschiderii Tirgului International al Voiajelor de Lux (International Luxury Travel Market/ILTM), la care au participat peste 3.000 de specialisti in acest domeniu. Sectorul voiajelor individuale sau familiale de lux, pentru care miliardarii si celebritatile planetei cheltuiesc sume astronomice, adeseori in timpul unor vacante scurte, precum calatoriile in spatiu in conditii de imponderabilitate, a fost putin afectat de actuala criza mondiala, spre deosebire de segmentul voiajelor de lux destinate companiilor, care a suferit o scadere de pina la 25%, au explicat specialistii ILTM. „Turistii de lux nu sint dispusi sa renunte la concediile lor anuale impreuna cu familia, astfel ca toate locurile pentru sezonul de Craciun sint deja ocupate”, a subliniat Paul Jones, directorul lantului de hoteluri de lux One&Only Resorts.

*Turistii de lux cauta acum autenticitate*

Cu toate acestea, un numar important de clienti, chiar foarte bogati, au inceput sa caute pe internet oferte de tarife mai avantajoase pentru vacantele lor de sfirsit de an, solicitind agentiilor tour-operatoare din acest sector de activitate reduceri importante de tarife. Dupa ani de excese, clientii cer de acum inainte pachete turistice care pun accent pe „autenticitate”, acesta fiind noul cuvint-cheie din domeniul turismului de lux. „Este sfirsitul anilor bling-bling (termen argotic popularizat de cultura hip-hop care se refera la bijuteriile si accesoriile ostentative – n.r.). Oamenii cauta acum o experienta de calitate, asociata cu ideea de spatiu si de confort”, a explicat Glenn Pushelberg, designer de hoteluri si restaurante de lux.

Adio tevi si coturi infundate, meseria de instalator este in pericol deoarece s-a inventat cotul de chiuveta care nu se mai infunda niciodata. Noul model de tevi transparente permite vizualizarea si localizarea problemei, iar in cazul in care nedorita situatie apare, trebuie doar sa rotiti de un robinet, iar dopul format dispare. Cotul PermaFlow are grija ca tot ceea ce se scurge prin tubulatura chiuvetei sa nu formeze dopurile nedorite. Cotul are o foarma unica ce genereaza un jet de apa care propulseaza mai multe minipalete care vor curata permanent tevile, astfel resturile vor fi propulsate cu viteza spre canalizare. Realizat dupa modelul unui bypass, cotul permite in acelasi timp circulatia apei printr-o camera superioara, in cazul in care totusi se formeaza un dop nedorit. Sau, in cazul in care v-ati scapat pe teava un inel sau un obiect care nu trebuia sa ajunga acolo, poate fi recuperat cu usurinta din acelasi compartiment separat. Probabil aceasta inventie va fi in viitor cel mai mare dusman al instalatorilor.

De ani buni, statele lumii cauta sa gaseasca solutii pentru combaterea poluarii in principal prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon emise in atmosfera. Mai ales in ultimii ani “expertii” lumii ne iau pe fiecare in parte de urechi ca poluam prea mult si ne dau sfaturi: sa cumparam masini ecologice, sa mincam mai putina carne, sa cumparam produse verzi, adica sa eliminam cit mai multe dintre sursele de CO2. Chiar asa sa fie?

*Fenomen pur natural*

Pentru inceput haideti sa vedem cit dioxid de carbon exista in atmosfera. Potrivit stiintei oficiale, atmosfera Pamintului contine azot in proportie de aproape 78,2%, oxigen 20,5%, argon 0,92%, dioxid de carbon CO2 0,03%, oxigen trimolecular (O3) si altele precum gaze, praf, fum, particule in suspensie. Asadar, dioxidul de carbon este cu mult sub un procent. Mergind mai departe, din acest 0,03% mai mult de 50% din CO2 existent in atmosfera este eliberat de oceanul planetar, de paduri (prin descompunerea frunzelor si a materialului lemnos), de vulcani, de animale (in special animalele ierbivore precum vaca) si, in final, vin activitatile umane cu un procent de sub 10% din totalul de 0,03%, adica 0,003%. Adica infim. De altfel, tot mai multi oameni de stiinta afirma ca incalzirea globala este un fenomen pur natural, pentru acesta existind dovezi clare, logice. La polul opus se afla virful de lance al miscarii ecologiste, fostul vicepresedinte american, Al Gore si al sau film care a facut furori in intreaga lume “Un adevar incomod”, in care “demonstra” relatia directa dintre incalzirea globala si sursele de CO2 emise de om in atmosfera. Ideea principala ar fi ca intotdeauna exista o relatie strinsa intre emisiile de gaz si incalzirea globala. Ceea ce uita sa spuna Al Gore este ca s-a dovedit deja stiintific ca de cele mai multe ori, de-a lungul a sute de mii de ani, cresterile de temperatura au loc inaintea celor ale concentratiei de CO2. Dar noua ni se spune ca este invers, adica cresterile concentratiei de CO2 genereaza, in scurt timp, cresteri ale temperaturii.

*Politici de marketing*

Tot mai multe voci sustin ca ideea ca poluarea prin cresterea nivelului de CO2 este un rezultat al poluarii produse de omenire este doar o propaganda politica pentru a ingrosa conturile unor corporatii mondiale. Ce aflam mai nou din stirile din mass-media? Ca mai avem timp cel mult pina in 2010 pentru a opri dezastrele provocate de incalzirea globala, dupa care vom intra intr-un proces ireversibil de distrugere a planetei.
Totusi, daca ne uitam la procentele de mai sus, aceasta “distrugere” provocata de CO2 nu are sens. Dar, o stire devenita plauzibila despre sfirsitul lumii reprezinta pentru unii o buna oportunitate de marketing. Ce legatura au companiile, cu aceste previziuni sumbre? Raspunsul e simplu – o noua oportunitate de marketing: afacerile “verzi”. Avem automobile “verzi”, case “verzi”, computere “verzi”, de fapt cam toate obiectele de consum tind spre aceeasi culoare: verde. Si pentru state, noi taxe. In SUA, de exemplu, fiecare cetatean plateste “taxa pe carbon”, acelasi lucru este pregatit si in UE. Chiar zilele trecute, in timpul conferintei Natiunilor Unite de la Copenhaga pe tema incalzirii globale, liderii ai 27 de tari din UE au cazut de acord in privinta alocarii anuale a sumei de 3,5 miliarde dolari pentru stoparea fenomenului incalzirii globale in tarile in curs de dezvoltare. O oportunitate uriasa pentru “baietii destepti”…