Cei care zboara la clasa business sint obisnuiti sa fie rasfatati pe masura banilor platiti. Insa daca majoritatea pasagerilor sint multumiti cu un pahar de sampanie si niste pijamale confortabile, pe Robbie Williams (36 de ani) il poate satisface un singur lucru: o salopeta cu botosi, roz bombon si cu o pisica aplicata pe piept. Starul pop a postat pe blogul sau o fotografie realizata in avionul ce-l ducea spre Los Angeles, in care Rob este infatisat purtind o pijama roz . „Ce modalitate mai buna de a celebra un premiu pentru intreaga cariera decit sa te relaxezi intr-o pijama Primark, de 8 lire sterline (circa 9 euro). Va multumesc tuturor pentru sprijinul din ultimii 20 de ani. Multa, multa dragoste”, scrie cintaretul sub poza. In mod ironic, instantaneul este realizat in cabina personala a lui Robbie, unde luxul se afla la el acasa, in timp ce Williams poarta o pijama de numai 8 lire sterline, cumparata de la un magazin obisnuit.

Oricit am crede ca putem reusi in viata prin oameni de care ne leaga diferite interese, nevoi si dorinte care ne predispun la compromis „excesiv”, ajungem intr-o zi sa intelegem ca toate acestea ne-au mintit. Ca ne-am mintit singuri, incercind sa ocolim calitatea umana si selectia celor din jurul nostru bazata pe convingeri, credinte si vise comune. In toate domeniile vietii, incepind cu prieteniile, relatiile de munca, de afaceri, in domeniul politic sau in relatiile de dragoste, „calitatea umana (indiferent ca-i gresita, corecta, buna sau rea)” pe care o acceptam ca fiind motorul succesului personal ne sprijina sau ne doboara. Pentru ca, fara sa fim constienti, incep sa ne inconjoare acei oameni care ne reflecta credintele. Acei oameni care ne reflecta visele, convingerile si principiile interioare. Degeaba privim apoi critic si plini de suferinta catre tradatorii nostri sau catre aceia care sint linga noi doar atunci cind avem puterea sa-i ajutam pentru ca la cadere sa-i vedem cum se indreapta fara scrupule si fara mustrari de constiinta spre cei mai puternici! In acele momente ei doar arata cine sint, devin sinceri. Si ne mai arata ceva important despre noi: faptul ca am inchis ochii asupra „calitatii umane”! Consecintele sociale, psihologice, consecintele asupra mentalitatilor sint vizibile in toate domeniile vietii, iar suferinta ce acompaniaza costurile acestui rabat de la calitate este sfisietoare. Rabatul de la calitatea umana sfirseste prin a atrage situatii, probleme, evenimente si stari de fapt care oglindesc esenta „abaterii noastre”. Cu alte cuvinte, un om care crede ca o casatorie din interes ii satisface nevoile vietii se va confrunta cu toate consecintele acestei credinte. Valorile interioare se proiecteaza in lume si se intorc la noi sub forma problemelor, a relatiilor, a evenimentelor de viata. Noi ocolim calitatea cu un pret enorm: calitatea ne ocoleste, apoi, chiar pe noi. Universul nu este ca un mecanism legislativ ce poate fi eludat sau ignorat de catre unii care se cred puternici. Universul reflecta fara partinire valorile in care credem. Asa cum spuneam ieri prin pilda biblica ce dezvaluie secretul aparitiei miracolului, iubirea pentru altul si increderea neabatuta in el se reflecta ca „miracol” asupra noastra. Neincrederea sau credinta in valori facile devine „cauza” manifestarii acestor valori de jur imprejurul nostru. Apoi, tot noi observam superficialitatea si non valoarea, manelizarea si nevoia de a ne cumpara prietenii, relatiile de dragoste ori de munca, judecam situatia si inca nu intelegem ca avem nevoie sa mergem in noi insine si sa ne redefinim valorile. Se mai poate intimpla ca noi sa avem o scala bine definita de valori, sa gindim corect calitatea si sa fim cit se poate de frumos orientati catre ea, dar sa inregistram „esecuri” lamentabile pe anumite segmente ale activitatii noastre. Aceasta se intimpla pentru ca tocmai valorile pe care le imbratisam nu sint si valorile majoritatii. Miine va vom spune de ce adesea un om „valoros” cu adevarat nu poate fi recunoscut la „timp”, ceea ce face ca el sa se confrunte cu esecuri si dezamagiri, dar sa fie supus si riscului de a se prabusi emotional sub povara neintelegerii celor intimplate.
l

Circa 80% dintre copiii din Europa acceseaza internetul pentru jocuri video online, potrivit unui studiu realizat de o agentie britanica specializata pe cercetarea obiceiurilor de consum media ale copiilor. Studiul, care a fost realizat pe opt piete europene, pe un esantion de 2.323 de copii, cu virste intre sapte si 14 ani, indica faptul ca patru din cinci copii intra online pentru a accesa jocuri video. Potrivit rezultatelor studiului, doar 65% dintre copiii din Germania intra pe web pentru jocuri, comparativ cu 89% dintre copiii danezi care fac acest lucru. Multe jocuri populare, printre care Club Penguin, Stardoll si Café World, folosesc tehnologie Flash si sint accesate de pe PC-uri sau laptopuri. Cei mai multi copii joaca jocuri online gratuit, in timp ce 16% dintre ei au platit pentru o forma de abonament pentru a accesa jocul, iar 15% au cumparat bunuri virtuale in cadrul jocurilor. In Europa, o treime dintre copii au declarat ca principalul motiv pentru care nu platesc pentru jocurile online este refuzul parintilor lor de a cheltui bani pe astfel de servicii.l

Siesta este eficienta nu doar pentru odihna creierului, ci si pentru stimularea capacitatilor mintale, potrivit mai multor studii. „Somnul are efecte reparatorii dupa o perioada prelungita de activitate, dar el creste, in acelasi timp, capacitatile neurocognitive, comparativ cu perioada de dinaintea siestei”, a declarat Matthew Walker, profesor de psihologie si principalul autor al acestui studiu. Pentru a realiza studiul, cercetatorii au folosit 39 de voluntari, tineri adulti, impartiti in doua grupuri, dintre care unul a avut dreptul la mici sieste. La prinz, toti participantii au fost supusi unor teste de evaluare a capacitatilor mintale, care vizau mai ales activarea hipocampusului, o zona din creier implicata in procesul de stocare a informatiilor. Voluntarii care au ramas treji toata ziua au obtinut performante mai slabe comparativ cu cei care si-au facut siesta au obtinut rezultate semnificativ mai bune si chiar si-au ameliorat capacitatile cognitive.l

Impotriva durerilor puternice, in special cele resimtite de bolnavii in faze terminale, in majoritatea cazurilor se administreaza morfina, dar aceasta poate avea efecte colaterale, iar alternativa naturala o reprezinta veninul de scorpion. O echipa de cercetatori israelieni pare sa fi gasit alternativa fericita prin care veninul de scorpion calmeaza durerile puternice si nu provoaca moartea. Doctorul Michael Gurevitz, care a coordonat studiul, a descoperit ca toxinele peptide din veninul de scorpion interactioneaza cu sodiul din sistemul nervos si muscular. Unele dintre aceste canale comunica cu stimulii nervosi ai durerii din creier. Veninul de scorpion este format din compusi chimici care au trecut prin milioane de ani de evolutie. Acest tip special de venin contine mai mult de 300 de peptide din care doar o mica parte a fost explorata. Aceasta descoperire ar putea duce la crearea unor analgezice mult mai eficiente si care nu vor avea efecte secundare. l

Criza financiara actuala, ne avertizeaza expertii UE, este un mizilic, o gluma palida in comparatie cu impactul imbatrinirii populatiei. Mai pe româneste, se configureaza o noua criza, de zece ori mai puternica decit cea financiara, alimentata de ineficienta sistemelor publice de pensii. Acum, ca am fost avertizati de unde va veni ultima „Apocalisa” economico-sociala si deja sintem speriati, este bine de stiut si ce solutie exista pentru evitarea crizei pensiilor. Se numeste sistem de pensii private si este, in scenariul respectiv, unica noastra salvare…

*România, in graficul dezastrului*

In timp ce efectele crizei actuale ar putea sa fie resimtite in economiile statelor membre UE chiar si timp de un deceniu, criza demografica este un fenomen centenar, ale carui efecte nu vor disparea nici macar dupa anul 2050, se arata intr-o „informare” a Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), care citeaza un raport publicat de Parlamentul European. Pina in anul 2060 rata medie de dependenta la nivel european (rata de dependenta = populatia de peste 65 de ani/populatia cu virsta intre 15-64 de ani) se va dubla, ceea ce face presiunile asupra sistemelor publice de pensii complet insuportabile. „Nici un sistem de pensii nu poate supravietui unei asemenea dublari a raportului pensionari – salariati”, arata raportul. România va suferi in aceeasi perioada o triplare a ratei de dependenta din sistemul public de pensii, numarindu-se printre statele europene ce vor fi cel mai grav lovite de efectele crizei demografice.

*Salvarea e in sistemul privat*

„Efectele actualei crize vor parea minuscule prin comparatie cu impactul imbatrinirii populatiei, care va fi de circa zece ori mai mare si va lovi cu gravitati diferite statele europene. De aceea, reformarea sistemelor de pensii este o necesitate”, afirma expertii Uniunii Europene, analizind sistemele de pensii si perspectivele demografice ale tuturor celor 27 de state UE. Printre masurile „neaparat necesare”, raportul UE noteaza cresterea virstei de pensionare, reducerea metodelor de indexare a pensiilor de stat, precum si accentul pus mai puternic pe sistemele de pensii private, ca piloni complementari ai sistemului public.

Aparatele GPS au schimbat complet modul in care cautam o adresa sau ne deplasam catre o locatie necunoscuta cu masina. Dar, majoritatea aparatelor nu sint foarte practice atunci cind te dai jos din vehicul. Exista telefoane inteligente cu functia de gps, dar sa te holbezi intr-un ecran de dimensiuni mici in timp ce cauti strada “X” e oarecum incomod. Pentru astfel de probleme a aparut proiectul Tamtam Flash, o idee interesanta a companiei Designaffairs Studio, care ar putea usura drumul pietonului catre adresa dorita. Desi arata ca o lanterna obisnuita, Tamtam proiecteaza pe orice suprafata plana directia corecta de deplasare si distanta pina la destinatie. Mai mult, lanterna GPS poate proiecta pe orice perete harta orasului pentru a avea o perspectiva mult mai clara a pozitiei dumneavoastra. Cei din spatele proiectului au declarat ca lanterna Tamtam este destinata in mod special turistilor care se plimba printr-un oras strain. Din pacate, lanterna GPS este doar in stadiu de proiect.

In ultima vreme tot mai multe companii din industria farmaceutica sint aratate cu degetul pentru ca, spun mai multe voci, incearca sa-si maximizeze cistigurile profitind de problemele de sanatate ale oamenilor.

Ultimul scandal a fost cel legat de gripa porcina cind mai multe companii farmaceutice au fost acuzate de oficiali ai UE ca, din motive de profit, au fortat practic Organizatia Mondiala a Sanatatii sa declare pandemia de AH1N1. Acum, presa americana scoate la iveala un nou scandal care are in centru un medicament pentru diabetici.

*Diabet de infarct*

Medicamentul Avandia, folosit pentru tratarea diabetului, care se vinde si in România, este asociat cu peste 80.000 cazuri de atacuri de cord, potrivit unui raport redactat de catre Comisia financiara din cadrul Senatului SUA, relateaza CNN. Raportul de 334 de pagini critica organismul de reglementare in domeniul alimentar si cel farmaceutic, FDA (Administratia Alimentului si Medicamentului), pentru ca a trecut cu vederea foarte multe probleme semnalate de catre inspectorii sai cu privire la medicamentul in cauza. „Americanii au dreptul sa stie ca se supun unor riscuri foarte mari daca iau Avandia, iar GlaxoSmithKline avea responsabilitatea sa informeze publicul”, a declarat senatorul Max Baucus.

*Dovezi ascunse?*

In raportul publicat la sfirsitul saptaminii trecute, se mai arata ca producatorul farmaceutic Glaxo-SmithKline a stiut ce riscuri presupune medicamentul in cauza si s-a straduit mai multi ani sa tina informatiile ascunse de public, potrivit CNN. “(…) FDA a fost prea comoda in relatia cu firmele producatoare si a fost manevrata de companii care au interese financiare in a minimiza potentialele riscuri asupra sanatatii”, au mai precizat oficialii americani. GlaxoSmithKline a negat toate acuzatiile. In România, medicamentul Avandia se vinde sub forma de comprimate cu circa 95 de lei cutia, dar se elibereaza si gratuit, in cadrul programului national pentru diabetici.

*Seicul Mansour bin Zayed va face americanilor Gillet si Hiks o oferta 140 de milioane pentru Torres si Gerrard*

Gruparea englezo-araba Manchester City pregateste o oferta de 140 de milioane de lire sterline pentru jucatorii echipei FC Liverpool, Fernando Torres si Steven Ge­rrard. Potrivit saptaminalului “News of the World”, seicul Sheikh Mansour bin Zayed Al Nahyan vrea sa ii achizitioneze pe cei doi abia din vara, deci nicio sansa ca Unirea Urziceni sa scape de Ge­rrard pina joi, la returul din Europa League, Torres fiind oricum accidentat. Publicatia noteaza ca o mutare a lui Torres si Gerrard de la FC Liverpool la Manchester City ar fi “una dintre cele mai curajoase lovituri din toate timpurile pe piata transferurilor” dar si “oferta pe care americanii George Gillett si Tom Hicks, patronii lui FC Liverpool, nu o pot refuza, mai ales ca nu o duc prea stralucit cu bani”. Intrebat cam ce i-ar raspunde lui Al Nahyan, in cazul in care Torres si Gerrard ar fi jucatorii Stelei, Gigi Becali a mentionat: “Auzi, cum i-as raspunde!!! Io, fara 6 milioane de euro nu-l dau pe Tanase!”

*In vreme ce pe Jamie Carragher il ingrijoreaza gindul ca ar putea pleca de la FC Liverpool*

Fotbalistul echipei FC Liverpool, Jamie Carragher, a declarat intr-un interviu acordat publicatiei “News of the World” ca este ingrozit de gindul ca intr-o zi va pleca de pe “Anfield Road”. “Nu imi doresc sa fiu in alta parte, atita timp cit simt ca sint suficient de bun sa joc aici. Insa, la cei 32 de ani ai mei nu am de ales si trebuie sa ma gindesc la viitor. Am fost legitimat toata viata la un singur club, dar sint curios cum functioneaza si alte grupari. M-ar tenta o experienta precum cele ale lui Fowler si Beckham (n.r. Australia, respectiv SUA)”, a spus Carragher. Auzind opinia lui Carragher, românul Banel Nicolita a declarat: “Da’ nu-i nimic, sint consolat de mic/ Tu esti constient ce zic/ Nu ne-am nascut in locul potrivit/ N-am primit, am facut totul din nimic”.

Marea majoritate a cluburilor din Liga 1 isi trimit fosilele (jucatorii iremediabil paraditi) la o clinica din Bologna. Costa mult, dar se merita: baietii stau in Italia citeva luni, iar cind se intorc, se rup la prima atingere. Pentru cluburile ceva mai sarace, exista si variante low-cost, cum ar fi in Serbia, la faimoasa Marjana. Fundasul formatiei Unirea Alba Iulia, Nikola Vujadinovic, accidentat in timpul confruntarii de simbata, cu FC Brasov, se afla deja in tara vecina pentru a se trata la acest vraci. Antrenorul Unirii, Adrian Falub, a declarat ca s-a apelat la aceasta solutie avind in vedere ca si fotbalistul lui CFR Cluj, Yssouf Kone, a mers la madam Marjana, de curind, si s-a facut bine. “Sper sa-l avem cit mai repede la pregatiri si am preferat aceasta varianta deoarece sirboaica a reusit sa puna pe picioare mai multi fotbalisti, atit din Liga 1, cit si din strainatate” a spus Falub. Se spune ca vrajitoarea Marjana percepe o taxa de citeva mii de euro pentru un masaj “minune” cu placenta de cal.

Ieri, la Medias, vedeta formatiei FC Vaslui, brazilianul Wesley Lopez, a refuzat sa intre in teren pentru ca nu i s-a majorat salariul, cel putin aceasta este opinia agricultorului Adrian Porumboiu. Gaz Metan si FC Vaslui au incheiat la egalitate, 0-0, iar patronul moldovenilor a luat foc: “Wesley e un jucator care se crede profesionist, dar e amator. El are toate obligatiile achitate la zi, chiar in avans. Impresarul lui a trimis o solicitare de marire a salariului. Nu am intilnit in fotbalul mondial o astfel de situatie, ca un jucator sa refuze sa joace pentru ca nu i s-a marit salariul”, a spus Porumboiu. Interesant este ca, la conferinta de presa de la finalul partidei, Marius Lacatus a declarat altceva: “Nu l-am folosit pe Wesley pentru ca a acuzat la antrenamentul de simbata o durere, iar impreuna cu medicul am decis sa-l menajam”.

“Tocmai m-am intors de la Bratislava… aaaaa, stiti, capitala României”, le-a declarat jurnalistilor britanici la sfirsitul saptaminii trecute preaonorabilul parlamentar laburist Bill Etherington, care reprezinta in Camera Comunelor circumscriptia electorala North Sutherland. Probabil ca fostul lider sindical al minerilor britanici devenit membru in Parlamentul de la Londra o fi invatat geografie in crismele pe care le frecventeaza asiduu si unde cheltuieste anual 800.000 de lire sterline – din banii contribuabililor, of course! Reputatia sa de bautor de forta si-a facut-o in urma cu vreo zece ani, cu prilejul unei vizite a parlamentarilor britanici la Paris, cistigind detasat un concurs al bautorilor de sampanie. Dupa care a vomitat in asa hal, incit a fost necesara interventia unui medic pentru a-l scapa pe Etherington de coma alcoolica… Performanta sa bahica de atunci (pentru ca au mai fost si altele) a distrus complet sansele deputatului laburist Terry Davis de a obtine postul de secretar general al Consiliului Europei.

*Ion Caramitru a dat in judecata Mediapro Music*

Ion Caramitru a dat in judecata casa de discuri Mediapro Music pentru ca nu i s-a cerut acordul si nu i s-au platit drepturile de autor dupa ce, in urma cu trei ani, a fost lansat un album al Loredanei Groza pe care este inclusa si piesa „Buna seara, iubito!”, interpretata de cei doi.
Ion Caramitru solicita instantei sa pronunte o decizie prin care sa ii recunoasca drepturile in calitate de artist interpret al piesei „Buna seara, iubito!”, compusa de Adrian Enescu, pe care a interpretat-o in 1988 alaturi de Loredana Groza. De asemenea, Caramitru cere instantei sa oblige Mediapro Music Entertainment sa ii respecte aceste drepturi, odata recunoscute.

*40.000 de lei daune*

Totodata, directorul TNB solicita ca Mediapro sa fie obligata sa ii plateasca daune materiale „evaluate provizoriu” la 30.000 de lei, pe motiv ca i s-au incalcat drepturile de autor prin comercializarea unui CD al Loredanei pe care este inclusa si melodia „Buna seara, iubito!”. Mai mult, actorul le cere judecatorilor sa oblige Mediapro Music sa ii acorde daune morale in valoare de 10.000 de lei, precum si cheltuieli de judecata.

*„Loredana – my love”*

In cererea de chemare in judecata, Caramitru arata ca Media­pro Music a lansat, in 2007, un album al Loredanei Groza, intitulat „Loredana – my love”, album pe care este inclusa si piesa disputata. Ion Caramitru sustine, potrivit ziare.com, ca nu a fost anuntat de lansarea acestui album, chiar daca pe coperta acestuia, in dreptul melodiei, este specificat aportul pe care il aduce la interpretare. Ion Caramitru cere instantei sa dispuna efectuarea unei expertize, pentru a putea evalua corect veniturile obtinute de Mediapro Music din vinzarea albumului si implicit suma pe care casa de discuri va trebui sa i-o plateasca.

Un român care locuieste in localitatea Sultan, din statul american Washington, a fost arestat, fiind suspectat de implicare intr-un caz de crima comandata, potrivit HeraldNet. Florentin Georgel Minescu, in virsta de 42 de ani, este cercetat in arest pentru instigare la omor. Judecatorul care a dispus arestarea acestuia a stabilit o cautiune de un milion de dolari. Anchetatorii spun ca principalul suspect in acest caz a declarat politiei ca a fost abordat de un barbat din Sultan, care cauta pe cineva sa ii ucida fosta sotie. Detectivii au aflat de planul pus la cale de acestia dupa ce un al treilea barbat din acelasi oras a anuntat politia ca românul cauta un ucigas platit si i-ar fi propus sa omoare pe cineva. Un detectiv sub acoperire l-a contactat apoi pe Minescu, spunindu-i ca il poate ajuta sa comita asasinatul, insa acesta i-a spus detectivului ca a angajat un „profesionist” pentru a comite crima. Ulterior, românul a negat orice implicare. Detectivii cred insa ca planul a fost deconspirat la timp, iar viata femeii nu mai este in pericol. Procurorii i-au spus judecatorului de la Tribunalul districtului Everett ca sotia lui Minescu traieste in Egipt, copiii sai sint in România, iar el intentiona sa se mute in Philadelphia. Ei au cerut sa fie retras pasaportul lui Minescu.

Timp de o saptamina, televiziile de stiri ne-au asasinat cu congresul PSD-ului. Aselenizarea, cutremurul din ’77 si revolutia din ’89, luate la un loc, n-au fost mediatizate ca sezatoarea de la Romexpo. Ca sa intelegem ce se intimpla in matele acestui partid al imbogatitilor de stinga, e suficient sa developam doua imagini recente. Desi nu-i creditam cu fantezie si umor, citiva pesedisti au masluit un banner misto. Pe fond violet era Geoana, care declara „cistigam impreuna. Eu si Vanghelie”. In momentul in care produc ceva bun, oamenii liberi se lauda, striga „noi l-am facut!”. Pesedistii nu s-au grabit sa-si asume opera. Rideau pe culoare, pe la bufet, cu miinile la pliscuri, ca ilegalistii. A doua faza e legata de batrinul copil minune al partidului, Cristian Diaconescu. Ponderatul pina la adormire a renuntat sa mai candideze, declarind ca-si roaga gascuta sa-l voteze pe Geoana. Tipic pentru PSD. Marea speranta l-a sustinut pe unul care nu si-a apartinut niciodata.
Desi nu ma leaga de PSD decit aceste zile in care m-am distrat la televizor, eu ma bucur sincer ca a cistigat Ponta. Liderii acestei formatiuni politicarde ar putea sa-l sarbatoreasca pe invingator la Paris, pe 7 martie. Cum, nu stiti ce-i pe 7 martie? E ziua lui Minnie. Cum, cine-i Minnie? Iubita lui Mickey Mouse. Cum, de ce la Paris? Fiindca la Disneyland-ul de linga Paris are loc petrecerea lui Minnie. La petrecere ar trebui invitat si Iliescu. Va dati seama, umar linga umar, tataia si nepotul politic. Magarii ar zice senilul si sugarul. Am constatat, insa, ca tataia nu-i atit de senil pe cit ne-am inchipuit, iar nepotul nu-i atit de sugar pe cit cred unii.

Stau in salon si privesc in gol. Iar golul poarta numele de Virgil, pentru ca e motan si nu l-am imbracat inca. Sint atit de speriat ca nu mai stiu ce sa fac, unde sa ma ascund. Ginduri sumbre imi patineaza prin cap si se string toate ca un manunchi care ma indeamna sa fac un singur lucru: sa fug. Sa fug in lume. Sa nu fiu prins. Cum am ajuns aici? Ieri, plictisit, mergeam pe holul de la etajul doi al stabilimentului unde sufla vintul pentru ca era duminica. Si, plimbindu-ma eu asa, aud din cabinetul domnului doctor o voce care vorbea in franceza. “Domn’ doctor se uita la televizor”, gindeam eu. Ma apropii de usa si intepenesc. Si pentru ca stiu bine franceza am inteles tot. Iata ce spunea vocea din film, cu aproximatie: “Servitutea moderna este o servitute voluntara, consimtita de multimea de sclavi care se tirasc pe suprafata pamintului. Ei isi cumpara toti, la fel, marfurile care ii aservesc tot mai mult. Ei alearga toti catre o munca tot mereu mai alienanta, care li se ofera printr-un consimtamint generos, daca sint suficient de cuminti. Ei insisi aleg stapinii pe care ii vor servi. Pentru ca aceasta tragedie amestecata cu absurditate sa poata fi pusa in practica, a trebuit mai intii sa li se extirpe membrilor acestei clase orice urma a constiintei legate de exploatarea si alienarea ei. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de serbii din Evul-Mediu sau de muncitorii primelor revolutii industriale, ne aflam astazi in fata unei clase total aservite, dar care nu stie acest lucru, sau care mai degraba nu vrea sa-l stie.” Am refuzat sa mai ascult in continuare. Eu stiu lucrurile astea. Dar, daca un om comun ca domn’ doctor asculta asa ceva, inseamna ca oricine poate sa aiba acces la aceasta informatie. O informatie ca un manifest. Manifest la ce? La trezirea din dulcele somn al ignorantei? Nu stiu. Eu tocmai d-asta am fost internat aici. Ca am vazut lumea altfel si “oamenii inconjuratori” s-au speriat. Acum, ca informatia patrunde in mase, pe citi ii vor interna? Pe toti? Sa vina, eu ii astept… Eu am fost prins mai de mult…

„Vinul de tigru” este un preparat traditional chinezesc care se vinde cu peste 200 de euro sticla.

Considerat de adeptii medicinei traditionale chineze a fi „cel mai bun leac impotriva reumatismului”, acest preparat este, de fapt, un vin de orez cu un extrem de pretios aditiv (costa 10.000 de euro kilogramul): praful de oase de trigru. Iar pentru obtinerea acestui praf este nevoie, bineinteles, de tigri. Care, neputind fi vinati si ucisi prin impuscare (legislatia chineza o interzice in mod formal), sint lasati sa moara de foame. Nu oriunde, ci in anumite parcuri zoologice, cum ar fi cel din orasul Guilin, unde cei circa 1500 de tigri siberieni aflati in custi primesc – dupa ce au atins virsta adulta – doar atita hrana cit sa moara incetul cu incetul. Cadavrele tigrilor morti de foame sint „procesate” in niste pesteri din muntii situati la citeva sute de kilometri distanta de „parcul zoologic” unde, inca din prima lor zi de viata, il imbogatesc pe stapinul lor, milionarul Zhou Weisen. Vii sau morti, pentru ca biletul de intrare in „parcul zoologic” Xiongshen costa 8,5 euro, iar Guilin este oras turistic. Fabrica de „vin de tigru” a lui Zhou Weisen produce 200.000 de sticle de vin anual, iar clientii nu lipsesc, dimpotriva! In ciuda faptului ca doctrina comunista se vrea a fi materialist-stiintifica, inaltii oficiali ai Partidului Comunist Chinez sint mari bautori de „vin de tigru”. Vor si ei ca „puterea tigrului” sa treaca asupra lor si sa aiba o viata lunga, pentru a veghea asupra poporului chinez. Iar acum, ca tot a inceput Anul Tigrului, puterea acestei licori datatoare de viata e mai mare ca oricind…

Femeile vor putea sa stie, in scurt timp, cite ovule mai au in ovare cu ajutorul unui simplu test de singe dezvoltat de o echipa de cercetatori din Australia, care a anuntat ca descoperirea lor ar putea revolutiona planingul familial si tratamentele de fertilitate. Acest test de singe va fi in stare sa arate cu exactitate numarul ovulelor pe baza concentratiei unui hormon specific fertilitatii, a precizat ieri specialistul in conceptie, Peter Illingworth. Acesta va putea sa identifice si femeile care sint expuse riscului de a intra la menopauza prematur, de exemplu, si le va permite sa-si planifice sarcina cit sint inca active. Acest test de singe va costa doar 58 dolari. Femeile se nasc cu o medie de unu la doua milioane de ovule, in ovarele lor, care sint eliminate lunar.

Stateam intr-o zi cu Pirca la cafea cind pe unul dintre noi l-a sunat nevasta (ii vom proteja anonimatul, dat fiind ca doar unul din noi e insurat). Evident ca pina atunci fusesem in plin proces creativ si eram pe cale sa scriem un text demential, dar dupa conversatia cu sotia ni s-a taiat tot elanul si n-am mai putut scoate decit textul pe care il cititi acum. Am facut insa cu aceasta ocazie o descoperire importanta: de vina pentru poantele slabe pe care le cititi aici si, prin extensie, pentru calitatea mizerabila a culturii contemporane este faptul ca atit glumele, cit si cultura cu pricina sint produse de heterosexuali si nu de gay.
Pe vremuri, cind artistii erau gay ca lumea, nu ca astia din ziua de azi care de fapt au cite o nevasta pe-acasa, si arta era arta. Nu va grabiti insa sa faceti sex pidosnic in speranta ca o sa va iasa o capodopera: secretul nu e asta, ci faptul ca gay-ii nu sint intrerupti din procesul artistic de catre sotii sau prietene.
De pilda, imaginati-va ca Michelangelo ar fi fost insurat. Picta omul linistit Capela Sixtina cind il suna nevasta: “Ce faci, michiduta?”. “Pictez, mami”. “Te gindesti la mine?”. “Nu, mami, pictez, ti-am zis.” “Da’ ce pictezi?”. “Niste femei la Judecata de Apoi”. “Goale, nu?”. “Da, mami, dar stii ca la Judecata de Apoi n-o sa mai avem haine pe noi”. “Si la cine te gindesti tu cind pictezi femeile alea goale?”. “La tine, mami”. “Pai mai devreme ai spus ca nu te gindeai la mine!”. Ei, cam asta li se intimpla pictorilor din ziua de azi pentru ca sint heterosexuali, asa ca nu trebuie sa ne mire ca picteaza doar cuburi sau stropesc pinza cu vopsea, fiindca asta e cam tot ce apuci sa creezi in cele zece minute dintre telefonul de “azi-dimineata nu mi-ai spus ca ma iubeeeeeeesti…” si “auzi, da’ cine e gabitza din lista ta de mess?”.
La fel stau lucrurile si in alte arte, gay-ii au avut intotdeauna un mic avantaj. De pilda, Freddy Mercury, spre deosebire de Moculescu, nu trebuia sa se opreasca la fiecare cinci minute din compus ca sa-i cirpeasca una nevesti-sii. Rimbaud si Verlaine puteau scrie netulburati poezii simboliste, pentru ca nu se apleca nimeni sa le citeasca peste umar si sa-i intrebe: “Da’ ce ai vrut sa zici aici? Vrei sa spui ca eu asa iti fac tie, draga? Cind ti-am facut eu tie asta?”. Iar Ceaikovski nici nu vrem sa ne imaginam ce ar fi compus daca ar fi avut prietena si l-ar fi batut la cap toata ziua: “Mie de ce nu-mi compui o balada frumoasa? Uite Bittman si Chirila ce melodii le scriu iubitelor lor, tu de ce nu poti?”. Nu mai zicem ca absolut toti artistii ar fi avut scandaluri cu consoarta legate de mediul pe care-l frecventeaza: “Tu de ce umbli cu golanii aia, niste prieteni ca lumea nu ti-ai putut gasi? Spune-mi si mie, ce poate invata un om de la niste neispraviti ca prietenii tai? Ia, de miine ne apucam sa-ti cautam un serviciu ca lumea“.
Un alt avantaj al gay-lor in materie de arta e ca atunci cind se intilnesc mai discuta si despre altceva decit despre femei. Sincer, credeti ca, daca Platon era heterosexual, “Republica” ar fi fost si despre altceva decit despre ce a mai bulanit Trasymachus saptamina trecuta si ce bunaciune au vazut baietii ieri in agora? Sau ca Proust ar mai fi scris douazeci de volume care sa puna bazele literaturii contemporane daca in timpul ala putea iesi cu amicii la terasa, sa se uite dupa gagici si sa faca remarci rafinate?
In conditiile astea, va dati seama ca singura solutie pentru doi tipi heterosexuali ca noi e sa scrie impreuna, pentru ca atunci cind nevasta sau prietena unuia solicita explicatii pentru cutare gluma, respectivul sa poata da vina pe celalalt. In ce ne priveste, mai avem de pus la punct citeva amanunte, fiindca ultima data am cam dat-o in bara. Ca de obicei, s-a intimplat ca prietena unuia dintre noi sa citeasca acest text si sa faca urmatoarea remarka: “Vai, ce buna gluma ai facut cu Michelangelo! Ce-am mai ris!”, iar coautorul invinuit sa se apere aruncind vina pe celalalt: “O prostie! Nu eu am facut-o”. Prietena lui l-a privit cu raceala si i-a retezat din start orice intentie de a mai inventa scuze ieftine de genul asta: “El ii spune nevesti-sii “iubi”, nu “mami”. “Mami” stim foarte bine cine spune”.

Realegerea lui Geoana s-ar fi lasat cu vreo 20 de pierderi parlamentare – afirma Ion Stan in avanpremiera Congresului. Victoria lui Ponta a fost insa si ea sanctionata, mult mai blind insa.
Senatorul Serban Mihailescu si deputatii Ioan Munteanu si Culita Tarita nici nu au asteptat sa inceapa o noua saptamina si au si demisionat din partid, duminica, in zi de sarbatoare.
Toti trei s-au mutat in ograda independentului Gabriel Oprea, acuzind faptul ca experienta si potentialul lor nu au fost suficient exploatate de PSD.

Desi nu a mai candidat, marele mister al Congresului PSD ramine Cristian Diaconescu. Renuntarea acestuia, cu doar citeva minute inainte de vot, in favoarea lui Mircea Geoana – cel impotriva caruia de bunavoie se angajase sa candideze – a naucit pesedimea si opinia publica, deopotriva.

Inexplicabila in sine si cu misterul accentuat de vocea si fata lui Diaconescu (total nefiresti in momentul anuntului), decizia de a trece brusc in tabara inamica este pusa de majoritatea vocilor pe seama unui santaj. Varianta a prins cu atit mai mult cu cit jurnalista Floriana Jucan a declarat, tot simbata, ca a primit spre publicare materiale, tiparite si video, compromitatoare pentru Diaconescu. Concret, Jucan sustine ca Diaconescu a fost “monitorizat non-stop” cel putin in ultimele saptamini, din inregistrari reiesind ca social-democratul viziteaza ba SRI-ul, ba “mogulii” si chiar merge “deghizat” (cu fes pe cap si ochelari) “deci are ceva de ascuns”. Chestionat, Diaconescu a bilbiit ceva despre chestiunile legate de “natura personala”, “lumea suprarealista”, “deciziile personale”, “linistea si echilibrul necesare PSD-ului” si faptul ca lucreaza de 16 ani cu Mircea Geoana. Coerent a fost doar cind a considerat drept “ilegala” monitorizarea sa si a mentionat ca este gata sa se constituie parte vatamata in cazul identificarii autorilor. Chiar daca Diaconescu a pedalat intens pe discretia cuvenita existentei sale private, urmarirea pas cu pas a unui demnitar al statului, plus “coincidenta” combinarii acesteia cu un gest echivalent cu o sinucidere politica sint chestiuni care tin de interesul public si trebuie lamurite. Asta daca mai traim intr-un stat de drept.

Cistigator al celeilalte functii de rasunet, puse in joc la Congres, a fost Liviu Dragnea – reconfirmat in functie dupa ce a intrunit 871 din voturi. Primul vicepresedinte ales, cu 1070 de voturi, este Ecaterina Andronescu.
Ea este urmata, in ordinea scorurilor acumulate, de Dan Nica, Gheorghe Nichita, Ioan Toma, Marian Vanghelie, Titus Corlatean, Rodica Nassar, Constantin Nita, Ion Prioteasa, Robert Negoita, Ioan Cilea, Marian Oprisan, Ioan Chelaru, Valeriu Zgonea.
Perdantul probei poate fi considerat Ilie Sirbu – socrul actualului presedinte al PSD. Lecturarea listei vicepresedintilor alesi arata ca doar trei dintre ei – Corlatean, Zgonea si Negoita pot fi catalogati drep sustinatori ai lui Ponta. Restul reprezinta “mostenirea” transmisa de
Geoana tinarului sau urmas.

*Fara numar de la Mazare pentru Ponta*

Dupa ce s-a retras din cursa pentru presedintia PSD si a anuntat sustinerea pentru Victor Ponta, primarul Constantei, Radu Mazare, i-a dedicat „baiatului care are singe” un refren de suflet al social-democratilor: „Comandante Che Guevara”. Cum anuntarea rezultatelor l-au prins pe Mazare intr-un club din Constanta, pesedistul a profitat de moment pentru a-i face un cadou muzical noului lider: „Pentru Victor Ponta, pentru ca am reusit sa il schimbam (pe Mircea Geoana – n.r.) si vreau o dedicatie pentru voi toti, «Comandante Che Guevara», din suflet pentru voi constantenii”.

Cu toate apelurile la unitate pe care le-a trimbitat, motivat mai degraba de groaza de a pierde si ultima reduta pe care o detine – presedintia Senatului –, Mircea Geoana pare sa fi functionat politic (fara sa-si dea seama, dupa cum ii e felul) dupa principiul “dupa mine potopul”. Lasa in urma un partid slabit, a carui prestanta este grav afectata (ca de prestatie publica nici nu mai poate fi vorba), singurul lucru bun dupa tot bilciul intitulat “congres extraordinar” fiind schimbarea de efective la virful partidului. Asadar, o speranta pentru social-democratie care a invins in mod fericit ideea de “continuitate” marca Geoana si iluzia Cristian Diaconescu, dar a ratat poate sansa de a construi rapid si eficient alaturi de un om antipatizat de unii, dar cu o indubitabila experienta organizatorica – este vorba despre Miron Mitrea.
Ce lasa Geoana in urma? In primul rind, o solida cultura a esecului permanent justificat prin diabolizarea adversarilor, niciodata asumat. Au fost cistigate parlamentarele, dar la numarul de alesi PSD-ul a iesit pe locul al doilea. A intrat la guvernare, dar n-a putut nici sa impuna premier, nici sa reziste, nici sa foloseasca ruperea aliantei cu PD-L si trecerea in opozitie drept capital politic pentru alegerea sefului statului. A cistigat scrutinul electoral pentru presedintie in tara, dar l-a ratat in diaspora. Si a continuat sa piarda din parlamentari, acestia compunind un important grup al independentilor in legislativ. Care continua sa creasca si dupa congres.
Ineficienta politica se datoreaza si mentinerii unei structuri de partid supraaglomerate. Fiecare dintre liderii din partid trebuia sa aiba o tribuna proprie, o titulatura, un fief in care notiunea de social-democratie aplicata la nivel local nu semana cu acceptiunea din alt judet. Unii ar numi asta descentralizare, problema este ca ea arata mai mult a disolutie doctrinara. Astfel si-au conservat specificul si voievodatul ideologilor fara electori de la Cluj, si Serenissima Constanta – republica de la malul marii, guvernata de tandemul Radu Mazare–Nicusor Constantinescu, si regiunea autonoma Bucuresti-Ilfov-Giurgiu, cu capitala in sectorul 5, si mica atlantida Dolj, acum scufundata sub povara noului esec al lui Geoana – si lista poate continua.
In acest moment, PSD inseamna o sigla, un mentor-fondator (in continuare, singurul capabil sa se faca ascultat si sa medieze conflicte), o masa de alegatori mai degraba inertiala si o masinarie organizationala ce trebuie rapid sa intre in service. Este punctul in care social-democratia româneasca intra in zodia Ponta, cu ascendent in Nastase.

Partidul “dinozaurilor” a fost si el trasnit de “flacara” paradoxului dimbovitean: de simbata noapte, PSD este condus de… cel mai tinar presedinte, si anume Victor Ponta, 37 de ani. Politicianul considerat inca pusti de multi nu ar fi ajuns insa in fruntea unuia dintre cele doua mari partide românesti fara sprijinul “bunicutei” Iliescu. O “bunicuta” deloc cazuta in admiratie fata de tinarul Ponta, dar care, minata de propriile-i resentimente, a stricat toate vangheliadele si aliantele minutios puse la cale de aripa Geoana si a minat social-democratia pe fagasul sapat de el.

Victoria lui Ponta a fost confirmata dupa ore intregi de negocieri, promisiuni si amenintari derulate pe fondul unor discursuri aproape nebagate in seama. Asta dupa un debut gata sa degenereze intr-o incaierare ca la carte intre Pandele si Vanghelie. “A fost un semnal de schimbare, sper benefica, pentru ceea ce revine PSD de aici inainte. Este o misiune nu usoara pentru Ponta. (…) Cred in inteligenta si simtul masurii sale. Azi a avut o interventie pretuita de toata lumea, ca de altfel si reactia ponderata la aflarea vestii arata o calitate umana pe care o apreciez. Il voi sprijini in activitatea sa si voi fi alaturi de noua echipa de conducere” – a declarat Iliescu, imediat dupa alegerea lui Ponta. Urarea a continut si o prima smetie trasa lui Mircea Geoana, pe care l-a amendat inca o data pentru topaiala de pomina si “neponderata” din seara prezidentialelor.

*Fuga de vot nu-i intotdeauna sanatoasa*

Din orice punct ar fi privit, Congresul PSD demonstreaza ca nu Victor Ponta a cistigat alegerile, ci Ion Iliescu. Ziua de simbata, 20 februarie, a reprezentat practic pansamentul pe care Iliescu il asteapta de 5 ani – dupa ce a fost inlaturat, fara vreun avertisment anterior, din fruntea partidului. Nici atunci nu se poate spune ca Geoana a cistigat, ci doar ca sforarii care au ales sa-l utilizeze la momentul respectiv l-au luat prin surprindere pe Iliescu. Atunci, ca si acum, Adrian Nastase a preferat sa participe, dar sa nu se bage, chiar daca este permanent atras de mirajul puterii.
Direct implicat in jocurile de culise, Nastase a realizat ca sansele nu-i sint intru totul favorabile si pur si simplu, de frica, a renuntat. S-a lipit ca un timbru de Victor Ponta, fara a sti insa cit va fi dispus noul sef al PSD sa poarte povara recunostintei in spate.

*Geoana si “nesabuitii”, executati la singe*

Revenind insa la Ion Iliescu, pentru ca el este adevarata vedeta a furtunosului Congres, trebuie remarcat ca acesta si-a incheiat conturile cu Geoana, platindu-i succesorului sau “datoria” din 2005 cu virf si indesat. “Eu nu sint omul ranchiunei. Mi s-a servit o lectie nemeritata in 2005. Nu port ranchiuna nici celor care m-au incondeiat, eu iert oamenii, am aceasta generozitate” – a servit-o ironic Ion Iliescu tuturor „nesabuitilor” care l-au indepartat din fruntea partidului. Cu acelasi umor negru pentru adversari, Iliescu a amintit, ca in treacat, cum a fost rugat de unii sa preia din nou partidul: „Noi sintem partid mare, care are potential uman ca sa nu fie nevoit sa apeleze la un batrinel de 80 de ani sa revitalizeze partidul”. Asezati de-a dreapta si de-a stinga lui Ion Iliescu, parte din “nesabuitii” de odinioara au fost nevoiti sa suporte spasiti dojenile administrate, ba chiar sa le aplaude entuziasti la final si sa se arate recunoscatori pentru raminerea fostului lor lider alaturi de partid.

*Nea Nelu, omagiat cum se cuvine*

Beneficiar direct al finalei Iliescu-Geoana, Victor Ponta a avut eleganta de a-i multumi explicit celui care l-a transformat, peste noapte, dintr-un politician inca ucenic in ditamai liderul de partid: “Vreau sa pornesc pe acest drum cu oamenii care ne-au fost modele in politica, cu cel care ne-a fost tuturor model, domnul Ion Iliescu. Ii multumesc lui Ion Iliescu care mi-a aratat ca si atunci cind batalia pare pierduta, daca ai caracter si curaj, poti sa intorci frontul”.