Meci cu o incarcatura emotionala puternica ieri, in Sala Sporturilor din Buzau, in prima mansa din optimile de finala ale Ligii Campionilor la handbal masculin.

HCM Constanta a intilnit echipa regretatului Marian Cozma, MKB Veszprem, in fata careia a pierdut, scor 23-27 (9-12). Dupa un moment de reculegere, lovitura de incepere a partidei a fost data de Petre Cozma, tatal lui Marian, in aplauzele celor aproape 2.000 de spectatori prezenti in tribune. Fanii maghiari au purtat tricouri imprimate cu imaginea handbalistului ucis in Ungaria, pe 8 februarie 2009. Pe teren, constantenii au incercat din rasputeri sa tina ritmul cu Veszprem, una dintre favoritele la cistigarea trofeului. HCM a avut perioade in care si-a sufocat adversarul, dar a ratat citeva momente psihologice in care putea schimba cursul meciului. In cele din urma, Veszprem s-a impus la patru goluri diferenta si are prima sansa la calificare.

*Pelerinaj la mormintul lui Marian*

Simbata, la sosirea in România, jucatorii lui Veszprem au fost la mormintul fostului lor coechipier, Marian Cozma, ucis anul trecut, in Ungaria. Handbalistii au fost intimpinati la aeroport chiar de tatal lui Marian, Petre Cozma. Acestia au depus coroane de flori la mormintul lui Marian, de la cimitirul Pipera, unde au fost prezenti si citiva suporteri ai echipei maghiare. Restul fanilor, aproape 70, care au sosit ieri dimineata in Bucuresti cu doua autocare, au mers si ei la mormintul lui Marian Cozma, unde au depus flori, coroane si luminari, dupa care si-au continuat drumul spre Buzau.

„Traim un cosmar, nu ne vine sa credem ce traim. Ii asiguram, insa, pe fani ca vom lupta pentru titlu pina la final”. – Cristian Sapunaru

RAPID – UNIV.CRAIOVA 0-1
Gol: Gingioveanu ’90+2.
Rapid:
Bornescu – Helder, Sapunaru, M.Constantin, Ciz – Grigorie (’64 Cesinha), Lazar, Spadacio, Herea – Ionita (’84 Gauracs), Raduta.
Craiova:
Lung – Barboianu, Gaman, Iliev, Balace – Gingioveanu, Dilveski, Prepelita, Dina (’70 Trica), Ologu (’46 Al.Piturca) – M.Costea (’81 Firtulescu).

Pentru cine a uitat momentele cu fugaritul jucatorilor pe sinele de tren, suporterii Rapidului s-au gindit sa readuca in actualitate acele clipe, adaptate insa la realitatea vremurilor pe care le traim: in loc de sine, fotbalistii au fost pusi sa bage sprint pe linia de tramvai, iar mai apoi pe bulevardul 1 Mai! Totul s-a petrecut simbata seara, pe fondul celei de-a treia infringeri consecutive inregistrata de echipa lui Manea, 0-1 cu Universitatea Craiova.

Atita apatie in joc si sumedenie de pase gresite nu s-au mai vazut in Liga 1 de vineri seara, de la un alt meci „clasic”, Pandurii – Steaua (0-0). Culmea, insa, confruntarea din Giulesti a debutat in forta, cu golul lui Grigorie din primul minut, dar anulat corect de arbitrul Draganescu, la semnalizarea asistentului Vidan (ofsaid la mijlocasul gazdelor). Cu chiu, cu vai, minutele au trecut si la ultima faza de joc a punctat Gingioveanu pentru 0-1, gol care a declansat iadul.

*Actul 1. Injuraturi pentru Manea*

Inca antrenor principal, Nicolae Manea n-a vrut sa ia loc pe banca de rezerve, preferind sa urmareasca partida de la tribuna oficiala. Proasta decizie, din moment ce s-a expus furiei fanilor. Imediat dupa golul olteanului Gingioveanu, suporterii s-au intors spre „Naica”, blagoslovindu-l cu apelativul „Groparule”: „Ba, o sa bagi Rapidu’-n «B»! Tu si cu Copos ne retrogradati. Pleaca, de ce nu demisionezi? Vrei sa ne faci in ciuda, ha?!”.

*Actul 2. Pietre si bete in capul jucatorilor*

Si, totusi, Manea a scapat ieftin prin comparatie cu jucatorii. La finalul partidei, un grup condus de capitanul Lazar si din care mai faceau parte Sapunaru, Gauracs, Spadacio, Helder si Cesinha s-a indreptat curajos spre galerie, pentru a-i aplauda pe suporteri. Raspunsul „ultrasilor”: bete de steaguri, brichete si pietre aruncate in capul fotbalistilor, plus citeva mesaje „de dragoste”: „Plecati cu totii din Giulesti!”, „Afara, mercenarilor!”, „Rusine, rusine sa va fie!”.

*Actul 3. „Capcana” pe bulevardul 1 Mai*

La plecarea de la stadionul „Giulesti”, cu destinatia baza „ProRapid”, autocarul a urmat traseul clasic, prin bulevardul 1 Mai. Eroare sau sabotaj din partea soferului, aproape ca nici nu mai conteaza, din moment ce autocarul a dat peste furiosii fani giulesteni. Aproximativ 50 de „ultrasi” au blocat intersectia cu autoturismele personale, fortindu-l pe soferul autocarului sa opreasca. Si de aceasta data au urmat injuraturi adresate fotbalistilor si pietre aruncate in autocar (la fel cum s-a intimplat la plecarea din Vaslui, etapa precedenta), doar interventia jandarmilor calmind spiritele.

*”Micul” Jose da vina pe ghinion*

„Secundul” Ciprian Panait – care adora ca jucatorii sa i se adreseze cu apelativul „Jose”, rapidistul considerindu-se un Mourinho al României – a declarat la conferinta de presa ca Rapidul s-a descurcat onorabil in fata Universitatii Craiova: „In primul rind, vreau sa felicit oaspetii pentru cele trei puncte, muncite, dar foarte norocoase. Noi am avut ocazii clare de gol, iar ei au marcat din singurul sut pe poarta. Asta arata ca au fost foarte norocosi, insa, de cele mai multe ori, norocoul tine cu cei mai buni. Ca antrenor, sint obligat sa spun ca la acele ocazii ratate am fost ghinionisti”.

*In ’94 au distrus o garnitura de tren*

Ca un facut, jucatorii Rapidului au probleme cu suporterii dupa meciurile pierdute acasa cu Universitatea Craiova. Daca anul trecut (0-3) lucrurile n-au degenerat, evenimentele de simbata seara reamintesc un episod petrecut in 1994. Acum 16 ani, pe 27 noiembrie, „Stiinta” cistiga in Giulesti cu 5-3, iar galeria Rapidului declansa razboiul cu toata lumea. De la jucatori alergati pe sinele de tren pina la adevarate lupte cu suporterii olteni. Suporterii au distrus atunci citeva vagoane de tren, doborindu-le de pe sine, in timp ce fanii Craiovei fugeau inspaimintati nestiind pe unde e scaparea.

*Bozovici si Ivelja au preferat Steaua*

Lasati pe dinafara de stafful tehnic pentru meciul cu Universitatea Craiova, rapidistii Bozovici si Ivelja au preferat sa isi umple seara de simbata urmarind din tribune partida Steaua – HC Kolubara, din sferturile Cupei Cupelor la handbal masculin (scor 31-26). Cei doi rapidisti au stat unul linga altul in „Sala Sporturilor” din Chiajna.

„Traditia se confirma. Ca de obicei, atunci cind ne-a fost mai greu in clasament am gasit puncte la Rapid. Am cistigat cu noroc, recunosc, dar nu mai conteaza”. – Adrian Mititelu

Laurentiu Teodorescu

Catalin Voicu a e xploatat cu folos perioada in care mass-media il cauta de ceasu’ mortii pe la toate adresele posibile. Meditatia senatorului a culminat cu o lovitura de teatru, ieri, cind s-a aflat ca respectivul a contestat avizul dat miercuri de Senat in vederea incuviintarii arestarii sale preventive. Decizia senatorilor este lovita de “nulitate absoluta” cita vreme nu i-a fost respectat “dreptul constitutional, legal si regulamentar de a fi ascultat in plen” – se mentioneaza in contestatia depusa de Voicu la cabinetul lui Mircea Geoana. Voicu insinueaza ca procedura “prealabila si obligatorie” a ascultarii punctului sau de vedere a fost incalcata cu buna stiinta. Motivul: imposibilitatea “obiectiva” de a fi prezent la Senat era un fapt “de notorietate publica datorita mass-media”. Cum doar miine nu-i poimiine – adica ziua aleasa de ICCJ pentru judecarea solicitarii DNA de retinere a senatorului, este evident ca “piesa Voicu” va avea mai multe acte decit isi imaginau, vineri, procurorii.

Pentru Calin Popescu Tariceanu onoarea nu are o valoare doar simbolica, ci una concreta: 100.000 de lei. Atit ii cere Tariceanu succesorului sau democrat la Palatul Victoria, Emil Boc. Despagubirile figureaza in procesul de calomnie intentat de Calin Popescu Tariceanu lui Boc, in urma afirmatiilor facute de acesta din urma pe cazul Sterling. “Nu cer 1 leu pentru ca nu vreau sa dau impresia instantei ca vreau sa le dau de lucru judecatorilor care poate nu au ce face si ma duc acolo sa ma amuz” – isi justifica Tariceanu intentia de a-l executa financiar pe Emil Boc. Cunoscut fiind insa pragmatismul liberal, cererea unei sume atit de frumusele poate fi pusa si pe seama intentiei de a acoperi unele goluri provocate de criza.

Liberalii s-au premiat intre ei, simbata, in cadrul Galei TNL. Cel mai bun site, cel mai bun blog, cea mai originala actiune de campanie au fost categoriile la care s-a concurat. Un premiu special (pentru sefu’, sa traiasca!) a fost rezervat liderului PNL, Crin Antonescu.

Prezentat ca tinara speranta a politicii noastre, Crin Antonescu si-a alocat singur categoria a treia de virsta: “O sa va rog doua lucruri, lucruri pe care, ca om batrin deja, le repet ori de cite ori am ocazia de a ma intilni cu cei tineri. Nu uitati ca tineretea nu e decit, in ultimul rind, o chestiune biologica trecatoare. In al doilea rind, daca tineretea nu e doar biologie, daca tineretea este o adevarata stare de gratie a virstei noastre, pe care o putem apara si prelungi doar cu spiritul, atunci va rog inca o data (…) aparati-va tineretea si puneti-o la treaba”. Nelamuriti la final daca tineretea e sau nu o stricta problema biologica, junii liberali au retinut totusi indemnul sefului si au purces la treaba. Asa se face ca senatorul Cristian Ţopescu – in calitate de posesor a 73 de ani proaspat impliniti – a primit un tort, Varujan Vosganian premiul pentru cel mai bun site si Diana Tusa, jumatate din rasplata oferita pentru cel mai bun blog (aici au fost doi cistigatori). Ca o dovada in plus ca tineretea este intr-adevar o notiune interpretabila, “cel mai tinar senior”, Aristotel Cancescu, a primit distinctia “Mereu tinar”. Sindrofia liberala a stat tot timpul sub presiunea timpului, fiind nevoita sa puna capat gratularilor reciproce pina in ora 20.00, deoarece se apropia “Ora Pamintului” – deci si momentul stingerii tuturor luminilor de la Parlament.

*Cristian Anghel a primit aplauze*

Liberalii prezenti la Gala TNL s-au solidarizat cu fostul primar de Baia Mare Cristian Anghel – condamnat de justitie la executarea a doi ani si jumatate de inchisoare. Momentul de solidaritate a fost propus de Cristian Ţopescu – prezentatorul Galei – iar ideea a fost primita cu aplauze de asistenta, care s-a si ridicat in picioare.

Unul dintre editorialistii de marca ai ziarului “National”, Julius Constantinescu, a participat cu blogul sau si al colaboratorilor sai, DailyCotcodac.ro, la festivalul de bloguri, “Roblogfest”. Pina aici, nimic nou, mai participa si alti bloggeri, in fiecare an, dar ca sa cistigi cum a facut-o Julica al nostru, mai rar. Blogul colegului Julius a cistigat locul intii la cele mai importante doua categorii ale editiei din acest an a festivalului. Astfel, cu 430 de voturi si un procentaj de 27.99% Julius a smuls din miinile organizatorilor premiul cel mare al festivalului, pentru “Cel mai popular blog”. Urmatoarea reusita fiind inregistrata la categoria “Cel mai bun blog colectiv” unde a adunat 493 de voturi, cifra care a trimis Daily Cotcodac pe primul loc in clasament. Nu uitati, scrierile, aventurile si povestile cu tilc ale bravului soldat Julica le puteti citi si in paginile ziarului “National”.

Timp de aproape un secol, cartierul newyorkez Harlem a fost centrul „culturii negre” din SUA. Muzicieni de jazz, activisti politici, cintareti de hip-hop si sportivi s-au nascut in Harlem. Ori si-au inceput aici cariera artistica, precum Ella Fitzgerald si James Brown. Acum insa, afro-americanii mai reprezinta doar 40% din populatia fostului „cartier negru”. Restul de 60% il reprezinta hispanicii, care acum constituie cea mai importanta minoritate din SUA (15,5%, fata de 13%, citi sint americanii „de culoare”) si albii. Multi dintre acestia din urma sint imigranti de data recenta, sau copii de imigranti. Pentru ei, Harlemul „seamana cu Parisul, si, in acelasi timp, cu Berlinul”. Si, spre deosebire de cele doua capitale europene mai sus-mentionate si restul New York-ului, aici chiriile sint mai mici. Unul din multele motive (printre acestea aflindu-se si recesiunea) pentru care Harlemul se „albeste”…
Adrian Lupu

E de rau, va zic! Plaur, satul tulcean de care a auzit oricine din lumea asta si pe care l-ar fi zugravit in operele sale si Seic Spir, ascunde un secret monstruos. O gaina. Dar nu gaina in sine, cu corpul ei, cu aripile ei, cu ciocul si tirtita ei, e periculoasa. De o vezi cotcodacind, n-ai da pe ea mai mult decit ai da la alimetara. Nu, e banala, ametita si inofensiva, la prima vedere, pentru ca marea realizare a diavolului a fost sa te convinga ca nu exista. Ooo, dar cit de nerozi sintem, cit de ignoranti… “Gaina din Plaur”, pentru ca astfel o sa-i ramina numele pe tablitele de piatra, singurele unelte de cronicar pe care vom scrie in curind, va schimba profund lumea pe care o stim.
Povestea monstrului galinaceu incepe cu o conspiratie nerusinata. In batatura unui taran din Plaur salajluia un demon care pusese stapinire pe gaina care dadea cele mai multe si mai mari oua, insa nimeni nu stia asta. Gaina tantosa isi vedea de ciugulitul ei ca si inainte, astfel n-ai fi spus ca e posedata de vreun spirit vechi si malefic. Asta pina cind invatatii de la oras au avut o banuiala si au comandat imediat o descindere in forta in ograda taranului din celebrul sat Plaur. Si sa vezi, ca-n filmele cu Ceac Noris, cum membrii Unitatii Operationale Centrale din cadrul ANSVSA au identificat pericolul aviar si au dezlantuit un comando armat.
Mascatii, dotati cu scuturi, roboti pirotehnici, grenade antitanc si dispozitive speciale de exorcizat gaini posedate de aviara au descins in batatura celei mai cunoscute gospodarii din Plaur si au lichidat gaina satanica. Imediat dupa executie au remarcat ca o alta gaina prezenta simptomele posedarii, pesemne demonul facuse transferul in alt corp galinaceu, in incercarea de a se fofila. Pac, o grenada ofensiva spulbera penajul celei de-a doua gaini. Demonul aviar este insa siret. S-ar putea sa fi fugit din nou, sa fi pus stapinire pe alt trup de motata. In satul Plaur, in gospodaria izolata a taranului care ar putea fi acuzat de tainuire si complicitate cu gainile sale, s-au mai auzit citeva explozii, apoi panica si comanda: “foc de voie!”. Harmalaie mare, cotcodacit, agonie. Apoi un nor de praf si ceva fum se ridica incet si totul ingheata. O noua incercare a raului de a pune stapinire pe planeta Pamint a fost dejucata.
Exorcizarea moderna a reusit, rasuflam usurati, momentan. Dar cine stie unde mai poate lovi focarul si unde mai poate oua saminta raului.
Monsieur Seftime

Putine exercitii de imaginatie sint mai seducatoare decit sa incerci sa-ti inchipui cam cum va arata urmatoarea batalie electorala pentru presedintie punind cap la cap greselile pe care le fac azi viitorii candidati. Ponta, liderul-minune chemat sa imprime un nou avint PSD-ului, pentru ca “are singe in el”, vorba lui Radu Mazare, se insoteste la lungul drum spre viitoarele alegeri cu frumosii nebuni ai socialismului: Nastase si Iliescu. Asta pentru ca, in ciuda energiei de care face risipa, statutul de guru al social-democratiei nu se prea potriveste cu imaginea tinarului de 38 de ani neimpliniti. “Inca de cind eram procuror, am fost un razvratit revolutionar. De aceea mi s-a pus stampila de Che Guevara,” spunea mai demult actualul lider PSD. Greu de spus cita publicitate si cita realitate se afla in cuvintele acestea, insa mie mi-e clar ca prea mare legatura intre ochelarii tip Harry Potter si imaginea militantului cu bereta neagra nu are cum sa existe. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca postul de revolucionario (si, totodata, expert pe probleme de salsa) s-a dat deja, ocupat fiind de primarul Constantei. Ponta mai are ceva vreme de tocat pina sa-si dea seama care este rolul ce i se potriveste si pe care trebuie sa mizeze in vederea deloc apropiatelor alegeri.
In tabara liberal-democrata se “munceste” deocamdata la rebrandingul de partid si la incercarea mandarinilor de a-si conserva pozitiile in fata cererilor reformistilor, oameni care s-au dovedit de un real folos si la europarlamentare, si la confruntarile de dinaintea prezidentialelor de anul trecut. Toate ar fi fost bune si frumoase daca tinerii politicieni nu ar veni acum cu – surpriza! – tot felul de idei. Lucrurile nu-s transate inca, inertia fiind cuvintul de ordine in ce priveste partidul lui Boc. Aruncati o privire pe pagina oficiala de internet a PDL si veti citi surprinsi: “Astazi 29 martie 2010 Traian Basescu si-a lansat candidatura «natural».” Care lucru e mai “natural”: lenea administratorului de site sau faptul ca democrat-liberalii nici macar nu se deranjeaza sa dea iluzia de comunicare cu fostii si viitorii alegatori?
Sarim de pe bricul portocaliu in barcuta galbena. Aici, la bord, e ordine si disciplina, de vorbit vorbeste un singur om si, dupa felul in care s-a impus la conducerea partidului, va continua destula vreme sa fie singurul in masura sa exprime ce vor liberalii. Peroreaza mereu “in tema”, acuzator. Nu-i este teama de ridicol, asta poate si pentru ca ridicolul infuzeaza intim fibra sa politica. Un simplu exemplu: liderul liberalilor afirma ca “PDL, care nici macar nu a cistigat alegerile practic, dicteaza in România si elimina tot”. Ce definitie mai buna a ineficientei in opozitie puteti gasi decit aceasta pe care insusi liberalul-sef a dat-o propriei activitati? Crin Antonescu tine sa demonstreze ca drumul spre esec este presarat cu discursuri sforaitoare. Parca am mai vazut filmul asta de curind, intr-o alta versiune… Ah, da, se numea Presedinte pentru o noapte, iar Antonescu se autodistribuise in rol secundar. Acum vrea si el Oscarul pentru cel mai bun stand up comedian. Pentru asta n-are de facut nimic, doar sa astepte cinci ani fara citeva luni.
Radu Lilea

Halucele valg (Hallux valgus, Metatarsus abductus varus, Bunion), in mod comun numit „mont” reprezinta o deformare a labei piciorului in care se produce o deviere a degetului mare (haluce) catre cel de al doilea deget (valgism) concomitent cu devierea in varism (abductie) al primului os metatarsian.
Reprezinta una dintre afectiunile cele mai frecvente ale labei piciorului.
Incidenta: variabila. Diversi autori atribuie o expresie variabila in populatie de la 1:10 la 1:3.
Rasa caucaziana si sexul feminin sint mai frecvent afectate.
De obicei se prezinta bilateral.
Etiologia: e inca mult discutata si in ziua de astazi. Se disting:
a) Forma primara sau congenitala.
b) Forma secundara sau do­bindita.
Aceasta deviere este in mod exceptional prezenta la nastere, fiind dobindita in cursul vietii, treptat si silentios, pina cind devine evidenta si dureroasa din cauza conflictului mecanic cu incaltamintea si din cauza consecintelor de suprasolicitare a celorlalte degete. Acestea se deformeaza progresiv ca urmare a alterarii incarcarii labei piciorului. Se determina astfel in cursul anilor o deformare complexa unde regasim in afara halucelui valg si deviatii ale degetelor centrale in „ciocan”, cu subluxari sau luxari ale articulatiilor metatarso-falangiene si cu retractii ale tendoanelor. Planta piciorului prezinta calozitati (bataturi) la nivelul zonelor de presiune excesiva, de obicei foarte dureroase la mers.(fig. 1a,1b,1c).
In realitate, aceasta deviere se produce in cele trei planuri ale spatiului provocind o insuficienta mecanica a degetului mare cu consecinte dezastruoase pentru mers si pentru postura segmentelor de deasupra piciorului (genunchi, sold, coloana vertebrala).
Etiologia acestei patologii este mult discutata si exista foarte multe teorii. Este considerata de fapt un simptom ale unor alterari complexe plurifactoriale care se intind de la defecte de embriogeneza la disfunctii neuromusculare heredo-familiale sau dobindite in cursul vietii. Intre cauzele cele mai cunoscute sint: predispozitia heredo-familiala, ineficienta primului metatars, dezechilibre neuromusculare, pronatia excesiva a piciorului („piciorul plat”), boli reumatice (artrita reumatoida de ex.).
Factorii favorizanti sint reprezentati de pantofii inadecvati (tocuri inalte si virfuri strimte), traumatisme, activitati sportive cu suprasolicitare a piciorului (baletul de ex.).
Hallux valgus juvenil (la tineri) Fig 2a, b
Se manifesta in adolescenta si doar exceptional la nastere.
Hallux valgus al adultului (fig 3a, b)
Etiologia multifactoriala cuprinde factori intrinseci, extrinseci si combinati.
Factorii intrinseci sint determinati de modificari anatomice si functionale.
Factorii extrinseci sint: pantofi inadecvati formei si fiziologiei piciorului, probleme de postura, traumatisme si activitati cu incarcare excesiva si indelungata a piciorului (baletul).
Monturile beneficiaza astazi de tratamente moderne, tehnici chirurgicale sofisticate care permit diminuarea durerii si disconfortului postoperator precum si integrarea rapida in familie si societate.

(Va urma.)

*Dr. PETRE-MIHAI BĂLEANU, medic chirurg la Foot Medical Hospital, Roma si la Centrul Medical ProEstetica, Bucuresti*

S-a specializat in Ortopedia si Chirurgia piciorului la Foot Medical Hospital din Roma, unde lucreaza ca medic chirurg in chirurgia piciorului sub directia Prof. Dott. Ronconi Paolo din 1992 pina in momentul actual.
Pentru programari la consultatii si tratamente pentru monturi si alte afectiuni ale piciorului va puteti adresa la Centrul Medical ProEstetica la nr. de tel: 021/231.77.95 021/230.52.00 0722525965, e-mail: office@proestetica.ro

Va prezentam un scurt interviu cu doamna Rada Popescu din Bucuresti care a beneficiat de interventia chirurgicala a monturilor la ambele degete de la picioare.

„Monturile ma deranjau la mers, chiar si stind. Simteam ca se dezvolta. M-am decis pentru interventie pentru a nu avansa boala. In plus, am dorit sa beneficiez de cele mai avansate tehnici chirurgicale. Sint o persoana activa, fac jogging…imi era greu si sa gasesc incaltaminte. Deci, motivele pentru care m-am operat au fost: dorinta de confort si teama de complicatii. Am ales clinica ProEstetica pentru ca si sotul meu s-a operat de hernie acum doi ani si am fost foarte multumiti”.

– Cum va simtiti in prima zi postoperator?

– Satisfacuta de rezultatul estetic. De asemeni, ma asteptam sa ma doara mult mai tare. Dar e bine… Ma bucur pentru ca pot sa merg inca de pe acum.

Cine ar fi crezut ca pina si Shakira se confrunta cu probleme legate de felul in care arata…Desi afiseaza mereu un tonus de invidiat, artista a avut probleme cu maniera in care isi percepea trupul. A fost o perioada cind nu era niciodata multumita de felul in care arata, dorindu-si sa fie mai inalta, sa aiba picioarele mai lungi si abdomenul mai tonifiat. Pentru a scapa de aceste complexe, Shakira a avut nevoie de un terapeut cu ajutorul caruia sa invete sa se pretuiasca si sa-si constientizeze atuurile fizice. Pentru ea, sedintele cu terapeutul au devenit indispensabile, considerind ca in urma acestora, beneficiile psihice sint incomensurabile.
Lavinia Iftime

Julianne Moore (49 de ani) a declarat ca, daca sotul ar insela-o, l-ar confrunta si provoca la o discutie, pentru ca in cele din urma sa rezolve problema si sa il ierte. Actrita, care este casatorita cu Bart Freundlich, sustine cu tarie ca ar discuta cu sotul sau despre problema infidelitatii, in loc sa o ignore si sa spere ca se va rezolva de la sine. „Am primit telefoane de la prietene casatorite care mi se pling ca sotul le insala. Le intreb daca au vorbit cu el, iar ele imi spun ca nu. Aici este greseala: femeile vorbesc cu prietenele lor, in loc sa discute cu sotul. Pur si simplu amini inevitabilul. A purta o conversatie pe aceasta tema poate duce la o reconciliere intre soti”, a declarat Julianne.
Ana-Maria Calciu

*Premiera cinematografica*

“Antichrist” (“Antichrist”, Danemarca, 2009)
Regia: Lars von Trier
Scenariul: Lars von Trier, Anders Thomas Jensen
Imaginea: Anthony Dod Mantle
Scenografia: Tim Pannen
Distributia: Charlotte Gainsbourg, Willem Dafoe

“Cu doi ani in urma am avut o depresie. Nu puteam sa lucrez. Sase luni mai tirziu, doar ca exercitiu, am scris un scenariu. Era un fel de terapie, dar si o cautare, un test, sa vad daca voi mai face vreodata un film. (…) Munca la scenariu nu a urmat obisnuitul meu modus operandi. Adaugam scene fara motiv. Imaginile erau compuse fara logica sau gindire dramatica. Adesea proveneau din visele pe care le aveam atunci.” – Lars von Trier

Unii il acuza pe Lars von Trier de misoginism. Dar nu e misogin, ci mizantrop. Detesta atit de mult specia umana, incit a cazut in depresie. Ai senzatia ca, pe masura ce eroina sa din “Antichrist” innebuneste, la­sindu-se in voia propriilor demoni, innebuneste si regizorul. Dupa ce a creat o capodopera (“Dogville”), Von Trier isi testeaza geniul intr-un experiment ratat. Teza filmului e clara: Antichristul salasluieste in fiecare om, depinde doar de el cui da cistig de cauza: stolurilor de ingeri sau haitelor de draci. Prologul este magistral: pe muzica ingereasca a lui Händel (aria “Lascia ch’io pianga” din “Rinaldo”, voci – Tuva Semingsen si Karina Gauvin) un barbat si o femeie se iubesc in baie, filmati cu incetinitorul. Prin hubloul masinii de spalat se intrezareste o promisiune a haosului ce va urma. In momentul in care cei doi ating orgasmul, copilul lor se arunca pe fereastra. Desi femeia pare intruchiparea raului, aflam despre barbatul care incearca s-o “salveze” ca nici el nu e tocmai nevinovat. Din replici razlete deducem ca relatia cu sotia sa e destul de rece si umilitoare pentru aceasta. In acelasi mod, aflam ca femeia isi tortura baietelul, punindu-i ghetutele pe dos, si nici fereastra lasata deschisa in camera copilului – desi afara ningea – nu a fost pura intimplare. Cam la acest nivel, geniul lui Von Trier se termina, lasind loc unui horror ieftin si, pe alocuri caraghios. Vrindu-i binele – sau nu? – barbatul isi duce sotia in padure, locul care o inspaiminta cel mai tare. De aici incolo, spectatorul penduleaza intre doua stari: ori ii vine sa vomite, ori ii vine sa rida. Caprioara care se plimba cu puiul mort atirnind din ea, vulpea care spune “Haosul domneste!”, vulturul care maninca puiul sint, toate, elemente ale unui horror ieftin si arhifumat. Ca si scena in care barbatul adoarme cu mina atirnata afara, pe fereastra (?!) si, cind se trezeste, o vede plina de capuse. Cum spuneam, pe masura ce creste supararea pe lume a regizorului, atrocitatile ajung la un nivel insuportabil, iar valoarea filmului scade vertiginos. Da, e adevarat, asa e lumea in care traim, dar Lars von Trier avea la indemina mijloace mult mai rafinate pentru a ne arata acest adevar. “Nu pot oferi nicio scuza pentru <> – spune regizorul – Alta decit credinta mea absoluta in film, cel mai important film din intreaga mea cariera”. Desi prologul in alb-negru anunta, intr-adevar, o mare creatie, iar Charlotte Gainsbourg si Willem Dafoe isi joaca rolurile perfect, partea colorata a filmului duce spre un final marcat de kitsch, intarindu-ne convingerea ca “Dogville” ramine cel mai important film al lui Von Trier. Deocamdata.
Gabriela Hurezean

Incepe azi o saptamina cu o simbolistica aparte, ce provine din “patimile Mintuitorului”: “Saptamina Patimilor”! Inconstient, multi oameni – mai ales aceia care “patimesc” cumva in aceasta perioada – se intorc mai mult cu fata catre Hristos si se pot gindi mai profund si mai sanatos la Dumnezeu. In aceasta saptamina simtim cu totii putin diferit, traim diferit si percepem cu mai multa ingaduinta, toleranta, cu mai multa responsabilitate si mai deschisi catre acceptare. Simbolic, ne simtim mai vulnerabili ca oameni, dar mai apropiati de Dumnezeu si mai dornici sa ne purificam negativitatea interioara! Orice ni s-ar intimpla in aceasta saptamina ne invita la introspectie, la schimbare, la evolutie si la intelepciune. Fie ca traim suferinte provenite din relatiile personale, unele izvorite din dragostea noastra pentru oameni apropiati care au probleme, fie ca avem probleme trupesti sau de natura sociala, in aceasta saptamina jucam rolul celui “crucificat”! Asa cum stiti din Noul Testament, Iisus isi “cunostea viitorul”. Si, mai mult, stia ca aceasta era “vointa Divina”! Fara crucificarea sa, fara suferinta trupeasca a Omului Iisus, noi nu am fi avut sansa cunoasterii lui Hristos (in traducere; fara suferinta omeneasca nu esti constient de lumina divina). Acesta este un mesaj puternic, divin si unul ce ne poate ajuta sa ne acceptam destinul si sa intelegem diferit conditia umana. Suferinta trupeasca este parte a acestei conditii. Ea ii apartine Omului si corporalitatii sale, dar nu si lui Hristos. Hristos este lumina divina spre care ne indreptam cu mai multa indemanare si intelepciune de cite ori intelegem ca “suferinta omeneasca are un sens”. Ea este parte necesara pe drumul catre intelegere. Caci nu toti avem sansa unei iluminari spontane, precum Tilharul de pe cruce. Pentru cei mai multi dintre noi, lumina se arata daca intunericul apare linga ea. Se poate sa fim niste fiinte fericite, sa avem in jurul nostru tot ce poate visa un om mai bun si mai frumos, dar sa raminem inconstienti de fericire. Suferinta apare ca o stare opusa fericirii, ca un instrument aflat in slujba “constiintei”. Simtind suferinta, simtim cu usurinta apoi si fericirea. Observind ceea ce ne displace, putem cunoaste ceea ce ne place. Plingem si apoi devenim constienti de frumusetea risului! Simtind durerea fizica, devenim constienti de fericirea pe care o putem simti prin absenta acestei dureri. Totul, absolut totul joaca in acest univers un rol important. Adesea nu sintem constienti de frumusetea si de lumina oamenilor din jurul nostru. Ni se pare normal ca ei sa fie acolo unde-i vedem si cautam cu mintea ceea ce ar trebui sa faca mai bine, dar n-au facut. Le gasim nod in papura, le cerem si ce nu pot sa faca pentru noi si le cerem mereu mai mult, si mai mult, provocindu-ne singuri suferinta. Dar, intr-o zi, acei oameni ne pot aduce cu picioarele pe pamint prin evenimente de viata care ne implica. Intr-o zi, cind cei pe care nu-i mai puteam pretui din pricina mintii noastre negative vor sa plece de linga noi, ne trezim ca dintr-un somn adinc si intelegem ca n-am fost in stare sa le pretuim prezenta! Durerea ne face constienti de iubirea pe care n-o mai percepeam. Iata de ce avem nevoie sa fim atenti la mesajul ascuns in “patimile noastre”. La felul in care lumina constientei coboara in minte si in inima chiar prin suferinta pentru a ne aminti ca iubim si-i iubim si pe cei de linga noi.
National

Apa se afla la baza vietii, este componenta importanta din majoritatea organismelor si este responsabila pentru declansarea a mii de procese chimice din corpul uman. Iar vedetele de la Hollywood beau chiar si trei litri pe zi pentru a se mentine tinere si in forma. Insa este posibil ca apa sa ne ingrase si sa ne imbolnaveasca? Se pare ca da. Chiar si banala apa, care nu contine calorii, poate afecta nivelul grasimilor din corp, daca substantele chimice ce perturba activitatea hormonala incep sa extraga din rezerva noastra de grasime. Astfel, cresc sansele noastre de a ne ingrasa. Apa de la robinet poate contine uneori compusi cu estrogen, ce provin de la pesticide si ierbicide. O cantitate excesiva de hormoni nu numai ca afecteaza modul in care acumulam grasime, dar poate duce catre infertilitate si anumite tipuri de cancer. Nici apa din sticlele de plastic nu este mai sigura: un studiu arata ca persoanele care beau din sticle de plastic, realizate cu Bisphenol A, au inregistrat o crestere cu doua treimi a substantelor chimice din urina.
Ana-Maria Calciu

Dupa ce Tiger Woods a recunoscut ca a efectuat un tratament pentru a nu-si insela nevasta, multe persoane s-au intrebat daca nu cumva infidelitatea conjugala este un simptom de boala si trebuie tratata specific.

*Femeile, mult mai afectate*

Singurul azil din lume care ii trateaza pe cei care sufera din cauza deceptiilor sentimentale este situat in Hertfordshire. Centrul ofera tratament celor care sufera din dragoste sau celor care sint dependenti de sex. Terapia este asemanatoare cu cea practicata in cazul alcoolicilor. In azil stau 11 pacienti, noua femei si doi barbati, sedusi, abandonati si dependenti de dragoste. Intr-o camera mica, ei isi petrec ziua ascultind povestile lor de viata, iar de multe ori cad prada unor accese de plins. Consilierii incearca sa ii faca pe pacienti sa respinga senzatiile de durere cauzate de relatiile obsesive care dau dependenta si astfel sa poata avea o noua relatie normala si sanatoasa. In timpul tratamentului, pacientii dau exemple de filme sau melodii a caror poveste seamana cu viata lor, iar cele mai multe au un final trist.

*Dragostea – o dependenta tratabila*

Centrul foloseste programul 12 – pasi, cunoscut in tratarea alcoolicilor, alaturi de alte forme de tratament. Exista clienti care se adreseaza singuri centrului pentru tratament, iar altii vin la recomandarea medicului lor. Centrul a fost infiintat in urma cu zece ani de Janis Feely, care a luptat la rindul ei cu dependenta de iubire si a vrut sa-i poata ajuta si pe altii. „Este o boala foarte izolata si nimeni nu vorbeste despre ea”, spune aceasta. Janis a declarat ca tratamentul este similar cu cel pentru alte dependente: „Este vorba de a fi abstinent de drogul tau, de a alege, iar in acest caz drogul este reprezentat de o relatie nesanatoasa. Dar spre deosebire de alcoolici, care nu mai pot bea vreodata, dependentii de dragoste pot continua sa aiba relatii sanatoase, dupa un an sau doi”. James Brooke, coordonatorul azilului, spune ca depresiile din dragoste sint mult mai des intilnite decit ne-am imagina, chiar la fel de dese precum cazurile de alcoolism.

Decolarea e optionala. Aterizarea, insa, e obligatorie.

Daca impingi mansa, casele devin mai mari. Daca tragi de mansa, casele se fac mai mici, asta daca nu tragi in continuare pina cind ele devin mari din nou.

Zborul nu e periculos. Periculos e sa te prabusesti.

E mereu mai bine sa fii aici jos si sa vrei sa fii acolo sus, decit sa fii acolo sus si sa iti doresti sa fi fost aici jos.

Singurul caz in care ai prea mult combustibil e atunci cind esti in flacari.

Elicea e doar un ventilator mare, montat in fata avionului ca sa il racoreasca pe pilot. Cind se opreste, se poate vedea cum pilotul incepe sa transpire.

Cind esti in incurcatura (si nu stii ce sa faci) mentine altitudinea. Nimeni nu s-a ciocnit de cer.

O aterizare buna e aceea dupa care poti pleca pe picioarele tale. O aterizare excelenta e aceea dupa care se mai poate utiliza si avionul.

Invata din greselile altora. Nu o sa traiesti atit de mult incit sa le faci tu pe toate.

Poti sa afli daca ai aterizat cu rotile in sus daca trebuie sa turezi motorul la maximum ca sa ajungi la locul de parcare.

Probabilitatea supravietuirii este invers proportionala cu unghiul de sosire. Cu cit unghiul e mai mare, cu atit probabilitatea supravietuirii e mai mica si invers.

Niciodata sa nu lasi un avion sa te duca undeva unde mintea ta nu a fost cu cinci minute inainte.

Cuptorul cu microunde. In 1952, dr. Percy Spencer testa un tub electronic de producere a energiei cu microunde pentru radar. Din greseala, o „raza” de microunde ia topit o bucata de ciocolata pe care o avea in buzunar. Dr. Spencer si-a pus atunci intrebarea daca mincarea, in general, ar putea fi gatita pe baza energiei cu microunde. Primele sale incercari reusite au fost fierberea unui ou si prepararea floricelelor.

In ciuda exploatarii sale de catre comerciantii de blanuri, foca de Groenlanda ramine cea mai numeroasa specie din Atlanticul de Nord.

In opinia unor astronomi australieni, ar fi 70 de mii de miliarde de miliarde de stele in Univers.

Primele filme artistice au aparut in anul 1912.

Exista 32 de specii de delfini in afara porcilor de mare.

90% dintre soferii de taxi din New York sint imigranti.

Pe Marte exista un aliniament de roci si de alte formatiuni geologice care, privit dintr-un anumit unghi, arata un chip de om.

Cercetatorul american Sheiton Applegate crede ca rechinilor nu le place carnea umana. S-a constatat ca, in cele mai multe cazuri, rechinii care au atacat un om in largul oceanului, il parasesc dupa prima muscatura.

Adolescentii par sa nu se mai sature de ei, au lansat patru albume, au avut propriul serial Disney si roluri principale in doua filme ale aceleiasi companii. Insa de ce vorbeste toata lumea de fratii Jonas?

„The Jonas Brothers” este o formatie americana de pop-rock. Originara din Jersey Shore, New Jersey, trupa este formata din trei frati: Kevin (22 de ani), Joe (20 de ani) si Nick (17 ani). Popularitatea lor a crescut peste noapte, vinzind pina in mai 2009 nu mai putin de opt milioane de albume in toata lumea.

*Nick cel mic, „creatorul” formatiei*

Nick Jonas si-a inceput cariera de artist la virsta de numai sapte ani, odata cu debutul pe Broad­way in piese precum „Beauty and the Beast” sau „Les Miserables”. In 2002, inregistreaza primul cintec, iar talentul sau muzical este descoperit de un reprezentant al Columbia Records in 2004. Dupa citeva single-uri lansate pe cont propriu, Nick scrie impreuna cu fratii citeva cintece ce ar fi trebuit sa apara pe albumul sau. In schimb, acestea i-au ajutat pe fratii Jonas sa obtina un contract cu Daylight/Columbia Records si sa devina o trupa.

*„Era si timpul”…*

Fratii Jonas au cintat mai intii in deschiderea concertelor unor staruri consacrate precum Kelly Clarkson si Backstreet Boys. Primul single, „Mandy”, este lansat la sfirsitul lui 2005, iar dupa nenumarate aminari din partea casei de productie Sony, albumul „It’s about time” („Era si timpul” – n.red.) apare pe piata in august 2006. Nemultumiti de promovarea facuta de catre Sony, fratii Jonas decid sa schimbe casa de productie. Urmeaza inregistrarea unor melodii pentru diverse filme Disney si aparitii in reclame. Dupa ce sint invitati in citeva rinduri sa cinte la Casa Alba, trupetii lanseaza cel de-al doilea album, intitulat chiar „Jonas Brothers”. In 2008 si 2009, Nick, Joe si Kevin lanseaza albumele „A Little Bit Longer”, respectiv „Lines, Vines and Trying Times”.

*Noua senzatie Disney*

In august 2007, Disney vede o noua sursa de bani in cei trei adolescenti, astfel ca le ofera o aparitie „de proba” intr-un episod din serialul deja celebrei Miley Cyrus. La scurt timp dupa aceea, fratii Jonas filmeaza reality-show-ul „Jo­nas Brothers: Living the Dream”. In 2008, primesc roluri principale in pelicula pentru copii „Camp Rock”. Pentru ca au fost adorati de pustime, in 2009 Disney se indura de ei si le ofera propriul serial, numit „JONAS”. Talentul actoricesc al trio-ului este remarcat si de compania 20th Century Fox, care i-a distribuit in filmul „O noapte la muzeu 2” pe post de… Cupidoni.

*Clopote de nunta*

Kevin, cel mai mare dintre fratii Jonas, este singurul din formatie care nu a tinut primele pagini ale tabloidelor cu numarul iubitelor sale. In cazul lui, lucrurile sint simple: a cunoscut-o pe Danielle Deleasa in 2007, pe cind amindoi se aflau cu familiile in vacanta in Bahamas. Cei doi se logodesc in iulie 2009 si se casatoresc in decembrie acelasi an, punindu-si pirostriile in New York, pe un viscol necrutator si in fata a 400 de invitati. Bineinteles, Joe si Nick au fost cavaleri de onoare.

*Joe „Cuceritorul”*

Joe a avut prima relatie oficiala in 2006, la numai 16 ani, cu AJ Michalka, membra a trupei 78violet, insa cei doi nu au reusit sa treaca proba timpului. In 2008, Joe incepe o relatie cit se poate de mediatizata cu artista Taylor Swift, pe care insa a parasit-o in noiembrie, printr-un apel telefonic ce a durat doar 27 de secunde. Dupa ce se consoleaza timp de un an in bratele modelului Camille Belle, Joe devine iubitul colegei de platou din filmele „Camp Rock”, Demi Lovato. Cei doi au recunoscut, abia recent, ca se iubesc.

*Nick Jonas prefera fetele Disney*

Prima „printesa” Disney ochita de Nick a fost Miley Cyrus, care l-a ajutat sa capete si mai multa notorietate. Cei doi s-au iubit din iunie 2006 pina in decembrie 2007 si au reinnodat relatia in vara anului trecut. Dar pentru ca ciorba reincalzita nu mai este la fel de buna, Nick a renuntat la Miley pentru o alta iubire mai veche, exuberanta Selena Gomez, tot „printesa” Disney. Cit despre proiectele muzicale ale lui Nick, acesta a decis sa se lanseze pe cont propriu in 2010, cu trupa „Nick Jonas and the Administration”.
Ana-Maria Calciu

*Statuile din paste litice*

In curtea “Institutului Civilizatiei Megalitice – Ion Gheorghe”, din satul Sarateanca, judetul Buzau, se afla o colectie impresionanta, de peste 1000 de statuete din paste litice. Venite cu mesaj din straistoria acestor meleaguri, povestea lor pare incredibila. Poetul Ion Gheorghe a incercat toata viata „sa le cucereasca un loc in patrimoniul cultural”, dupa cum singur se exprima, dar s-a lovit mereu de argumentul „imbatabil” cu „natura creatoare”, care scuteste de raspunsuri grele. Aceeasi „natura” creatoare care a sculptat si Sfinxul, plus toti megalitii muntilor nostri, toti „mosii” si „babele”, „Dochiile” si „apostolii”, „zmeii” si „imparatii” etc! Statuetele din paste litice au fost repede catalogate drept „concretiuni grezoase” si cu asta i s-a mai atribuit naturii o munca misterioasa si inutila, daca oamenii nu-i pricep mesajele.
Statuetele din paste litice pot fi vazute in curtea casei poetului , unde este si sediul „institutului”, pentru ca niciun muzeu nu s-a aratat interesat, chiar daca istorici si cercetatori de renume, ca Dinu V. Rosetti si Romulus Vulcanescu, le-au recunoscut aportul la mitologia omului autohton, ca izvoare ale basmelor. Asemanarea acestor „concretiuni grezoase” cu statuetele de lut ale neoliticului sint izbitoare. Corpurile sferice si ovale din „beton” preistoric (pasta de ciment natural si argila) formeaza un bestiar mitologic si portrete de basm. „Prototipurile” de columne sacre, menhire, dolmeni, altare, griphoni, sfincsi, harpii, sirene, Madone cu prunci, razboinici purtind coifuri si printi cu capete acoperite de cusme, preoti cu mitre si comanace, toate vin dintr-un trecut atit de indepartat, incit ii sperie pe istorici!

*„Botezul” celor suferinzi*

Copuzu este o localitate intre Slobozia si Urziceni, unde, la miezul noptii de Inviere, are loc un ritual misterios. Oamenii bolnavi sint „botezati” cu alt nume, pentru ca boala sa nu-i mai gaseasca! Acest ritual se desfasoara la numai un kilometru de cetatea Soarelui a regelui Dromichete si in locul unde a botezat intiii autohtoni Sfintul Apostol Andrei, poate de aceea prezinta un amestec de datini dacice si crestinism. Bolnavii aduc la biserica o oala noua, din lut, cu apa neinceputa, ce se pastreaza sub masa altarului pina in noaptea de simbata. Intre timp, isi cauta un nas ortodox si de acelasi sex. La miezul noptii Invierii, cind preotul spune „Veniti de luati lumina !”, in afara bisericii, in dreapta altarului, „nasul” il dezbraca pe cel suferind de hainele „bolesnitii” , il uda cu apa neinceputa si il imbraca intr-o pinza alba (pe care neofitii din primele veacuri crestine erau obligati sa o poarte opt zile, de la botez, ca simbol al curateniei spirituale si trupesti).
Apoi „finul” este imbracat in haine noi, iar nasul ii rosteste numele proaspat dobindit, un nume de sfint, care sa-l ocroteasca de rele si sa-l ajute sa pacaleasca boala. „Nasul” nu rosteste nicio formula de botez crestina si nici nu se anuleaza botezul crestin prin acest ritual, care este o practica magica a preotilor daci, a „apei neincepute”, element principal tamaduitor ramas si in ritualul calusilor. Numele nou este valabil pina ce bolnavul se vindeca, in toata aceasta perioada fiind chemat pe numele dobindit in noaptea de Inviere.

Sper ca daca in trecut a dat-o in bara cu geanta Hermès falsa, de data asta macar esarfa sa fie “pe bune”. Altfel, haideti sa recunoastem ca Ilinca a inceput sa se straduiasca. A renuntat la blondul platinat si la buclele de nasa, este mai naturala si – Slava Domnului – isi arata virsta (tinara!). Foarte frumosi pantofii, iar bejul este foarte in sezonul acesta. Colantii, in schimb, deja nu mai spun atit de multe despre cit de creativa esti. Incearca altceva. S-ar fi putut mult mai bine, insa deocamdata ii dau un ok si ma astept la imbunatatiri dramatice.

Am ris cu pofta cind am vazut aceasta poza. Radu Mazare este atit de army si atit de in tendinta, incit aproape ca-mi pare ca face parte din “oala” politicii, alaturi de atitea catastrofe pe doua picioare. In ciuda exceselor de care nu este strain, il apreciez pentru ca ii pasa, pentru ca ne respecta vizual si pentru ca indrazneste. Pantalonii cargo sint la mare cautare in vara aceasta, insa la lantul de macho pe inceput de piept dezgolit as fi renuntat. In rest, go Mazare!

Iata ca pina la urma exista cineva care ma poate speria mai rau decit Ana-Maria Prodan. Observ cu teama cum Adriana Bahmuteanu tinde sa confunde orice eveniment monden sau aparitie publica cu un botez in comuna Patirlagele. Caci numai si numai in acea conjunctura geografic-culturala o astfel de tinuta ar putea fi considerata adecvata si de bun-gust (desi pina si acolo este posibil sa gasim pe cineva cu un mai mare discernamint estetic decit al doamnei Prigoana). Monstruozitatea acestei compozitii vestimentare este mult prea evidenta pentru a cere comentarii adiacente, insa, ca sfat, ii voi transmite primei-doamne a mondenului românesc sa nu mai poarte genti de zi la rochii de seara. Si sa stea mai mult in casa. Data viitoare se pot inregistra victime.

Apreciez ca domnul Boureanu a optat pentru un ceas din aur in ideea de a-l asorta verighetei. Tot asa cum apreciez pastelurile pe care si-a construit tinuta. Ar fi putut fi atit de bine! Dar iata nu a fost sa fie. Intr-un apetit de culoare, acesta a ales o pereche de pantofi maro-roscat, cu simpaticul bot-de-rata à la domnul Blaga, fetisul mergator al intregii clase politice masculine. Ca si in cazul domnului Blaga, stau si ma intreb de unde aveti asa ceva in garderoba. Iar faptul ca odata demult, in negura timpului, ati fi putut gasi… interesanti acesti pantofi ma ingrijoreaza la fel de tare precum ideea ca in prezentul in care existam cu totii i-ati fi putut gasi oportuni.

Cineva i-a spus doamnei Valean ca este oarecum demodat sa-ti mai asortezi geanta la pantofi. Asa ca aceasta a luat atitudine. Si ce-a facut? Ce-a facut? Doamnelor si domnilor, a asortat pantofii la sacou (observati ca vestimentarul politic functioneaza numai pe baza de asortari). Dupa care s-a gindit – in aceeasi idee de “hai sa fiu in trend” – sa mai presare in tinuta si alte citeva nuante ale aceleiasi culori. Asa se face ca avem deodata si in acelasi timp gri sobolan, gri petrol, gri perla si bonus si un pic alb dedus din bluza/furoul/body-ul discret aratat publicului. Doamna Valean,
nu va mai bateti capul cu trendul si cu culorile, renuntati la texturile lucioase si la croiuri care va dezavantajeaza flagrant. Sacou cambrat, fuste conice, culori neutre sau chiar vii si s-ar putea sa va reabilitati in ochii nostri.

Domnule Columbeanu, dintr-o data parca imi pareati mai interesant in ipostaza cool à la Yohji Yamamoto. In tot cazul, este de departe o optiune mult mai sanatoasa decit loafersii lacuiti cu impunatoare logo-uri Louis Vuitton. Dar, nu-i asa, cind vreodata ne-ar fi dat CV-ul dvs. de inteles ca va pasioneaza discretia? Desi tinuta ar fi putut fi ok in neutralitatea ei aproape banala, acei pantofi (ingrozitori!) au rupt toata coerenta. Daca va plac loafersii, incercati Loro Piana. Ei i-au inventat, nu domnii cu logo-ul de mai sus. Iar acolo veti gasi si tonuri potrivite de bej, maro, caramel. Va tin pumnii.

Editia anuala a celui mai mare tirg de ceasuri si bijuterii, BaselWorld, locul de intilnire pentru toti jucatorii din bransa, de la cele mai faimoase nume la micile ateliere, de la brandurile de lux la cele destinate publicului larg, s-a incheiat.
Echipa Grand’Or, singura publicatie româneasca de prestigiu destinata luxului, a participat la acest eveniment ce a durat o saptamina, mobilizind o intreaga echipa de jurnalisti care sa acopere toate evenimentele si sa asiste la prezentarea tuturor noutatilor din domeniul ceasurilor si bijuteriilor.

*Regalul orologeriei si giuvaiergeriei*

BaselWorld inseamna un imens complex expozitional compus din mai multe pavilioane, fiecare cu un nume simbolic: Hall of Desires, of Dreams, of Visions, of Elements, of Impressions etc. Aici se afla standurile unor branduri precum Patek Philippe, Chopard, Breguet, Rolex, Omega, Ulysse Nardin, Blancpain, TAG Heuer, Hublot, de Grisogono, Armin Strom, fiecare expunind noutatile pentru 2010, modelele care vor putea fi comandate pe liste de asteptare sau care vor fi disponibile in marile magazine de lux ale lumii incepind cu vara–toamna 2010.
Intre numele de branduri de la BaselWorld, multe au fost pentru prima data prezentate publicului din România de catre revista Grand’Or. „Noi sintem primii care am vorbit in România despre marci precum Armin Strom, Kriëger, Stenzhorn, Gerhard Schreiner, Staurino Fratelli si multe alte repere ale luxului“, ne-au spus reprezentantii Grand’Or. „Putem spune, ca un paradox, ca pina la aparitia Grand’Or, despre nume precum Autore, David Yurman, Zydo, Bayco sau Gianmaria Buccellati aproape ca nu se vorbea. E ca si cum ai vorbi despre masini si nu ai sti ca exista Ferrari. Noi ne-am straduit sa remediem aceste lacune si tocmai de aceea participam la toate expozitiile si tirgurile de profil, vizitam manufacturile elvetiene, mentinem o relatie apropiata chiar si cu brandurile care n-au intrat in România, pentru momentul in care se vor decide sa faca acest pas.“

*Cind visele devin realitate*

Intre cele mai importante tendinte confirmate la BaselWorld este o din ce in ce mai redusa atentie acordata ceasurilor cu tourbillon. Pretuite sint piesele ale caror functii sint realmente utile posesorului – de pilda, ceasurile cu mai multe fusuri orare sau cronografele. Nu se mai alearga dupa opulenta, ci sint preferate modelele clasice. In privinta materialelor folosite la realizarea carcaselor ceasurilor, aurul alb sau roze ramin in voga, dar si combinatia aur–otel.
Intre modelele exceptionale de la tirg am remarcat cronografele Patek Philippe Manually Wound Men’s 5170J si cel cu referinta 5951, Project Z6 de la Harry Winston (ceas cu intoarcere manuala si sonerie), fascinantul El Toro de la Ulysse Nardin sau Carrera Calibre 1887 Chronograph de la TAG Heuer – brand care a devenit centrul de interes al vizitatorilor odata cu vizita la stand a ambasadorului sau Leonardo DiCaprio. Amatorilor de golf, Jaermann & Stübi le propune St. Andrews Links Course Timer & GMT, iar colectionarilor, Blancpain le ofera Villeret Phase de Lune Demi-Savonnette, in vreme ce Tudor atrage atentia prin Heritage Chrono 2010.
In materie de haute joaillerie, tendintele pentru 2010 sint dictate de Chopard, Carrera y Carrera, Bayco, Picchiotti, Staurino Fratelli si Stefan Hafner, pe segmentul celor mai frumoase bijuterii cu perle raminind lideri Mikimoto, Schoeffel si Autore.

*Grand’Or la gala de caritate Chopard*

Fiecare dintre marile branduri prezente la BaselWorld a incercat sa impresioneze nu doar prin modelele de ceasuri si bijuterii aduse aici, ci si prin evenimentele organizate la stand sau in locatii din afara tirgului. Chronoswiss, Ponte Vecchio si Stephen Webster au preferat after-party-urile organizate la stand, in vreme ce alti bijutieri au organizat prezentari private pentru marii clienti. Grand’Or a fost invitat la celebrarea unui veac si jumatate de istorie Chopard, gala caritabila desfasurata la Musical Theatre, constind intr-un recital oferit de José Carreras si Sara Baras si un after-party unde au fost expuse sculpturi din gheata realizate dupa modelul celor mai noi bijuterii Chopard.
„Se simte o schimbare de atmosfera in lumea orologeriei si giuvaiergeriei: cu totii sint mai optimisti, se orienteaza spre noi parteneriate si piete de desfacere“, spun reprezentantii Grand’Or. „BaselWorld a insemnat un adevarat maraton, am admirat sute de modele de ceasuri si bijuterii, am stat de vorba cu cei mai importanti oameni din domeniu. Cititorii interesati de domeniul luxului vor descoperi toate aceste informatii in revista noastra“.

Toate gadgeturile din ziua de astazi functioneaza pe baza de electricitate. Pina cind va veni ziua in care toate vor merge de la sine, doar cu aer, va trebui sa le incarcam bateriile constant. Si pentru ca bateriile mor exact in cele mai importante momente, ar fi indicat sa aveti asupra dumneavoastra gadgetul “Zipcharge Quick Charger”. Este un incarcator revolutionar, extrem de rapid, ce poate suplimenta bateria oricarui gadget electric. Pentru a va face o idee concreta, “batonul” de energie pus la incarcat pentru o perioada de 15 minute va asigura functionarea iPodului dumneavoastra pentru inca 20 de ore. Pentru telefonul mobil, 15 minute de incarcare echivaleaza cu 10 ore de vorbit. Daca asta vi se pare incredibil, o incarcare de 60 de secune a “batonului energetic” mentine iPodul in viata inca doua ore, un telefon timp de 8 ore, in standby, iar un aparat foto pentru inca 80 de fotografii. Conectarea cu toate acestea este posibila prin intermediul adaptoarelor special create pentru aproape orice gadget electric portabil.

Vine Pastele, copiii asteapta iapurasul cu cadouri, gospodinele vopsesc ouale, fiecare se pregateste temeinic pentru aceasta sarbatoare. Ei bine, un cadou potrivit pentru cei mici, acum in preajma sarbatorilor Pascale, il reprezinta un set de sase oua colorate, perfecte pentru a tine copiii afara din bucatarie. Albastru, mov, portocaliu, galben, verde si roz sint cele sase culori stocate intr-o cuite de plastic. De mentionat ca ouale din creta nu sint toxice.

Daca nu va incadrati in rindul oamenilor normali, ci sinteti proprietarul unei averi impresionante, ati vizitat toata lumea, ati mincat tot ce era de mincat si ati baut tot ce era de baut, nu mai aveti decit sa mincati aur. Da, chiar asa, aur si argint comestibil, totul la spray. Extravaganta trebuie intretinuta cu mincaruri stralucitoare, astfel, cu ajutorul produsului Esslack puteti sa savurati o telemea de argint cu rosii aurite. Sau poate chiar niste sarmalute in foi de varza trase in aur. Un mititel tavalit prin sos argintiu. Nici nu conteaza pina la urma ce mincare bagati in gura, conteaza daca este acoperita cu aur sau argint comestibil. Produsul a fost realizat de germanii de la The Deli Garage, ei spun ca spray-ul transforma mincarea banala intr-un produs cu design atragator.

Pentru a sarbatori un an de la deschiderea primului sau magazin in Tokyo, Vertu, brandul de lux al companiei gigant Nokia a pus in vinzare patru telefoane unicat. Terminalele sint decorate cu un strat subtire de lac ce imita aurul si cu design inspirat de fiecare anotimp in parte. Cele patru telefoane au fost meticulos ornate cu elemente distinctive ale anotimpurilor intr-un stil clasic japonez. Insa, partea cea mai interesanta la acest telefon o reprezinta faptul ca odata cumparat, nu mai platesti niciun abonament. Poti sa vorbesti cit doresti cu oricine doresti fara niciun cost. Asta explica pretul unui singur exemplar.