În cei trei ani și jumătate de când Christine Lagarde a preluat conducerea Băncii Centrale Europene, economia europeană a fost lovită de o serie de calamități, printre care pandemia Covid-19, invazia Rusiei în Ucraina, criza energetică și inflația.
Însă opiniile sunt împărțite în ceea ce privește faptul dacă Lagarde face o treabă bună, mai ales că bancherii centrali și-au pierdut ratele de încredere.
Potrivit Financial Times, mulți finanțiști o laudă pentru că a refăcut unitatea între factorii de decizie monetară ai BCE și a împiedicat ca șocurile economice recente să se transforme într-o criză financiară. Însă criticii se plâng că nu are expertiză economică, a reacționat târziu la creșterea inflației și că ar trebui să comunice mai clar.
Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei au fost, de asemenea, acuzate că au lăsat inflația să depășească cu mult țintele lor de 2%, ajungând la cele mai ridicate niveluri de la spirala prețurilor cauzată de șocurile petroliere din anii 1970.
Dar BCE a fost mai lentă decât Fed sau BoE în a începe să majoreze ratele sau în a retrage stimulentele monetare masive pe care le-a implementat în cea mai mare parte a ultimului deceniu, ceea ce o lasă mai expusă atacurilor.
La BCE, apropiații lui Lagarde spun că aceasta este hotărâtă să demonstreze că cei care se îndoiesc de ea se înșeală, controlând inflația și readucând economia zonei euro pe un făgaș echilibrat.
Dar s-a bazat prea mult timp pe modelele de prognoză ale băncii – inflația “tranzitorie”. Ca urmare a acestor pași greșiți, BCE a decis să se bazeze mai puțin pe previziunile sale, care au subestimat în mod constant cât de mult va crește inflația, și să renunțe la o mare parte din orientările formale pe care le dădea cu privire la viitoarele măsuri de politică monetară.
Aceste schimbări înseamnă că BCE a trecut de la a fi una dintre cele mai “dovish” bănci centrale din lume – a fost una dintre puținele care au redus ratele dobânzilor sub zero în anii 2010 – la una dintre cele mai “hawkish”: se așteaptă să continue să majoreze ratele pentru mai mult timp decât Fed sau BoE.
„BCE a făcut una dintre cele mai grave erori de prognoză din toate timpurile în ceea ce privește inflația”, spune Otmar Issing, primul economist-șef al instituției la crearea acesteia în 1998. „A fost un semnal de alarmă brutal, dar de atunci a făcut o întoarcere și a recuperat rapid. Trebuie să-i acordăm credit pentru asta”.
BCE a majorat costurile de împrumut într-un ritm fără precedent, ridicând rata de depozit de la minus 0,5% în iulie anul trecut la 3% luna trecută. În cadrul unei reuniuni care va avea loc la 4 mai la Frankfurt, consiliul său guvernator va convine probabil asupra unei noi majorări.
Sven Jari Stehn, economist-șef pentru Europa la banca americană Goldman Sachs, susține că Lagarde va folosi o “combinație de instrumente” pentru a obține sprijin în deciziile privind ratele, promisiunea de a nu le reduce pentru o perioadă de timp după o pauză sau acordul de a accelera reducerea bilanțului BCE.
Economia zonei euro a înregistrat o creștere de 0,1% în primul trimestru al anului, mai slabă decât se preconiza, dar o îmbunătățire față de stagnarea de la sfârșitul anului 2022.
Pe parcursul a trei generaţii, familia Besnier a transformat o mică firmă care producea în 1933 brânzeturi artizanale în Groupe Lactalis, una din cele mai mari companii alimentare ale lumii, potrivit Bloomberg. Cei trei frați care dețin producătorul cu acționariat restrâns – Jean-Michel, 55 de ani, Emmanuel, 52 de ani, și Marie, 42 de ani – au acum o avere totală de 14,7 miliarde de dolari.
Ascensiunea familiei Besnier ilustrează amploarea globală a unui grup de ultra-bogați francezi, care supraveghează firme transformate de la operațiuni mici în giganți de afaceri prin expansiune și achiziții.
