Franța pare o națiune zăpăcită: iubește atât raționalismul, cât și șarlatania homeopatică, urăște bogăția, dar este specializată în lux, iar republica sa egalitară seamănă adesea cu o monarhie.

Acum, francezii sunt porniți într-un atac de pesimism paradoxal, în timp ce tulburările sociale se agravează, încrederea consumatorilor se prăbușește, iar ratingul de aprobare al președintelui Emmanuel Macron scade la minime istorice după o creștere nepopulară a vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. Cu toate acestea, datele concrete sugerează că lucrurile sunt destul de bune.

Potrivit Bloomberg, cifrele de săptămâna trecută arată că economia Franței și-a revenit în primele trei luni ale anului – cu o creștere de 0,2%, mai bună decât cea a Germaniei, chiar dacă imaginile transmise în întreaga lume arătau poliția în conflict cu protestatarii, gunoaie îngrămădite pe străzile din Paris și primăria din Bordeaux incendiată.

Alte aspecte pozitive: rata șomajului este la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani, companiile investesc, iar salariile cresc cu 4-5%, potrivit lobby-ului patronal Medef. Inflația actuală de 5,9% se situează sub media europeană.Parisul atrage locurile de muncă post-Brexit, marile bănci  de pe Wall Street deschid noi sucursale.

Conversațiile din restaurante implică adesea o analiză îndârjită a „crizei naționale” la felul principal, înainte de a se plânge la desert că ofertele de călătorie sunt epuizate. Sondajele sugerează că francezii sunt pesimiști în ceea ce privește perspectivele țării – a doua economie europeană –  dar mulțumiți de viața lor – un alt paradox.

Macron, care încearcă să își relanseze președinția în declin  cu reduceri de impozite pentru clasa de mijloc, știe că norocul său economic s-ar putea să se termine în curând, pe măsură ce creșterile de rate se instalează exact în momentul în care capitalul său politic este epuizat.

Personalitatea sa abrazivă și manierele sale condescendente, împreună cu erorile politice de școlar, îl fac să nu poată călători prin Franța fără să fie întâmpinat de proteste și înjurături. Într-un alt paradox, chiar și elita pariziană deplânge…elitismul unui “președinte al bogaților”.

Lipsa unei majorități parlamentare absolute  l-au făcut să pară o forță uzată chiar și în cadrul propriului său partid și i-a permis lui Marine Le Pen – Donald Trump al Franței – să câștige în popularitate renunțând la idei radicale precum Frexit. Situația a dus la apeluri din ce în ce mai grandioase pentru schimbare, inclusiv o a “Șasea Republică” mai puțin prezidențială.

Prioritatea imediată a lui Macron ar trebui să fie mai precisă: să construiască o majoritate parlamentară fiabilă pentru reformele viitoare, suflecându-și mânecile și găsind o coaliție viabilă cu o foaie de parcurs politică, mai degrabă decât o strângere de voturi ad-hoc.

Dacă nu reușește să mențină economia franceză pe calea reformelor, pericolul este reprezentat de adevăratul butoi cu pulbere, care este mult mai puțin vizibil decât protestele pentru pensii: datoria guvernamentală în valoare de peste 110% din produsul intern brut.

Pe măsură ce băncile centrale reduc achizițiile de obligațiuni și norii populiști se adună, capacitatea Franței de a continua să se împrumute și să cheltuiască pe fondul declinului demografic fără presiunea pieței ar putea fi un paradox prea mare.

Un contingent de soldați germani operează din ianuarie în estul Poloniei sistemele de rachete  Patriot. Reprezintă cea mai importantă prezență militară germană în această țară de la cel de-al doilea Război Mondial încoace.

Contingentul face parte din eforturile NATO de a-și consolida flancul estic și de a ajuta Ucraina să lupte împotriva Rusiei, dar prezența sa testează în același timp o relație germano-poloneză pe care mulți o consideră a fi la cel mai rău nivel de la căderea Zidului Berlinului.

De fapt, desfășurarea trupelor a fost precedată de certuri politice, Berlinul respingând o cerere poloneză ca rachetele Patriot  să fie instalate în Ucraina și nu în Polonia.
Relația germano-poloneză este crucială nu numai pentru cele două națiuni, ci și pentru întregul continent, subliniază presa din SUA. Acest lucru este valabil mai ales acum, când puterile occidentale doresc să dea dovadă de unitate pentru a slăbi Rusia lui Putin, a cărei invazie în Ucraina a plasat, de asemenea, Europa de Est în centrul geopoliticii mondiale.

Însă la Berlin există o deziluzie profundă față de guvernul polonez condus de partidul conservator Lege și Justiție (PiS) și față de ceea ce este considerat a fi încercarea acestuia de a folosi Germania ca sac de box politic înaintea alegerilor parlamentare poloneze din toamnă.

Polonia a condamnat Germania pentru că a întârziat să livreze ajutor militar Ucrainei și pentru că a ignorat îngrijorările anterioare cu privire la legăturile economice ale Berlinului cu Moscova, materializate prin gazoductele Nord Stream.

„Câștigarea alegerilor este mai importantă decât o relație constructivă cu Germania”, spune Jana Puglierin, șefa biroului din Berlin al Consiliului European pentru Relații Externe.

“Polonia riscă să transforme un moment de oportunitate într-un impediment”, a declarat fostul ministru polonez de externe Radoslaw Sikorski, care este acum membru al Parlamentului European. “Dacă țarea noastră dorește să joace un rol de lider în următoarea fază de dezvoltare a Europei, trebuie să își stabilească relația atât cu Bruxelles, cât și cu Berlinul”, a adăugat el. “Dacă nu face acest lucru, atunci România ar putea chiar să ia locul Poloniei, deoarece nu se luptă inutil”.

O altă măsură a tensiunilor dintre Polonia și Germania sunt cererile oficiale ale Varșoviei privind despăgubirile cauzate de naziști în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Suma se ridică la 1,3 miliarde de euro.Berlinul le respinge, insistând că problema a fost rezolvată în anii 1950 cu guvernul comunist de atunci al Poloniei.

Cei 300 de soldații germani sunt staționați lângă orașul Zamosc. Comandantul lor, colonelul Jorg Sievers a declarat pentru Financial Times că “politicienii sunt deconectați de situația de pe teren”, unde “cooperarea este mai bună”.Soldații polonezi nu se ocupă de rachete,  dar păzesc zona și au pus 1.600 de plăci de beton pe care infrastructura pentru acestea poate fi instalată fără riscul de a se scufunda în solul noroios.

Populația evreilor din Zamosc, 40%,  a fost decimată de Holocaust. Sinagoga  din secolul al XVII-lea a fost renovată și redeschisă ca muzeu în 2011. Curatorul Daniel Sabacinski are și el o părere despre  prezența trupelor germane:  “Știm că acum sunt aici pentru a ne proteja cerul. Dar oamenii mai în vârstă au fost educați în perioada comunistă, când propaganda era despre Germania ca fiind inamicul, la fel cum rușii spun acum că nu se luptă cu poporul ucrainean, ci cu naziștii și fasciștii care controlează Ucraina.”

O rețea de spionaj rusă a achiziționat tehnologie sensibilă de la companii din UE pentru a alimenta războiul lui Vladimir Putin în Ucraina.

Rețeaua – creată pentru a procura bunuri de la microcipuri la muniție – a reușit să obțină mașini-unelte din Germania și Finlanda în ciuda sancțiunilor impuse de SUA în martie 2022, a constatat o investigație a Financial Times.

„Rețeaua Serniya” a fost acuzată de Departamentul de Justiție al SUA că a lucrat la „activități de achiziții extrem de sensibile și clasificate” în numele agenției de spionaj FSB din Rusia, inclusiv pentru Direcția pentru informații științifice și tehnologice, cunoscută sub numele de „Direcția T”.

Printre alți clienți se numără Serviciul de Informații Externe al Kremlinului,SVR; conglomeratul de stat din domeniul apărării Rostec; Ministerul Apărării din Rusia; și Rosatom, compania de stat pentru energie atomică responsabilă de arsenalul nuclear al țării.

FT a descoperit că o companie rusă, controlată de aceeași persoană care controlează o entitate din rețeaua Serniya, descrisă de SUA ca fiind „implicată în activități de proliferare sub conducerea serviciilor de informații rusești”, a continuat să cumpere articole de la companii din interiorul UE.

Registrele corporative, declarațiile de import și interviurile arată că Trading House Treydtuls, înregistrată la o adresă dintr-o zonă industrială din nordul Moscovei, a achiziționat materiale în valoare de 900.000 de dolari de când a început războiul din Ucraina, inclusiv microcipuri și articole pentru producție industrială, în principal din UE.

Treydtuls este înregistrată la aceeași adresă ca și Robin Trade, parte a rețelei Serniya, și este deținută de aceeași persoană, un cetățean rus pe nume Alexei Zibirov. Robin Trade a transferat 12,2 milioane de dolari în Rusia până în aprilie 2022.

Treydtuls a adus în Rusia 22 de tone de echipamente din Germania, cu o valoare declarată de 554.000 de dolari, până la sfârșitul anului trecut. Registrele vamale arată, de asemenea, că Treydtuls a cumpărat în același timp plăci de circuite integrate(253.000 de dolari) de la o companie mică din Singapore. Articolele au fost fabricate de grupurile americane de semiconductori Analog Devices, Texas Instruments și Altera, precum și de compania germană IC-Haus.

Într-un  raport al Centrului pentru o nouă securitate americană se afirmă că Rusia se îndreaptă spre „importurile gri prin intermediul pieței negre sau printr-un lanț de firme concepute pentru a ascunde utilizatorul final”.