Concursul pentru cuvântul anului s-a încheiat deja. La categoria geopolitică, câștigătorul este “de-risking”.

Acest cuvânt a trecut de la obscuritate la ubicuitate în mai puțin de două luni. A fost elementul central al unui discurs despre China ținut la sfârșitul lunii martie de Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene. Apoi a fost preluat de administrația Biden, iar  săptămâna trecută a fost adoptat de  un summit G7.

Unul dintre motivele pentru care liderii occidentali au îmbrățișat cu atâta promptitudine de-risking este faptul că le permite să scape de o povară retorică, comentează Financial Times. Discuțiile anterioare despre „decuplarea” economiilor occidentale de China au fost adesea criticate drept imposibile și extreme. Eliminarea riscurilor pare mai prudentă.

Întreprinderilor occidentale li se spune că pot continua să facă comerț cu China – doar că sunt necesare anumite măsuri de protecție.Tipul de riscuri de care SUA și UE sunt îngrijorate poate fi încadrat în două mari categorii: bunuri pe care Occidentul le primește de la China; și bunuri pe care China le primește de la Occident.

În categoria „lucruri pe care le primesc de la noi”, tehnologia avansată cu potențiale utilizări militare se află în capul listei. Restricțiile privind exporturile de semiconductori anunțate de SUA și – săptămâna trecută, de Japonia – se încadrează în această categorie.

Dependențe periculoase

În același timp în care națiunile G7 restricționează accesul Chinei la tehnologiile critice, încearcă să se elibereze de ceea ce  consideră a fi dependențe periculoase față de China. Pământurile rare și mineralele critice care sunt esențiale pentru tehnologia bateriilor și pentru tranziția ecologică sunt în capul listei. UE importă 97% din litiu – crucial pentru producția de baterii – din China.

O altă dependență pe care Occidentul se străduiește să o reducă este cea a celor peste 90% din semiconductorii avansați care provin din Taiwan, insulă vulnerabilă la o invazie a Chinei.

Teoria din spatele de-risking pare acum destul de clară. Practica, însă, este mult mai neclară.În vremuri normale, sprijinirea companiilor naționale care doresc să exporte este un obiectiv cheie al guvernelor occidentale. Dar nu mai este întotdeauna cazul în lumea reducerii riscurilor.

Săptămâna trecută, Jensen Huang, directorul general al Nvidia, grupul de semiconductori cu sediul în California, a avertizat cu privire la „daune enorme” pentru companiile americane dacă acestea vor fi împiedicate să vândă cipuri avansate în China.

Dar oficialii americani sunt de neînduplecat: ei spun că China ar putea folosi cu ușurință inteligența artificială avansată în tot felul de scopuri nefaste, de la producerea de arme biologice până la manipularea politică prin știri „deep fake”.

Înăsprirea în continuare a restricțiilor privind investițiile în China, atât de către UE, cât și de către SUA, va însemna că, în viitor, tot mai multe companii occidentale vor fi supuse unor controale de tip Nvidia.

Liesje Schreinemacher, ministrul olandez al comerțului, a declarat că tranziția ecologică a Europei va fi imposibilă fără China, care este de departe cel mai mare producător mondial de panouri solare, baterii și minerale esențiale care intră în componența acestora.

Un oficial occidental din serviciile de informații susține: „A fost nevoie de 30 de ani pentru a ne construi dependența față de China în ceea ce privește mineralele critice și pământurile rare și va fi nevoie de același timp pentru a o elimina.”

Moartea corporativă

Abordarea occidentală de-risking se bazează pe trei piloni generali: reducerea dependențelor față de China, restricționarea exporturilor de tehnologie, dar și continuarea încurajării companiilor occidentale de a face comerț cu vasta piață chineză.

Este o politică mai mult sau mai puțin coerentă, atâta timp cât riscul împotriva căruia se acoperă este coerciția politică. Dar începe să se destrame dacă riscul este un război real între SUA și China, poate din cauza Taiwanului. În mod neliniștitor, unii oficiali americani estimează acum șansele unui conflict militar la 50% sau mai mult.

Dacă se va întâmpla, atunci companiile occidentale vor fi imediat presate să se retragă din China. Pentru o firmă precum Apple, ale cărei produse sunt fabricate în principal în sudul Chinei, sau Volkswagen, care își realizează cel puțin jumătate din profituri în China, acest lucru ar putea însemna moartea corporativă.

Pe de altă parte, un alt oficial de securitate occidental are o părere mai radicală: „Dacă va exista un război cu China, impactul asupra pieței mondiale de automobile va fi cea mai mică dintre problemele noastre.”