Tensiuni mari între Administraţia Obama şi oficialităţile din Israel. Preşedintele american a cerut Israelului să se întoarcă la frontierele din 1967.

Cu o singură „strigare”, Barack Obama a reuşit să stârnească un tsunami în politica externă, anunţând „un nou capitol al diplomaţiei americane”. Republicanii sunt năuciţi şi revoltaţi că preşedintele strică procesul de pace din Orientul Mijlociu. Oare? Arabii sunt extrem de mulţumiţi de faptul că America se dovedeşte, cel puţin la nivel declarativ, imparţială şi justă faţă de adevărata problemă a Orientului Mijlociu: conflictul palestiniano-israelian. La nivelul strategiilor pe termen lung, SUA au reuşit, prin această manevră, să recucerească „paşnic” tot ce pierduse în ţările arabe, inclusiv imaginea de moderator. Şi asta în timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu se află la Washington, pentru „discuţii-cheie”!

Mai mult decât atât, preşedintele american a cerut două miliarde de dolari pentru a ajuta Egiptul şi Tunisia să-şi stabilească ţeluri democratice. La timp, spun analiştii, pentru că ambele ţări alunecau pe panta extremistă. În plus, l-a „urecheat” şi pe preşedintele sirian, Bashar al-Assad, cerând sancţiuni împotriva lui, pentru politica de represiune violentă a revoltelor democratice. A renunţat şi la „locomotiva Al Qaida”, spunând că a ajuns la „depou” şi acolo va rămâne.

„Viziunea lui Obama”, cum a fost botezată rapid, despre Orientul Mijlociu, cu un stat palestinian lângă Israel, cu frontierele din 1967, i-a scos din calmul diplomatic pe politicienii evrei. „Obama e un nou Arafat, care caută să distrugă Israelul”, a constatat Danny Danon, un membru marcant al Partidului Likud. Evreii din SUA au strâns rândurile şi au anunţat că Obama nu se va mai bucura de sprijinul lor electoral şi financiar pentru alegerile din 2012.

Fostul sef al FMI, Dominique Strauss-Kahn, a fost eliberat pe cautiune. El va fi monitorizat  ca sa nu o stearga din SUA. Nevasta a depus in conturile statului american sase milioane de dolari!

Judecatorii au acceptat suma de un milion de dolari cash propusa de avocatii lui DSK, plus garantii bancare in valoare de cinci milioane de dolari, supliment de „asigurare” ca nu va incerca sa fuga din SUA. Banii si garantiile au fost depuse de sotia acestuia, jurnalista de origine americana Anne Sinclair, care este nepoata lui Paul Rosenberg, unul dintre cei mari comercianti de arta din Franta. Parintii ei, evrei, au fugit din Franta in timpul persecutiei naziste, stabilindu-se la New York. Anne se face exponentul opiniei franceze, care considera ca umilirea sefului FMI este un act deliberat, facand parte dintr-un complot. Deputatul socialist francez Claude Bartolone a declarat ca, la 29 aprilie, DSK i-a spus ca „Franta si Rusia ii pregatesc o conspiratie, inainte ca el sa-si anunte candidatura la presedintia Frantei”.

Isi plateste gardienii

DSK va fi monitorizat 24 de ore de catre o firma de securitate privata, platita tot de el, cu 200.000 de dolari pe luna. Camere video vor fi instalate in tot apartamentul unde va locui, iar la usi sunt montate alarme. El va purta un dispozitiv electronic de siguranta. Justitia americana a motivat aceste masuri reamintind „cazul Roman Polanski”. Acesta s-a sustras judecarii in SUA, tot intr-un scandal sexual. Acoperirea mass-media a acestui caz a egalat-o pe cea de la procesul lui Mark David Chapman, asasinul lui John Lennon!

Tratativele de pace sau razboiele intre clanurile interlope rivale se poarta, de ceva vreme,  prin intermediul incendierii reciproce a autoturismelor de lux. Zeci de cazuri inregistrate, nici un faptas dovedit.

Nici nu i s-a uscat bine stampila din pasaport de la revenirea din Statele Unite, ca Marian Vanghelie se pregateste sa ia din nou calea Washingtonului.

„Vreau sa dezvolt contactele politice si institutionale la nivel cat mai inalt, inclusiv extern”, declara, in urma cu cateva saptamani, liderul PSD Bucuresti, Marian Vanghelie. De la vorba pana la fapta nu a mai fost decat un pas, primarul sectorului 5 anuntand ieri ca-si face bagajele pentru a pleca din nou in SUA.  Interesant este ca Vanghelie a reusit, in nici sase luni, sa calce pe taram american mai des decat a facut-o insusi presedintele Romaniei, Traian Basescu.

A facut impresie buna in America

Incurajat de succesul repurtat in prima vizita pe care a efectuat-o in Statele Unite, Vanghelie a decis sa dea curs unei noi invitatii. Prin urmare, in perioada 21-26 mai , liderul pesedistilor bucuresteni va participa la lucrarile “Policy Conference 2011”, la invitatia A. I. P. A. C. (American Israel Public Affairs Committee), conferinta care se desfasoara sub patronajul presedintelui SUA, respectiv a premierului israelian.  Totodata, Vanghelie intentioneaza  sa le prezinte marilor investitori americani proiectul “Eco-cartierul ANL Ghencea”, realizat de Primaria sectorului 5 in colaborare cu Ministerul Dezvolarii Regionale si Turismului. Daca-l ascultam pe Marian Vanghelie, cele doua vizite in SUA sunt doar inceputul unui ambitios proiect personal prin care pesedistul bucurestean incearca sa obtina notorietate internationala. Daca este sa ne luam dupa americani, primarul sectorului 5 se pare ca si-a inceput turneele externe cu dreptul. Cel putin asa reiese din declaratia lui George Hawkins, managerul general al DC Water (regia de apa si canalizare a capitalei americane), pe care social-democratul l-a intalnit cu prilejul primei vizite la Washington. “Conversatia cu primarul Vanghelie a fost destul de detaliata si sofisticata. Era evident ca a venit cu temele facute”,  a afirmat Hawkins, precizand ca edilul sectorului 5 este un om “serios si direct”.

Nu de putine ori, romanii s-au plans ca si-au pus economiile la banca si, apoi, cand au dorit sa scoata banii, au ridicat mai putin decat suma initiala depusa. O alternativa ar fi contul de economii.

Ca orice produs bancar, acesta are avantajele si dezavantajele sale. Pentru inceput, ambele produse sunt valabile in cele trei monede care au mare circulatie in tara noastra: leul, euro si dolarul.

Flexibilitate. Contul de economii nu are o perioada fixa in care trebuie sa va tineti banii in banca, el ramane in vigoare atat timp cat doriti sa-l tineti. Spre deosebire de acesta, depozitul are o perioada fixa cuprinsa intre o luna si 12 luni, in cele mai dese cazuri.
Dobanda. In cazul depozitului, aceasta se pierde daca scoateti banii toti sau chiar o parte din ei, cel putin dobanda pe care o aveati la economii. In schimb, la contul de economii aceasta se recalculeaza automat la sumele ramase in cont, in urma retragerilor sau depunerilor suplimentare de bani in contul de economii. La contul de economii bonificatia se recalculeaza automat la sumele ramase in cont, in urma depunerilor sau chiar a retragerilor de sume.
Castigul. Aici, depozitele au avantajul, datorita bonificatiilor mai mari pe care bancile le practica pentru aceste produse. Dar, ambele produse promoveaza dobanzi mai mici decat rata inflatiei pe luna aprilie, deci castigul real nu exista la nici unul din ofertele prezentate.
Optiuni. In cazul depozitului puteti sa-l prelungiti automat dupa ce s-a ajuns la scadenta, la contul curent nu este nevoie de asa ceva pentru ca nu are o anumita valabilitate.

UE bagă 50 de miliarde de euro într-un proiect din care România şi-ar putea lua partea leului. Miniştrii de externe ai celor 27 de stat membre ale Uniunii Europene au aprobat, luna trecută, “Strategia UE pentru regiunea Dunării”, un proiect în care România ar putea juca un rol principal.

Planul de creare a unui canal navigabil între Marea Neagră şi Marea Nordului a fost dus de lobby-iştii români la Bruxelles şi transformat în strategie europeană. 50 de miliarde de euro dă Uniunea Europeană până în 2013 pe “Strategia UE pentru regiunea Dunării”, iar România ar putea lua cea mai mare parte din această sumă. Cea mai importantă parte din această strategie este deschiderea Dunării pentru navigaţie, chestiune care a fost cuprinsă în programul electoral al lui Traian Băsescu, în campania din 2009. Leonard Orban, fostul comisar român pentru multilingvism şi actual consilier de afaceri europene al aceluiaşi Traian Băsescu, a dezvăluit săptămâna aceasta la un consiliu al ţărilor dunărene că strategia Dunării a pornit la iniţiativa României şi a Austriei. “Strategia Dunarii e o iniţiativă româno-austriacă. Am convins Comisia europeană să se implice în implementarea ei. Am reuşit să facem un mare lucru”, a spus Orban. Deşi strategia cuprinde o mulţime de zone care pot primi finanţare, de la proiecte culturale la dezvoltarea turismului, miza pare să fie modernizarea Dunării, chiar în zona României. În fapt, ambasadorii austrieci la Bucureşti au susţinut cu fiecare ocazie că România are în Dunăre o autostradă cu şase benzi pe care n-o foloseşte. Potrivit lui Orban, strategia vizează finanţarea şi implementarea unor lucrări mari de infrastructură: două poduri peste Dunăre cu Bulgaria, canalul Dunăre – Bucureşti şi înlăturarea barierelor navigabile de pe Dunăre.

Proiectele acestea ar urma să se finanţeze cu fonduri europene, împrumuturi BEI şi parteneriate public-privat.

Dupa ce a primit distinctia „Masina 4×4 a anului” din partea 4×4 Magazine, cea mai importanta revista auto din Franta, principalii competitori ai SUV-ului romanesc au lansat acuzatii grave la adresa celor de la Renault.

Dacia Duster a intrat in finala cu BMW X3 si Volkswagen Amarok. La competitie au participat 23 de modele de teren. Premiul oferit de revista franceza este al patrulea premiu dupa Masina anului in Romania (premiu acordat de jurnalistii auto din Romania, Autobest 2010 si Trofeul Argus (Franta). Dacia Duster a intrat si in finala European Car of The Year 2011, ocupand locul al saptelea. Castigatoarea a fost Nissan Leaf. La scurt timp dupa pronuntarea verdictului dat de specialistii francezi, pe cateva site-uri de specialitate din Germania au aparut reactii extrem de virulente care desfiinteaza produsul de la Mioveni. Mai mult, se vorbeste de faptul ca la mijloc ar fi vorba de o interventie directa a celor de la Renault (companie cu actionariat majoritar de stat) pe langa revista 4×4 Magazine pentru a desemna SUV-ul romanesc mai bun ca modelele similare produse de BMW si Volkswagen.