Este un fapt știut că războiul creează oportunități masive de a face profit. Doi titani din Marea Finanță vor coordona Fondul de Dezvoltare al Ucrainei, al cărui scop oficial este acela de creștere a investițiilor private în proiecte precum tehnologia, resursele naturale, agricultura și sănătatea. Vorbim despre afaceri de sute de miliarde de dolari în aceste sectoare, așa că nu-i de mirare cum imediat capitaliștii (corporațiile) au început să dea târcoale Kievului.

BlackRock și JPMorgan Chase își donează serviciile, dar, după remarcă și Financial Times, rămâne de văzut cât este altruism și cât interes personal.

Ucraina, vânată pentru terenul fertil

Oportunitățile de a face bani sunt semnificative, în special în sectorul agricol. Ucraina are 25% din cernoziomul mondial („pământul negru”), acel sol extraordinar de fertil, cel mai bun pentru agricultură. Înainte de război, era producătorul numărul 1 global de făină și semine de floarea soarelui și printre cei mai mari exportatori de porumb, grâu și ulei.

Privit din anumite perspective, într-adevăr, războiul este bun pentru afaceri – cu cât distrugerea este mai mare, cu atât sunt mai multe oportunitățile de a face bani când începe reconstrucția.

La Davos, anul acesta, Larry Fink, CEO BlackRock, a anunțat că și-a propus să transforme Ucraina într-un „far al capitalismului”. L-a completat David Solomon, CEO Goldman Sachs: „Nu există nicio îndoială că, pe măsură ce Ucraina se va reconstrui, vor exista stimulente economice bune pentru rentabilitate reală și investiții reale”.

În fața acestei oportunități ivite, 500 de companii din 42 de țări au semnat, deja, Pactul de Afaceri din Ucraina, „pentru a ajuta la realizarea potențialului său uriaș”. Sau, mai corect spus, pentru a-și asigura mai repede felia de plăcintă ucraineană. FT scrie că cele mai multe dintre firme „stau pe margine, deocamdată, având în vedere amenințarea la adresa securității, dar există câteva companii pe punctul de a se muta în Ucraina, în special corporații din industria agricolă, din construcții și logistică”.

Totul a început în 2014

De-a lungul ultimilor 10 ani, într-o serie de evenimente succesive, guvernele occidentale și marile corporații nu și-au ascuns entuziasmul legat de schimbarea regimului de la Kiev, care a permis preluarea controlului asupra celor mai importante industrii din țară.

Agenda de lucru a avut un singur obiectiv – să deschidem Ucraina pentru piața vestică, transformând-o într-o zonă economică specială. Această terapie de șoc neoliberală include „consolidarea economiei de piață”, „descentralizarea, privatizarea și reforma întreprinderilor de stat”, „reforma agrară”, „reforma administrației de stat” și „integrarea euro-atlantică”. Ni s-au vândut și nouă, românilor, prin anii ’90, aceste baliverne și azi vedem ce am ajuns – consumatori, nu producători, piață de desfacere pentru gunoaiele (și la propriu, și la figurat!) Occidentului.

Implementarea agendei ucrainene s-a făcut cu ajutorul FMI, care a condiționat împrumuturile acordate de o serie de reforme radicale, bazate pe piața liberă, care, însă, au paralizat economia țării.

Reputatul economist indian Prabhat Patnaik, arată cum FMI a jucat un rol-cheie în precipitarea crizei din 2014, ce a dus la „Revoluția Maidan”: președintele de atunci, Viktor Ianukovici, a refuzat să accepte cererile FMI de a reduce salariile, cheltuielile sociale și de a pune capăt subvențiilor pentru gaze, anunțând, în schimb, că semnează cu Federația Rusă un acord economic alternativ și mult mai bun decât cel oferit de FMI. Vizita Viktoriei Nuland la Kiev a fost semnalul că protestele pot începe, iar mai departe, se cunoaște ce a urmat…

Zelenski – actor, președinte, marionetă

Schimbarea regimului de la Kiev a intensificat ofensiva Occidentului asupra bogățiilor Ucrainei.

Multinaționalele au pus ochii pe vastele terenuri agricole ale țării, dar un moratoriu ce data din 2001, privind interzicerea vânzarii de terenuri străinilor, reprezenta, în continuare, obstacolul din calea privatizării neîngrădite. Pe măsură ce noua conducere s-a întors la FMI căutând finanțare, ajutorul a fost condiționat de o serie de reforme agrare care, în cele din urmă, trebuiau să permită corporațiilor străine să achiziționeze terenurile agricole vânate.

În 2015, actor în serialul tv „Slujitor al Poporului”, Zelenski interpreta personajul Goloborodko, care era președintele țării. Ca șef de stat în film, Zelenski-Goloborodko a respins condițiile FMI și delegația Occidentală a fost expulzată din țară. În realitate, când a ajuns președinte, Volodimir Zelenski a cedat cererilor FMI și a abrogat moratoriul din 2001, vânzând hectarele de cernoziom corporațiilor din agricultură. Banca Mondială a salutat decizia luată de Zelenski: „Acesta este, fără exagerare, un eveniment istoric”.

În plin război cu Rusia, Ucraina și-a vândut pământul giganților agroindustriali. Noua lege va intra în vigoare din 2024, dar deja corporațiile au cumpărat până la 80% din terenul agricol al țării; 10 companii private au luat milioane de hectare din cel mai bun pământ, cernoziom.

Să mergem mai departe, căci Kievul mai are de dat. Observatorul economic al Institutului Oakland scrie că tot ajutorul occidental oferit Ucrainei „este folosit ca o pârghie de către instituțiile financiare pentru a conduce reconstrucția postbelică spre noi reforme de privatizare și liberalizare”. De fapt, chiar Uniunea Europeană a anunțat că va sprijini țara (e vorba despre decizia blocului de a suspenda plățile dobânzilor la împrumuturile Ucrainei) doar dacă începe privatizarea activelor statului.

Nu a fost o surpriză pentru nimeni când anul trecut, în 2022, Zelenski a dizolvat sindicatele muncitorești din țară. Însă, deși nimeni nu-l învinovățește fiindcă a ales cel mai mic rău dintre două – băncile de pe Wall Street în locul tancurilor rusești (cum, probabil, s-ar apăra), Zelenski este arătat cu degetul fiindcă a trădat încrederea celor care l-au votat.

Viitorul pregătit pentru Ucraina nu este neapărat unul de suveranitate și autodeterminare, ci, foarte probabil, de tutelă economică occidentală.