Adrian Năstase se află, zilele acestea, în China, la Beijing. Și-a luat multe geamantane, o brățară nouă, dar și pe Dănuța. Motivele vizitei: Nicolae Titulescu și „spiritualizarea frontierelor”.  Scopul deplasării Danei Năstase?  Ei, doar știți! Niciun pas fără Dănuța, ea e „talismanul” carierei politice și penale a soțului.

Adrian și Dana Năstase s-au întors, după 20 de ani, la locul faptei. Multe drumuri au mai făcut ei în China, cu sacoșe doldora de bani (fostul consul Păun i-a ajutat pe procurori să scoată un bestseller de vreo 700 de pagini), numai doamna Năstase știe ce febră musculară a făcut la mâini…În fine, cu Dănuța din dotare și cu multe speranțe de mai bine (s-au cam dus restricțiile condamnărilor, deci ar fi loc și de un pic de campanie electorală), Adrian Năstase a plecat în China să țină niște prelegeri.

Dublu condamnat pentru corupție, Năstase a fost prezentat audienței  ca profesor universitar doctor și rugat să vorbească la ICR Beijing despre marele Nicolae Titulescu. Cică fostul premier care s-a împușcat în gât „a adus clarificări suplimentare cu privire la dreptul istoric, stabilirea frontierelor prin tratate de pace şi spiritualizarea frontierelor”, scrie Radio China Internaţional. „Titulescu spune următorul lucru: revizuirea frontierelor înseamnă practic să muţi o frontieră cu câţiva kilometri mai la Est sau mai la Vest. Dar, nemulţumitului de astăzi îi va lua locul nemulţumitului de mâine, care şi el va începe o procedură de revizuire şi de tensiuni bilaterale. Frontierele să nu însemne blocarea circulaţiei între persoane, blocarea transportului, blocarea comerţului, blocarea ideilor. În felul acesta, adversarii pot să devină parteneri. (…) Ceea ce într-o anumită perioadă poate să reprezinte spiritualizarea frontierelor, poate să devină despiritualizarea frontierelor”, a declarat fostul premier și ministru de Externe. Năstase a fost ajutat nu numai de Dana (mare cunoscătoare a… chinezăriilor), ci și de o altă prietenă a regimului de la Beijing, Viorica Dăncilă. Cantitate neglijabilă după noi, însă a fost singurul lider de partid politic care a acceptat invitația chinezilor. Și apoi de ce să nu ajute Năstase și Dăncilă la sudarea relațiilor cu China comunistă? Ce dacă NATO consideră China o amenințare?

Discuțiile de la summitul UE-India din această săptămână trebuiau să se refere la tehnologie și comerț. Însă prima reuniune la nivel înalt de acest gen a fost în cele din urmă umbrită de o lacună în sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, care permite unor țări precum India să cumpere petrol ieftin, să îl rafineze și apoi să îl trimită înapoi în Europa.

În cadrul unei conferințe de presă la Bruxelles, ministrul indian de externe Subrahmanyam Jaishankar a negat criticile potrivit cărora țara sa ar ajuta Moscova să eludeze sancțiunile, notează Politico. Spunând că nu „vede baza” unor astfel de acuzații, diplomatul de rang înalt de la New Delhi a declarat că normele UE prevăd că „dacă țițeiul rusesc este transformat substanțial, nu mai este tratat ca fiind rusesc”.

Dacă este vorba de o „lacună”, ce ce nu a văzut-o șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, când a trâmbițat că Bruxelles-ul „ar trebui să ia măsuri împotriva țărilor terțe care rafinează petrolul rusesc și vând produsele în bloc”.

Datele platformei de transport maritim Kpler arată că India a devenit unul dintre cei mai mari câștigători ai sancțiunilor energetice impuse de Occident Rusiei în urma războiului din Ucraina.

Nemaifiind în competiție pentru aprovizionare cu Europa și alte economii majore, India a economisit aproximativ 89 de dolari pe tona de țiței, iar importurile de țiței rusesc au crescut vertiginos la peste 63 de milioane de barili numai în luna aprilie. Imposibil ca Borell să nu cunoască aceste informații.

Importurile europene de motorină din India au înregistrat luna trecută o creștere de aproape zece ori mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut, statele membre cumpărând peste 5 milioane de barili, în timp ce fluxul de combustibil pentru avioane pe continent a crescut cu peste 250%, ajungând la un total de 2,49 milioane de barili. Imposibil ca Borell să nu știe că livrările au conținut mai ales produse rafinate rusești.

În februarie, UE a decis o interdicție asupra acestor produse, pe baza unui embargo asupra țițeiului impus anul trecut. Cu toate acestea, combustibilul obținut din petrol rusesc produs de rafinării din țări terțe a curs nestingherit.

Prin urmare, nimic nu împiedică unele companii internaționale să cumpere produse de rafinărie fabricate din petrol rusesc și să le vândă în Europa.

UE negociază în prezent cel de-al 11-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care se concentrează pe “combaterea eludării restricțiilor economice existente”.Ce “țări terțe” vor pedepsi birocrații de la Buxelles, când combustibilul rusesc intră în Europa pe  sub nasul lor?

După ce  i-a pupat papucii ani de zile, Germania se leapădă acum de prietenul Putin. Divorțul nu vine după mustrări de conștiință, mai ales după o asemenea relație câștigătoare pentru ambele părți, ci mai mult forțat de deranjul din Ucraina.

Cancelarul Olaf Scholz a lăsat să se înțeleagă că zilele „imperialismului președintelui Vladimir Putin” sunt numărate, într-o demonstrație de susținere a Ucrainei înainte de mult așteptata ofensivă împotriva rușilor.

„La un moment dat, războiul Rusiei împotriva Ucrainei se va încheia.Și un lucru este sigur: nu se va încheia cu o victorie a imperialismului lui Putin, pentru că vom continua să sprijinim Ucraina până când se va ajunge la o pace dreaptă”, a declarat Scholz într-un discurs rostit în cadrul unui summit al Consiliului Europei la Reykjavik. I-auzi brâul, trece râul –  și neamțul se dă huța!

 Treaba cu “imperialismul” n-are nicio relevanță, deoarece comentariile lui Scholz nu au fost un apel direct la schimbarea regimului de la Moscova, un teren minat  după ce Joe Biden a făcut un pas greșit în plan diplomatic la o lună de la începerea războiului, spunând public despre Putin: „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”.

Scholz conduce în prezent o țară cu o relație complicată cu Europa, nu cu Rusia. Și nu din cauza  moștenirii fostei Germanii de Est comuniste – în esență un stat vasal al Uniunii Sovietice –  așa cum minte presa occidentală.

Taman fostul cancelar Gerhard Schroeder, la fel ca Scholz, un social-democrat, a aprofundat legăturile cu Moscova – lansând controversatul gazoduct Nord Stream, care leagă Rusia direct de Germania și ocolește țările de tranzit din Europa de Est, inclusiv Ucraina.

În timp ce Schroeder l-a numit pe Putin prietenul său personal și un „democrat fără cusur”, succesoarea sa, Angela Merkel, a cultivat o relație și mai pragmatică cu șeful Kremlinului: a continuat cu o a doua conductă Nord Stream, sporind și mai mult dependența Germaniei  – și Europei – de gazul rusesc.

Nu văzuseră elitele germane ce face Rusia lui Putin? Văzuseră, dar le-a durut în bască. Ce-a făcut Merkel când Putin a invadat Ucraina în 2014? Sancțiuni împotriva Rusiei? Nu se face, păi ce Maybach-uri mai cumpărau oligarhii?

La fel ca elitele germane, și  clasa politică occidentală, inclusiv George W. Bush Jr., l-a cobzărit pe Putin din greu. Cel puțin Donald Trump,  prieten nevoie mare cu tovarășul Kim Jong Un, a fost mai sincer: a declarat acum două luni că dacă ar fi fost el președintele SUA, ar fi ajuns la o înțelegere cu Putin în privința Ucrainei.

Mai recent a fost rândul lui Emmanuel Macron –  și lui Scholz –  să semneze în cartea de omagii de la Kremlin. Și asta în timp ce Vladimir Vladimirovici ștergea pe jos cu democrația vestică, îmbujorată ca o fată mare când primea gaz și petrol rusesc.

Degeaba încearcă Germania să-și spele păcatele. Politia e curvă, dar istoria de interese cu Rusia nu poate fi ștearsă. În fond, dacă nu era războiul din Ucraina, continua nestingherită.

Aliații Ucrainei se tem că sprijinul militar și financiar pentru lupta împotriva Rusiei se apropie de un punct culminant, în timp ce înalții oficiali europeni sunt din ce în ce mai îngrijorați de fluxul de ajutor de anul viitor, în condițiile în care SUA intră într-o campanie prezidențială tensionată.

Washingtonul a fost sursa dominantă de armament a Ucrainei și oficialii americani sugerează că au rămas suficiente fonduri aprobate în prealabil pentru a susține Kievul încă aproximativ cinci luni.

Însă aliații europeni sunt din ce în ce mai nesiguri dacă SUA se vor apropia de pachetul existent de 48 de miliarde de dolari, adoptat în 2022, mai ales că acesta necesită un vot în Congres în această toamnă, pe fondul unei dezbateri mai partizane privind războiul.

„Nimeni nu știe”, a declarat un oficial european, unul dintre cele zece personalități de rang înalt din țările aliate cu Ucraina care au vorbit cu analiștii de la  Financial Times despre următoarea fază a războiului. „Nu putem menține același nivel de asistență la nesfârșit”, a adăugat oficialul, susținând că rata actuală de sprijin ar putea fi menținută timp de un an, dar nu mai mult.

Joe Biden, care a prezentat războiul din Ucraina drept o înfrângere strategică pentru Rusia, nu a dat niciun indiciu că intenționează să reducă sprijinul. Dar el se pregătește pentru o campanie de realegere cu Donald Trump, un critic al sprijinului deschis al SUA pentru război, cel mai probabil rivalul său republican în cursa din 2024.

Biden se va întâlni vineri cu omologii săi din G7 la Hiroshima, în Japonia, pentru un summit de trei zile în cadrul căruia reafirmarea sprijinului occidental pentru Ucraina va fi unul dintre obiectivele principale. Însă unii senatori americani au avertizat deja că  Washingtonul consideră  următoarele cinci luni drept critice pentru rezultatul conflictului și ultima șansă reală pentru Kiev de a schimba situația pe front.

În condițiile în care sondajele arată că sprijinul SUA pentru Ucraina este în scădere puternică, aliații europeni spun că administrația Biden este nevoită să demonstreze că zecile de miliarde de dolari în asistență au avut un impact semnificativ pe câmpul de luptă.

„Este important pentru America să vândă acest război ca fiind unul de succes, de asemenea, în scopuri interne, pentru a dovedi că toate aceste pachete de ajutor au avut succes în ceea ce privește progresele Ucrainei”, a declarat un al doilea oficial european.

Germania, Franța și Marea Britanie au adus contribuții în Ucraina în această săptămână, în timpul unor vizite surpriză  ale lui Volodimir Zelenski. Dar SUA joacă un rol vital în stabilirea amplorii și ritmului ajutoarelor.

Diplomații au început să analizeze modul în care calendarul politic din SUA ar putea afecta momentul în care se vor lua deciziile privind Ucraina, mai ales că Washingtonul va găzdui un summit NATO în vara anului 2024, cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale.

Cea mai mare neliniște a aliaților europeni este că un eșec al așteptatei ofensive ucrainene va pune o presiune enormă pe UE și va ridica întrebări despre deciziile ulterioare ale sprijinului SUA.