Click!

In 1989, imediat dupa lovitura de stat, am vazut scris pe un gard “Fete misto si ieftine!” M-am repezit si eu, gandind sa apuc loc in fata, dar, spre scarba mea totala, dincolo de poarta era un sediu FSN. M-am jurat, atunci, sa nu ma mai iau dupa ce scrie pe garduri sau cu litere de-un cot. Cad insa, zilele trecute, in acelasi pacat si vad in Click!: “Tania Budi, cu fundul gol, pe plaja!” Ma reped la ziar ca si la gardul din ’89 si gasesc o Tania Budi eleganta, oferind o priveliste dorsala decenta. Nici urma de goliciune! Pe cuvant de onoare. Ori patronul de la Click! nu le-a dat scribilor si fotoreporterilor apa minerala si aer conditionat pe canicula asta, ori autoarea exagerat de blonda Gabriela Grigoriev, o mai veche clienta a rubricii asteia a cazut -a cata oara?- in eterna ei scormoneala launtrica frustranta, osciland existential intre inovatie, mitologie egipteana si limba romana.

Pro TV

Nu trece saptamana si o alta blonda  mai edulcoreaza tristetea emanata de lista de intretinere. Abordand „macelul de la Oslo” intr-un registru care te face sa nu mai iesi din casa, Iulia Vantur sparge groaza si teroarea insinuata, cu un spagat lingvistic de mare clasa. Vorbind ea despre criminalul Anders Behring Breivik, ne spune ca acesta ar fi fost influentat de personaje istorice, printre care si „Richard Inima de Lemn”.  Nici macar nu i-au fluturat genele de emotie cand pe cel mai curajos dintre falnicii regi britanici l-a transformat in material de lucru pentru traforaj. Bietul rege Richard Inima de Leu, cred ca pret de cateva secunde s-a zvarcolit in mormant cand Iulia a trecut la un ultraj contra bunelor moravuri. Moravul de a invata istorie, sau de a rosti corect. O astept la domiciliul meu, sa adune rumegusul scurs sub televizor din traforarea stirilor.

National

Vorbind despre amorul cu Catalin Lungu, dragoste ce o lovit-o ca un mai in moalele capului pe Maria Moculescu, „National” forjeaza la greu in industria vorbelor. I-auzi aici: „…Ce a urmat? Plimbari romantice sub clar de luna, sms-uri de amor si saruturi fierbinti sub teii in floare din Cismigiu, mai sustin sursele noastre”. Si asta se intampla mai zilele trecute, cand teii tocmai faceau parastasul de sase saptamani de cand le-a murit ultima floare. Ce surse de presa golance! O Marie care se plimba pe sub pomi neinfloriti este mai putin interesanta pentru poporul masculin, asa ca mai bine lasati-o cu tendintele si metehnele ei sexuale de ultima ora. Sunt unii care ar vrea-o si pe sub pomii gata uscati.

Realitatea TV

Jumatate de zi a durat, plimbata de la Breaking News la News Alert, prin doua sau trei emisiuni pana la la ora cand scriu, stirea ca in casa autorilor scandalului din Deta au fost gasite arme, topoare, cutite si alte unelte gospodaresti de coercitie. De trei zile presa urla despre subiectul asta cu infractorii care si-au facut dreptate in legea lor. Ce ar fi nou aici, ce se asteptau ziaristii de la baietii aia? Sa dea politia de diplomele lor de absolvire de la Harvard, Princeton sau Cambridge? Sa gaseasca tractorul cu care aia mergeau pe camp, la munca? A naibii „stire soc, ce sparge totul”. Fara doar si poate, singura stire cu care copiii de la „Realitatea TV” s-ar putea lauda ca intra la „Breaking News” ar fi ca ei fac presa.

Libertatea

Intr-o mahala de presa specifica produsului, fituica asta ne-o da pe Oana Zavoranu, care iar a cugetat in stilul ei definitoriu: pute mici, impotente, un barbat ca o pereche de sosete purtate o singura data si apoi aruncate etc. Nu ma da afara din casa pudibonderia, nu mi s-a intamplat, dar nu vad care este stirea de importanta nationala. Ca tata asta chiar vorbeste? Asta, da. Si poate singura. Si, sa nu uit, draga Oana, imi cer scuze, nu suntem atat de intimi incat sa iti spun „doamna”!

Painea cea de toate zilele nu ne-o da nimeni pe degeaba. Iar cand pretul fainei creste, impactul este covarsitor de la un capat la altul al globului.

Starea de saracie, pe care se straduiesc legiuitorii s-o rezolve inca din antichitate, va fi elementul hotarator care va dicta geopolitica.

Faina si orezul, care sta la baza nutritiei omenirii, vor face si desface aliante. Pentru americanii care cheltuie pe hrana cam o zecime din venituri, nu e o calamitate scumpirea produselor de baza. Insa pentru cei doua miliarde de locuitori ai planetei care intra in categoria saracilor si care cheltuiesc intre 50 si 70 la suta din veniturile familiei pe hrana, scumpirea produselor de baza inseamna reducerea hranei la o singura masa pe zi. De aici, riscul extrem de ridicat de revolte. Nicio oranduire, din niciun timp istoric, nu a rezistat la revoltele maselor, la revolutii, mai ales atunci cand motivatia a fost foamea. De aceea se cauta o strategie la nivel global de satisfacere a burtii maselor, la propriu!

La vreme de rastriste, hrana se stocheaza

Indicele Pretului Alimentelor elaborat de ONU a depasit cu mult orice previziune. In 2011, opt luni consecutive a inregistrat o crestere constanta. Revoltele din lumea araba si nordul Africii a obligat piata mondiala sa incaseze soc dupa soc. Alimentele devin rapid elementul conductor al politicii globale. Noua geopolitica alimentara depinde intr-o mai mare masura de crizele financiare care cuprind lumea decat de starea vremii. Pentru ca atunci cand nu se coc granele intr-o parte a globului, exista posibilitatea ca necesarul sa fie acoperit prin importuri. Insa crizele financiare transforma statele in elemente conflictuale, care prefera sa stocheze alimentele pentru propriul folos, decat sa exporte, mai ales ca vin vremuri grele. La nivel global, populatia creste in ritm alert, practic in fiecare zi se mai adauga 219.000 de oameni la „pranz”. In fiecare an, fermierii lumii trebuie sa hraneasca un plus de 80 de milioane de oameni.

Revoltele painii inlocuiesc revolutiile ideologice

Incepand din acest an, se prevad revolte ale painii, nu revolutii ideologice. Zine el-Abidine Ben Ali al Tunisiei, Hosni Mubarak al Egiptului, Muammar al-Qaddafi al Libiei (tara care importa 90 la suta din granele necesare hranei) ar fi putut infrange lesne revoltele daca ar fi avut ce pune pe masa populatiei. Dar n-au avut si nici n-au fost imprumutate. Acesta este doar inceputul. China, mare consumatoare de orez, datorita economiei intr-o dezvoltare rapida, devine si o mare consumatoare de produse diverse, pe masura ce tot mai multe familii acced pe scara sociala si primul lucru pe care-l fac este sa-si diversifice mancarea.

Foame de dragul masinii

Cel mai mare granar al lumii, SUA, ar putea tine intreaga lume departe de catastrofa foametei. Insa, fiind si o mare consumatoare de energie, a inceput sa-si dezvolte sisteme de convertire a granelor in combustibil de masini. In 2010, SUA a convertit 400 milioane de tone de grane, dintre care 126 de milioane in etanol pentru distilariile de combustibil. De aceea, pretul la grane merge in functie de pretul petrolului, astfel incat sa fie profitabil sa folosesti granele pentru obtinerea combustibilului. Brazilia a adoptat acelasi sistem, fiind pe locul doi in lume la convertirea granelor, dupa care urmeaza UE, cu 10 la suta din energia necesara transportului bazata pe biocombustibil. In aceste conditii, apa, graul si orezul devin arme mult mai eficiente decat orice armata. Cine dispune de acestea poate dicta politica in tarile aflate in deficit. Fara buna intelegere, raman razboaiele. Iar razboaiele foamei sunt cumplite, pentru ca oamenii nu mai au nimic de pierdut.

Aliantele apei

India si China sunt cele mai mari consumatoare de hrana. India are 20 de milioane de sisteme de irigatii, reusind sa hraneasca astfel 175 de milioane de oameni. In nordul Chinei, sunt concentrate sistemele de irigare, producandu-se jumatate din necesarul de grau si o treime de porumb, hranindu-se astfel 130 milioane de oameni. Cand rezervele naturale de apa vor scadea din cauza transformarilor climei si solurile se vor desertifica, cel mai mult vor fi afectate nordul si vestul Chinei, vestul Mongoliei, centrul Africii, Coreea de Nord. Tarile cu o agricultura puternica, sustinuta si de un regim pluviometric natural si bogate in ape vor putea sa-si faca aliati unde nici nu gandeau.

Se arendeaza terenuri agricole in tari straine

Deocamdata, Japonia sustine un pret global normal la orez, dar cu calamitatile care afecteaza fermierii nu se stie cat va mai putea. Vietnamul, nr.2 ca exportator de orez, cand nu are un an bun, cum a fost 2008, nu mai exporta nici macar un bob, asigurand hrana poporului. Abilitatea de a produce mancare devine o noua forma de negociere geopolitica. In acelasi an, 2008, Rusia si Argentina au sistat exportul la grau. Arabia Saudita, Coreea de Sud si China s-au vazut nevoite sa inchirieze terenuri agricole in alte tari pentru a-si asigura necesarul de grane. Etiopia si Sudanul inchiriaza cel  mai ieftin, mai putin de un dolar pe 4000 de metri patrati pe an. Asta in timp ce popoarele acestor tari subzista prin ajutoare alimentare de la ONU! Dar nu ne mira de ce tarile puternice au recunoscut independenta Sudanului de Sud. Banca Mondiala a calculat ca numai in 2010 au fost inchiriate 140 milioane de acri. Acest gen de „politica” genereaza conflicte si legate de raurile mari de alimentare cu apa, folosite in agricultura, in cazul Eiopiei si Sudanului, Nilul.

Investitiile in agricultura, cele mai profitabile

Genul acesta de inchirieri se fac fara acordul populatiei, care se trezeste ca nu mai are voie sa munceasca pamantul propriei tari. Revoltele izbucnesc continuu, ca o reactie in lant si toate au la baza lipsa alimentelor de stricta necesitate. China a luat in arenda 2,5 milioane de acri in Filipine si toate granele obtinute de pe aceste terenuri se duc acasa. Revolta filipinezilor a determinat guvernul sa sisteze afacerea. Coreea de Sud negocia luarea in arenda a trei milioane de acri in Madagascar. Cand s-a aflat, guvernul a cazut, ca si intelegerea. Astfel de negocieri incearca si tarile lipsite de apa suficienta. „Arendeaza” munti bogati in izvoare in alte tari. Numai guvernele proaste incheie astfel de afaceri paguboase si din punct de vedere economic si politic. Tarile cu potential agricol trebuie sa-si dezvolte infrastructura in asa fel, incat sa-si mareasca exporturile, nu sa-si „inchirieze”izvoarele si pamantul. Ce inseamna dezvoltarea infrastructurii agricole? Dezvoltarea parcului de masini agricole, construirea de silozuri, asigurarea mainii de lucru, echipament de irigatii, asigurarea energiei necesare pompelor etc. Banca Mondiala apreciaza ca doar 37 la suta dintre proiectele de dezvoltare pentru care i s-a solicitat sprijinul erau pentru agricultura. Foarte putin fata de ceea ce urmeaza sa vina.

Fantezia debordanta alui  Daniel Funeriu naste monstrii. Ministrul vrea acum sa-i imparta pe elevi in buni si prosti inca de la primii pasi in scoala.

In loc sa testeze stiinta de carte a colegilor sai politicieni (garantam rezultate de exceptie!), Daniel Funeriu vrea sa-i stigmatizeze pe copii inca din clasa I-a, punandu-le stampila „prosti”. Si asta pentru a rezolva repede „ecuatia” formata din notele foarte mari obtinute pe parcursul scolii si ratarea bacalaureatului de catre aceiasi elevi.

A-i cataloga pe copii este oricum mult mai simplu decat a-i obliga pe dascali sa noteze corect elevii, ignorand cadourile indesate de parinti pe sub catedra. In calculul ministerial nu intra nici reintroducerea examenelor in debutul fiecarui ciclu, varianta in care nu mai conteaza cat de mari sau de mici sunt notele primite la clasa, ci cunostintele ramase in mintea candidatilor. Nu, Funeriu tine mortis tot la modele straine, imposibil de aplicat de catre romani, dupa cum s-a demonstrat in 20 de ani.

Concret, Funeriu ii vrea pe elevi impartiti in categorii (cu rezultate slabe, medii si foarte bune), in asa fel incat orice nota care depaseste limita impusa sa poata alerta conducerea unitatii de invatamant. Surprinzator este ca unii sindicalisti sunt de acord cu ultima aberatie marca Funeriu. „Consider benefica aceasta masura, trebuie sa avem si o situatie scolara a elevilor cat mai aproape de adevar”, sustine  Marius Nistor. Parinti nu-i impartasesc insa entuziasmul, ci spun ca este pur si simplu o discriminare.

„Stigmatizare”, acuza si  Stefan Vlaston, presedintele Asociatiei pentru Educare si Cercetare. Care crede si ca, odata aplicata stampila “prost” pe un copil, acesta „va ramane cu ea toata viata si va fi frustrat”. Iar cine-si aminteste cum “impusca” note la materiile care nu-l interesau, punandu-se cu burta pe carte doar la cele la care urma sa dea examen, nu poate sa nu fie de acord cu vocile care se ridica impotriva lui Funeriu.

Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei a avizat, miercuri, construirea unui turn de 20 de etaje pe un spatiu verde din intersectia Razoare, in apropiere de Palatul Cotroceni.

Legislatia romaneasca interzice construirea pe spatiile verzi sau schimbarea destinatiei acestora. Terenul pe care s-a avizat construirea turnului are aproximativ 5000 mp si se afla pe o parcela triunghiulara din mijlocul intersectiei Razoare.

In Planul Urbanistic General figureaza ca spatiu verde, iar la fata locului se afla zeci de arbori. In afara de parcele de 5000 mp, restul terenului din triunghi este domeniu public. Proprietarii acestui teren sunt membrii familiei Tanasoiu. Printre afacerile acestei familii se numara firma de constructii ACMS dar si Primavera Development, dezvoltatorul parcului de afaceri S-Park.

Dupa ce s-au ars cu diaspora la prezidentiale, pesedistii sufla acum in iaurt si cer inregistrarea romanilor din strainatate, pentru votul prin corespondenta.

Infiintarea unui Registru al alegatorilor prin corespondenta este prima masura de securizare a votului din diapora, sustin social-democratii. Adversar declarat al proiectului de vot prin corespondenta, propus de PDL si transmis de Teodor Baconschi intregului personal diplomatic, PSD acuza in special “favorizarea fraudei electorale” si “nerespectarea principiilor transparentei”.

Principalele lacune reclamate: “nu exista garantii ca votul transmis prin posa de alegator se va regasi in urne si nu exista siguranta ca persoana care a votat prin corespondenta va fi radiata din listele electorale din tara”. Ca urmare, PSD a anuntat ca-si conditioneaza acceptul dat acestui tip de vot de includerea in lege a unor proceduri stricte de votare si de transmitere a votului, de mentionarea negru pe alb a pedepselor aplicate pentru eventualele ilegalitati si de infiintarea unui Registru al alegatorilor.

Este cu siguranta cel mai popular joc electronic. Astazi este disponibil pe toate device-urile. Made in USSR si ulterior vandut catre compania japoneza Sega, Tetris a fost lansat in 1984 si a cucerit rapid lumea asa cum nici un alt creatie sovietica nu a reusit s-o faca.

Un milion de dolari cere (dar cu siguranta nu va obtine) proprietarul unui exemplar din editia originala a jocului realizat de Alexei Pajitnov.

Obiectul se prezinta sub forma unui cartus pentru consola de jocuri Sega pe 16 biti, semnat chiar de catre creatorul sau.

In intreaga lume exista doar zece exemplare din aceasta editie. Vanzatorul a primit deja doua oferte pe eBay, cifrate la aproximativ 20 000 de dolari, cu mult sub asteptarile sale.

Desi vorbim despre un joc iconic si despre o piesa care ar putea ocupa un loc de cinste in orice muzeu dedicat tehnologiilor, pretul cerut de licitator este piperat chiar si pentru cei mai fanatici si potenti financiar colectionari de gadgeturi.