În cazul în care criza datoriilor ar duce în cele din urmă Statele Unite în recesiune, economia americană nu s-ar scufunda singură. Repercusiunile unui prim default al datoriei federale s-ar răsfrânge rapid în întreaga lume.

Niciun colț al economiei globale nu va fi cruțat dacă guvernul american ar intra în incapacitate de plată și criza nu ar fi rezolvată rapid, a declarat Mark Zandi, economist șef la Moody’s Analytics, citat de Associated Press. Chiar dacă limita de îndatorare ar fi încălcată pentru cel mult o săptămână, economia americană ar slăbi atât de mult, atât de repede, încât ar elimina aproximativ 1,5 milioane de locuri de muncă.

Iar dacă o incapacitate de plată ar dura mult mai mult – până în vară – consecințele ar fi mult mai grave, au constatat Zandi și colegii săi în analiza lor: creșterea economică a SUA s-ar prăbuși, 7,8 milioane de locuri de muncă americane ar dispărea, ratele de împrumut ar sări, rata șomajului ar crește de la 3,4% în prezent la 8%, iar o prăbușire a pieței bursiere ar șterge 10 trilioane de dolari din averea gospodăriilor.

S-ar putea să nu se ajungă la asta, dar republicanii au amenințat că vor lăsa guvernul să intre în incapacitate de plată a datoriilor sale, refuzând să mărească limita legală a sumelor pe care le poate împrumuta, dacă președintele Joe Biden și democrații nu acceptă reduceri drastice ale cheltuielilor și alte concesii.

Alimentarea anxietății este dată de faptul că o mare parte din activitatea financiară depinde de încrederea că America își va plăti întotdeauna obligațiile financiare. Datoria sa, privită mult timp ca un activ foarte sigur, este o fundație a comerțului global, construită pe zeci de ani de încredere în Statele Unite. O incapacitate de plată ar putea zdruncina piața de 24 trilioane de dolari a datoriei de trezorerie, ar putea provoca înghețarea piețelor financiare și ar putea declanșa o criză internațională.

„O intrare în incapacitate de plată a datoriei ar fi un eveniment cu repercusiuni imprevizibile, dar probabil dramatice, asupra piețelor financiare americane și globale”, a avertizat Eswar Prasad, profesor de politică comercială la Universitatea Cornell și senior fellow la Brookings Institution.

Amenințarea a apărut chiar în momentul în care economia mondială se confruntă cu o panoplie de amenințări – de la creșterea inflației și a ratelor dobânzilor, la invaziei Rusiei în Ucraina.

În trecut, liderii politici americani au reușit, în general, să se îndepărteze de marginea prăpastiei și să ridice limita de îndatorare înainte de a fi prea târziu. Congresul a majorat, revizuit sau prelungit plafonul de împrumut de 78 de ori din 1960, cel mai recent în 2021.

Cu toate acestea, problema s-a înrăutățit. Diviziunile partizane din Congres s-au accentuat în timp ce datoria a crescut după ani de creștere a cheltuielilor și de reduceri profunde de taxe. Secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, a avertizat că guvernul ar putea intra în incapacitate de plată chiar de la 1 iunie dacă legislatorii nu ridică sau suspendă plafonul.

Guvernele străine și investitorii privați dețin aproape 7600 de miliarde de dolari din datoriile guvernului american – aproximativ 31% din titlurile de Trezorerie de pe piețele financiare.

Activitatea manufacturieră din zona euro s-a contractat luna aceasta în cel mai rapid ritm de când pandemia a închis fabricile în urmă cu trei ani, amenințând să afecteze dinamica unei economii unei economii bazate pe servicii.

De asemenea, lucrările de construcții au scăzut în martie cu 2,4% în zona euro și cu 1,9% în Uniunea Europeană, comparativ cu luna precedentă.

Un indice bazat pe sondajele efectuate în rândul directorilor de achiziții din întreaga regiune a scăzut în mod neașteptat la 44,6, situându-se și mai jos de nivelul de 50, care indică o contracție, potrivit raportului S&P Global.

Raportul se adaugă la dovezile din ce în ce mai numeroase care arată că problemele din industria prelucrătoare din Germania, cea mai mare economie europeană, reprezintă o povară tot mai mare pentru întregul continent.

Un sondaj publicat luni de lobby-ul de afaceri DIHK a indicat o creștere zero în acest an, deoarece companiile nu văd nicio dovadă a unei redresări.

Analiștii încep să pună la îndoială dacă zona euro poate atinge avansul economic de până la 0,4% pe trimestru indicat în previziunile Comisiei Europene de săptămâna trecută.

„Este probabil ca PIB-ul să fi crescut în al doilea trimestru datorită stării sănătoase a sectorului serviciilor”, a declarat Cyrus de la Rubia, economist-șef la Hamburg Commercial Bank,  „Cu toate acestea, sectorul manufacturier este o povară puternică pentru dinamica economiei în ansamblu”.

Datele anterioare au arătat tendințe similare în Franța și Germania. În SUA și în Regatul Unit, se preconizează că activitatea de producție va încetini, dar există semne de revigorare până la sfârșitul acestui an.

Majoritatea directorilor executivi dintr-un grup influent de întreprinderi europene au declarat că intenționează să își sporească prezența în America de Nord, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari legate de pierderea competitivității Europei.

Aproximativ 57% dintre șefii de companii ale multinaționalelor europene se gândesc să își mute investițiile sau operațiunile – sau ambele – peste Atlantic în următorii doi ani, potrivit unui sondaj realizat de European Round Table of Industrialists, preluat de Bloomberg.

Invazia Rusiei în Ucraina a înrăutățit un mediu dificil pentru companiile din Europa, marcat de o creștere mai mică a productivității și de crize. Mai mult de două treimi dintre respondenți au considerat că impactul tensiunilor geopolitice actuale asupra perspectivelor de afaceri ale companiei lor este negativ.

„Eforturile Europei de a-și restabili competitivitatea sunt o provocare mai mare ca  niciodată din cauza unui mediu geopolitic instabil, a prețurilor ridicate la energie în comparație cu nivelurile de dinainte de 2019, a inflației în creștere, a condițiilor de finanțare mai stricte și a costurilor record ale factorilor de producție”, se arată în studiu.

Doar un sfert dintre directorii executivi europeni sunt optimiști în ceea ce privește situația economică actuală, după o lipsă de încredere în a doua jumătate a anului trecut.

ERTI reunește aproximativ 60 de șefi de companii din cele mai importante multinaționale europene, iar 56 au răspuns în aprilie la acest sondaj, realizat împreună cu grupul de cercetare în domeniul afacerilor Conference Board.

„Constatările sunt o dovadă clară și urgentă că viitorul Europei ca bază pentru industrie rămâne în pericol”, a declarat Martin Brudermüller, director general al companiei germane BASF  și președinte al comitetului pentru competitivitate al ERTI. „Tensiunile geopolitice au repercusiuni uriașe – iar noi, în Europa, ne aflăm în mijlocul acestora.”

În timp ce Arabia Saudită se pregătește să se alăture potențial alianței BRICS(SABRICS?) sunt multe de luat în considerare în ceea ce privește impactul asupra  poziției și economiei țării. Și ar putea avea implicații semnificative pentru regiune și pentru întreaga lume.

În primul rând, trebuie înțeleasă puterea economică a națiunilor BRICS. Împreună, Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud reprezintă 40% din populația mondială și 25% din PIB-ul global. Dacă Arabia Saudită ar adera la acest grup, nu numai că ar crește semnificativ dimensiunea și influența blocului, dar ar oferi regatului acces la o rețea importantă de parteneri.

Un beneficiu al aderării Arabiei Saudite la BRICS este creșterea oportunităților comerciale. Cu resursele sale uriașe de petrol și gaze naturale – și cu mulți petrodolari –  Arabia Saudită ar putea deveni un actor-cheie în comerțul cu energie în cadrul blocului, care domină deja piața de petrol și gaze, cu o cotă de 30% și, respectiv, 22% din consumul mondial.

În calitate de cel mai mare exportator de țiței din lume, alinierea Arabiei Saudite la națiunile BRICS ar remodela geopolitica energiei și ar putea pune în discuție dominația piețelor petroliere occidentale. Acest parteneriat strategic ar putea duce la întreprinderi comune în domeniul explorării și producției de petrol și la stabilirea unor mecanisme alternative de comercializare a energiei, ceea ce ar putea favoriza în cele din urmă o mai mare securitate și rezistență energetică pentru toate statele membre.

Un alt beneficiu economic al aderării la BRICS este creșterea oportunităților de investiții. Blocul a înființat deja „Noua Bancă de Dezvoltare” cu un capital de 100 de miliarde de dolari pentru a rivaliza cu Fondul Monetar Internațional, iar includerea Arabiei Saudite ar adăuga resurse semnificative la acest efort. Randamentul recent al obligațiunilor emise de BND a fost de 5,1%, ceea ce este uimitor, cu 100 de puncte de bază mai mare decât cel al unor instituții precum Banca Mondială.

Accesul Arabiei Saudite la China și India, două dintre cele mai mari piețe din lume, ar facilita creșterea exporturilor și a parteneriatelor economice. Valorificarea inovației tehnologice și a capacităților de producție ale membrilor BRICS, în special ale Chinei, ar accelera creșterea regatului saudit în aceste sectoare. În ceea ce privește compatibilitatea culturală, Arabia Saudită se aliniază bine cu națiunile BRICS, împărtășind valori sociale, culturale și religioase conservatoare.

Vremurile se schimbă, recenta decizie a Riadului  de a consolida relația cu Iranul, intermediată de China, este semnul unor transformări geopolitice în Orientul Mijlociu: reducerea influenței blocurilor occidentale, pe măsură ce economia mondială devine din ce în ce mai divizată. Prin aderarea la BRICS, Arabia Saudită poate schimba jocurile de putere.