Niciuna dintre afacerile Hassan Awdi nu ar fi ajuns sa se extinda atat de mult, devenind daunatoare pentru statul roman, daca libanezul nu ar fi gasit modalitatile de a se conexa la asazisa „lume buna” a mediului de afaceri. O lume in care, adesea, banul devine o consecinta, si nu o moneda de schimb, caci serviciile si contraserviciile primeaza: imi dai, iti dau si eu, imi faci, iti fac si eu!

Probabil ca si un proaspat absolvent al Facultatii de Drept isi poate da seama, de la prima privire peste documente, ca afacerile libanezului Hassan Awdi au debutat, in mare masura, sub spectrul neglijentei crase a statului roman. Ca s a nu spunem ca, din cate se pare, zisa „neglijenta” inseamna, de fapt, incompetenta, reavointa si o totala nepasare fata de averea statului.

Participa multi, castiga cine trebuie

Cel mai bun exemplu, luat aleatoriu dintr-o lunga lista, il constituie vanzarea catre  Monalisa Trading Co. SRL, detinuta de Hassan Awdi, a Societatii Comerciale PANDURI SA (fosta ICL Alimentara sectorul 5). Intr-un act de suspecta generozitate, FPS vinde la un pret derizoriu, de numai 22,7 miliarde, 72 la suta din actiunile PANDURI SA. Nu facem acum calcule, dar este mai usor sa comparati suma cu valorile existente la data vanzarii in posesia firmei: marfa pe stoc in valoare de 20 miliarde de lei, 49 de spatii comerciale totalizand cateva mii de metri patrati, aproximativ 26 de miliarde de lei in conturi, 36 de masini si alte valori patrimoniale de aproape 15 miliarde de lei.

Poate ca nu este lipsit de importanta sa mentionam ca unele spatii s-au intors la PSD, in scurt timp, sub forma unor sedii de campanie oferite chiar de catre libanez. Nimeni nu s-a intrebat, insa, cum de a fost ales Hassan Awdi ca partener de afaceri cu statul roman, intr-o perioada in care erau foarte multi investitori straini, seriosi si cu mult mai credibili, care ar fi dorit sa investeasca aici. In mod cert, ancheta va stabili si cum au decurs licitatiile la care a participat Awdi. E drept ca legislatia in domeniu la vremea respectiva era foarte permisiva, dar tocmai aceasta a facut ca licitatiile sa fie castigate numai de cine trebuie. Trucul este simplu, pe langa firma preferata mai vine firma X, vine si firma Y, prima liciteaza, a doua nu, prima se retrage dupa o strigare si castiga cine este cazul. Altfel spus, daca nu esti in carti, nu existi!

Hassan, in anturajul „matusii Tamara”

Legaturile lui Hassan Awdi cu potentatii zilei nu sunt nici ele intamplatoare, indiferent cum le-ar motiva acesta. A ajuns in imediata apropiere a familiei fostului premier Adrian Nastase via Philip Bloom, cetatean american cercetat pentru mita si contrabanda. Hassan Awdi figureaza intr-o organizatie intitulata pompos „Democrati din afara Romaniei”, infiintata de Bloom, unde mai apare si presedintele Biomedica, Lucian Russu, a carui sotie a cumparat apartamentele  pe care celebra „Matusa Tamara” (matusa a Danei Nastase) le-a obtinut, la randul ei, de la Alexander Bittner. Intre acesta si Bittner, omul de casa al lui Adrian Nastase, poreclit „pusculita lui Nastase”, nu este nicio diferenta, fiind una si aceeasi persoana. Iar printre cunostintele foarte dragi lui Bittner se numara si Roxana Bichel, fosta consiliera a lui Musetescu, ulterior cu stagiu chiar la Guvern, adica aceeasi Roxana Bichel care se regaseste si pe listele de „cadouri” aflate in posesia noastra.

Sa ne mai intrebam de ce atata amar de vreme nimeni nu s-a incumetat sa ia la puricat actele si afacerile lui Hassan Awdi? Iar cine a avut vreo asemenea initiativa s-a lamurit repede ca, dupa cum spunea Murphy, lumea se imparte intre indreptatiti si neindreptatiti, iar indreptatitii sunt cei care impart dreptatea.

In editia de luni „National” va dezvaluie culisele celui mai mare tun dat de Hassan Awdi statului roman: privatizarea Rodipet.

Cam toata lumea ii injura cand ii vede pe la televizor. De, cel putin din punct de vedere al popularitatii, viata de ministru nu este chiar atat de usoara pe vremurile astea de criza.

Insa nici cea a subalternilor acestora nu pare prea placuta. Mai ales atunci cand ii ai drept sefi pe membrii Guvernului considerati adevarati zbiri. Iar in topul celor mai „teroristi” ministri in optiunile angajatilor si chiar a colaboratorilor apropiati se detaseaza de departe Anca Boagiu, Gabriel Oprea, Traian Igas, Attila Cseke si Ion Ariton. De ce? Pai sa vedem…

„Jihadul” cu decolteele

De departe, cel mai antipatizat ministru de catre chiar proprii angajati este Anca Boagiu. Supranumita „Talibana”, aceasta este acuzata pentru stilul dur imprimat la toate nivelurile Ministerului Transporturilor. Functionarii din  jurul sau se plang ca ministreasa este extrem de ranchiunoasa, asa ca mai bine te feresti ca dracul de tamaie decat sa o deranjezi cu ceva. Pentru ca nu uita si nu iarta. Iar sursele noastre sustin ca porecla  ii vine de la mania vestimentatiei mai mult decat sobra, pe care vrea musai sa o vada si la subalterne.  „ Vai de  cele pe care le vede cu  fuste mai scurte sau, mai ales, cu decoltee, ca pe astea are cea mai mare boala. A oprit si sedinte ca sa atraga atentia colegelor cu sanii mai la vedere, avertizandu-i chiar si pe sefii acestora sa nu mai permita asa ceva. De asemenea, nici functionarii imbracati mai lejer sau in culori vesele nu-i  fac o impresie buna”, sustine unul din functionarii terorizati de  temuta „Talibana.

„Ospatarul” de la shaormarie

Pentru ca, nu-i asa, „interesul national” i-o cere, ministrul Apararii Nationale munceste zi si noapte. Sau cel putin asa se vaita Gabi Oprea subalternilor care s-au sictirit sa-l auda cum le tot da non-stop sfaturi sa traga si ei la jugul datoriei ca si el. Dar cum prin armata au mai ramas si veterani care il cunosc pe generalul cu mai multe stele decat Calea Lactee de pe vremea cand servea bere rece pe la Strandul Floreasca sau la Cap Aurora, acestia nu mai pun la suflet. Mai ales ca au gasit solutia cum sa scape de cicalelile „Ospatarului”, cum il porecleau pana nu demult. Plimba mereu niste dosare la ei si, cel putin o data pe zi, ii cer, vezi Doamne, un sfat ministrului, pe o problema minora. Bucuros ca i se cere parerea de catre adevaratii ofiteri, acesta se imbuneaza imediat si se lanseaza intr-o prelegere despre munca. Nu stim daca va mai tine smecheria si dupa ce ministrul Apararii va afla ca, mai nou, i se spune si „Rechinul”, dupa numele shaormariei  aflata la parterul unui bloc unde „interesul national” il cheama tot mai des…

L-au lasat in ”bramconajul” lui

Cel mai incapatanat ministru este Traian Igas. Si cel mai boscorodit, bineinteles. Colaboratorii de la Interne spun ca au renuntat de mult sa incerce sa-i mai atraga atentia „Tamplarului” cu privire la gafele pe care le face. Pentru ca acesta le purta pe urma dusmanie. O perioada chiar i-au zis „Ciobanul”, dupa modelul mereu irascibilului Gigi Becali. Dar l-au lasat in plata Guvernului, dupa ce nu a fost chip sa-l faca sa renunte la obsesia sa: declaratiile impotriva „bramconierilor”. Asa ca pana la urma i-au scris in discursul batut la calculator chiar asa : „Bramconaj”.

„Hartiuta” si „Batranul”

Ion Ariton este prezentat de angajatii Ministerul Economiei drept un stahanovist care zici ca a inghitit un bat. Ca ministru e mai „constipat” de felul lui nu ar deranja pe nimeni, dar subalternii, de la functionari la directori de Regii, se vaita ca acesta i-a disperat cu cate hartii ii pune sa faca, pentru absolut orice nimic. „Cred ca strange sute de hartiute in fiecare zi, o sa ajunga sa ne ceara si cand ne ducem la WC”, sustine un subaltern.

In schimb, Attila Cseke de la „Sanatate” nu baga pe nimeni in seama, tot timpul fiind ocupat doar cu „Batranul”. Consilierul sau mai in varsta, singurul in care are incredere.

La polul opus, singurul care nu deranjeaza si nu este bagat in seama de nimeni este chiar premierul Boc.

Bancherii continua sa scada costurile la creditele in lei. Cele mai cautate produse financiare sunt cele pentru nevoi personale cu limita de pana la 10.000 de lei.

– La OTP Bank dobanda pentru un credit de nevoi personale este de 13,93%. Rata acestui imprumut este  de 341,44 de lei. La finalul contractului veti returna aproximativ 12.300 de lei. Banca impune o dobanda penalizatoare, de 15,93%, in cazul in care veti inregistra intarzieri la plata ratelor.

– BRD are o oferta mai scumpa din punct de vedere al ratei (doar in primul an) cu aproape un procent. Lunar, va trebui sa platiti intre 312 lei si 351 lei. Dobanda acestui credit este de 7,5%, dar DAE se ridica la 13,02%. Printre costurile aferente acestui imprumut se afla si o asigurare care valoreaza 0,087%, dar si un comision de gestiune lunar de 0,4% din sold. Pana la final, veti avea de inapoiat bancii aproape 12.000 de lei.

– Una dintre cele mai mici rate se gaseste la Banca Transilvania. Rata este una fixa si ajunge la 336 de lei pe luna. Dobanda este de 12,8%, iar DAE 13,58%. Fata de creditul de la BRD, aici veti plati pana la maturitatea contractului cu 100 de lei mai mult.

– La ING Bank, conditiile se aseamana cu cele de la Banca Transilvania. Rata este tot 336 de lei, pentru creditul ING Personal Aniversar.

– Si CEC Bank are o oferta care se incadreaza in parametri asemanatori cu celelalte banci.Dobanda este de 9,99% iar comisionul lunar de gestiune este de 0,25% din sold. Prima rata o veti avea de 347 de lei, in timp ce ultima va scadea la 307 lei. Pana la final, veti avea de rambursat o suma cu 20% mai mare decat creditul initial.

Sotia ultimului „baron al presei”, Rupert Murdoch, a devenit eroina principala a canalelor de stiri pentru modul cum a reactionat cand i-a fost atacat sotul.

Atacul cu frisca are multe victime celebre, precum regele Suediei Carl Gustav, presedintele Frantei Nicolas Sarkozy si magnatul Bill Gates. Chinezoaica Wendi Murdoch n-a vrut ca sotul ei sa apara in fata lumii cu obrazul manjit de frisca si a intors atacul asupra atacatorului. In timpul audierii sotului ei in fata comisiei parlamentare britanice, Wendi a stat in spatele lui Rupert, calma, cu privirea in jos, aproape nemiscata. Si totusi, cand protestaatrul a aparut cu placinta cu frisca, nimeni nu a avut reactii prompte, nici macar politia, ci numai Wendi. Aceasta a sarit ca o leoaica, i-a tras o palma atacatorului si l-a umplut de frisca.

O femeie hotarata

Wendi s-a nascut in China in 1968, fiind sponsorizata sa studieze in SUA de o familie de americani, cunoscuti ai tatalui fetei. Joyce Cherry a meditat-o la limba engleza si s-a straduit sa-i fie mama tinerei de 16 ani. Drept multumire, Wendi i-a luat barbatul. Cu acte, dupa ce l-a divortat. Maritisul i-a fost necesar pentru a obtine viza de lucru. Pe Rupert l-a cunoscut in 1997, cand ea avea 29 de ani, iar el 66. A devenit a treia lui sotie in 1999.

Sculptata cu minutiozitate si impodobita cu pietre semipretioase (cuart roz si jad  vechi de aproximativ 500 de ani), casuta de papusi a uneia dintre divele filmelor mute, Coleen Moore, este un adevarat castel in miniatura ce astazi poate fi admirat la Muzeul de Stiinta si Industrie din Chicago.

Salonul, sala cavalerilor (in mijlocul careia se afla statuia Cenusaresei si a printului ei), capela, biblioteca, dormitorul si baia printesei, dormitorul si baia printului, podul si gradina magica – toate detaliile acestei constructii te proiecteaza in minunata lume a basmului.

Tacamurile sunt din cupru, iar mobilierul din sala de mese este replica fidela a celui din casuta de papusi ce a apartinut reginei Maria a Angliei si care se afla la Windsor. Candelabrul a fost realizat din aur si diamante, in timp ce picturile de pe pereti sunt realizate de nimeni altul decat Walt Disney.

Nu e de mirare ca acest palat miniatural este estimat azi la jumatate de milion de dolari.

Este cert ca presa nu-l iubeste pe proaspatul insuratel, Albert de Monaco. Mai nou, l-a facut si impotent!

Dupa ce au tocat nunta si bocetele miresei, Charlene, care parea sedusa si abandonata pe pamant strain, nicidecum traind intr-o poveste cu printi si printese, presa franceza sta atarnata de capul lui Albert. Oficialii au trebuit sa dea explicatii despre noaptea nuntii, de ce a trebuit el sa doarma la alt hotel, existand speculatii ca mireasa nu l-a mai vrut pe cel care devenise tata pentru a treia oara.

Numai ca de data asta, de cand erau impreuna. Pe aceeasi idee, s-a scris ca nici in luna de miere, petrecuta in Africa de Sud, cei doi nu au dormit impreuna. Chipurile, ori printul nu poate „oficial”, ori Charlene nu-l iarta! Exasperat, Albert a specificat ca intre 9 si 20 iulie, cuplul a fost in Mozambic, departe de presa si paparazzi, asa ca de unde stirea ca „nu mai poate”?!

Gheorghe Ialomitianu, ministrul Finantelor, a fost printre putinii membri ai Guvernului care si-au manifestat bucuria, dupa ce expertii Comisiei Europene (CE) au dat aviz pozitiv raportului pe justitie.

Reporterii „National” l-au surprins pe acesta, miercuri seara,  la Aquarium, restaurantul celebritatilor din Bucuresti. Ialomitianu, insotit de cativa subalterni, a cinat mai intai apoi s-a destins in compania catorva sticle de vin.

Ambientul discret, licoarea de cea mai buna calitate l-au binedispus pe ministrul Finantelor, facandu-l sa uite, macar pentru cateva ore, de apasarea functiei detinute in Guvernul Boc.

Sfantul Sinod a hotarat, joi, canonizarea mitropolitilor Transilvaniei Andrei Saguna si Simion Stefan, la propunerea sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului si Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Andrei Saguna va avea zi de pomenire la 30 noiembrie si Simion Stefan la 24 aprilie, se arata intr-un comunicat de joi al Patriarhiei Romane.

Andrei Saguna s-a nascut la Miskolt, in Ungaria, la 20 decembrie 1808, intr-o familie de negustori aromani. A avut o copilarie zbuciumata din cauza ca tatal a dat faliment, iar arhiepiscopul romano-catolic de Egger, Stefan Ficher, l-a determinat sa treaca la catolicism impreuna cu intreaga familie. Potrivit legilor de atunci, cei trei copii, intre care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarati romano-catolici. Dar, tot potrivit legilor de atunci, la varsta de 18 ani fiecare dintre cei trei copii a declarat ca vrea sa se intoarca la credinta pe care mama lor, Anastasia, nu a parasit-o.

Cu rezultate exceptionale la invatatura, studiind la Universitatea din Pesta filosofia si dreptul si cunoscand mai multe limbi straine, multi se asteptau sa inceapa o cariera in lumea laica, insa si-a indreptat pasii spre Varset, unde era o scoala teologica. La 24 de ani, cand a terminat studiile teologice, si-a indreptat pasii spre Manastirea sarbeasca Hopovo, unde a facut un an de noviciat, iar la 25 de ani a fost tuns in monahism, pe 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei.

Timp de 13 ani a activat in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe, apreciat in mod deosebit de ierarhi, intre care si marele mitropolit Stefan Stratimirovici de la Karlovitz si urmasul sau, Stefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care va ajunge, in 1848, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe. A slujit ca asesor consistorial, in termenii de astazi un consilier eparhial si, in acelasi timp, a fost si administrator sau loctiitor de egumen la manastirile Iazac, Besenovo, Hopovo si Kovil.

A fost hirotonit ierodiacon, ieromonah, apoi hirotesit protosinghel si arhimandrit, un semn al recunoasterii vredniciilor sale in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe.

In 1846, dupa moartea primului episcop roman de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sarb de la Karlovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe arhimandritul Andrei Saguna vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu. A fost hirotonit arhiereu in Catedrala ortodoxa din Karlovitz, in Duminica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sarbi. Fagaduia atunci sa-i „trezeasca” pe romanii ardeleni din adancul lor somn si sa-i ridice spre tot ce este bun si inaltator.

In primii doi ani de activitate, Saguna si-a indreptat atentia mai mult spre problemele natiunii. S-a implicat cu toata fiinta lui in miscarea revolutionara a romanilor transilvaneni. A fost copresedinte al Adunarii nationale romanesti de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat acel program cu 16 revendicari politico-nationale, apoi tot Adunarea l-a delegat in fruntea unor intelectuali romani ca sa duca la Viena aceste petitii. Saguna le-a prezentat imparatului, la Innsbruck si la Viena, primind asigurari ca ele vor fi satisfacute.

A tiparit mai multe manuale scolare, a cerut profesorilor sa scrie manuale, fiecare in specialitatea lui. Andrei Saguna a indrumat intregul invatamant romanesc. Sub indrumarea lui s-au infiintat aproape 800 de scoli in Arhiepiscopia Sibiului.

Saguna a infiintat mai multe fundatii la arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi si studenti merituosi. La indemnul lui, avocatul Emanuil Gojdu a creat o fundatie din care sa se acorde burse pentru elevi, studenti, dar si meseriasi. S-au acordat peste 5.000 de burse pana la Unirea din 1918.

Era prezent mereu la slujba la biserica zisa „greceasca” din Sibiu, pe locul catedralei de astazi, ridicata de negustori aromani din Sibiu. A incercat sa ridice o noua catedrala, dar nu a avut banii necesari, asa incat gandul lui va fi transpus in fapta de mitropolitul Ioan Metianu. In schimb, a cumparat actuala Resedinta mitropolitana si cateva cladiri in Sibiu.

A murit la 16/28 iunie 1873 si, potrivit dorintei sale testamentare, a fost inmormantat langa biserica mare din Rasinari, unde el slujise de multe ori, „fara pompa, fara muzica si fara predica'” prohodit de un singur preot, duhovnicul sau, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la inmormantarea lui au participat mii de romani veniti din toate partile Ardealului. Intreaga agoniseala a vietii a lasat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.

Simion Stefan este numit in 1643 arhiepiscop si mitropolit al „scaunului Balgradului” (Alba-Iulia), Vadului, Maramuresului si a toata Tara Ardealului.

In aceasta calitate se remarca prin abilitatea cu care reuseste sa nu indeplineasca cerintele de calvinizare a romanilor, acceptand numai folosirea exclusiva a limbii romane in biserica.

Prin decretul de recunoastere a principelui Gheorghe Rakoczy I, din 10 octombrie 1643, i s-au impus 15 indatoriri care urmareau calvinizarea Bisericii romanesti, dar pe care mitropolitul nu le-a respectat.

Contemporan cu Varlaam si Udriste Nasturel, mitropolitul Simion Stefan a intrat in istoria literaturii prin cea dintai traducere integrala a Noului Testament.

Actiunea temerara de traducere din greaca, latina si slavona in limba romana a Noului Testament si apoi tiparirea lui, la Alba-Iulia, in 1648, sub patronajul lui Gheorghe Rakoczy, a scos in evidenta dimensiunea teologica a ierarhului.

Ion Iliescu  a dat detalii savuroase  despre povestea sa de dragoste cu Nina. Cum se pupau prin Cismigiu sau cine le-a cantat la nunta. Totul intr-un interviu pentru „Acasa” TV, difuzat joi seara la „Povestiri adevarate”.

„Ne-am cunoscut la 18 ani, eram elevi amandoi, ea la Hasdeu, eu la Spiru Haret, eram activi si unul si celalalt. Primul sarut, ca la fiecare, in parcul Cismigiu. Si apoi plimbarile prin parcul Carol. Eu locuiam in Piata Filaret si mergeam deseori in parcul vecin noua”, a spus Iliescu.

El a aratat ca este un romantic, asa cum este si sotia sa Nina. Ion Iliescu a spus ca relatia dintre el si sotia sa a fost una de dragoste la prima vedere, consolidata foarte rapid.

„Dupa cel de-al doilea an de studentie, in 1951, pe 21 iulie, am decis sa ne casatorim”, a spus Iliescu, mentionand ca nunta a fost „una modesta”.

„Pe vremea aceea nu aveam nimic. Nu ne puteam permite nuntile de azi. Am mers impreuna cu cele doua mame si doua matusi. In prima zi, in apartamentul de bloc din piata Filaret, la noi acasa, cativa din partea mea, cativa din partea ei si a doua zi, la ei acasa, in cartierul Giulesti, la o casa, sub o bolta de vita, iarasi cu membrii celor doua familii. La mine acasa, au venit doar doi prieteni”, a spus Iliescu.

Intrebat daca la nunta au fost lautari sau a cantat magnetofonul, fostul sef de stat a spus: „Un unchi de-al meu a venit cu un violonist din Oltenita, ca noi am locuit acolo, in apropierea cartierului vesel al lautarilor. Si un prieten a venit si ne-a intretinut”.

Iliescu a rememorat perioada de trei ani si jumatate in care a stat la Timisoara, el aratand ca sotia sa, Nina, a facut naveta saptamanal. „Atunci nu erau cinci zile lucratoare, ci sase. Se urca in tren seara si se intorcea luni dimineata. N-a fost usor – trei ani si jumatate”, a spus Iliescu.

El a aratat ca in casa avea microfoane peste tot, fapt care i-a afectat comunicarea libera cu sotia.

„Capatasem un obicei: cand vroiam sa ne spunem ceva, ne duceam in baie si dadeam drumul la apa cand vroiam sa ne comunicam ceva mai discret”, povesteste Ion Iliescu.

El a spus ca, dupa Revolutie, sotia sa Nina i-a transmis ca ramane alaturi de el, care devenise persoana publica, dar i-a solicitat sa nu aiba pretentia de a fi prezenta la actiuni de protocol.

„Avusesem o experienta nenorocita cu o Elena care a creat o reactie de respingere in societatea romaneasca si a zis ca nu vrea in nici un fel sa fie afectaata de comparatii posibile. Si eu cred ca a fost o decizie corecta”, a explicat fostul sef de stat.

Intrebat daca sotia sa, Nina, i-a reprosat ca ar fi stat prea aproape de vreo doamna, Iliescu a raspuns: „Am depasit etapele astea, au fost in anii tineretii cand sentimentele de gelozie sunt mai puternice. Dar noi am trecut prin atatea in viata incat…”.

Iliescu a mai spus ca, atat el cat si sotia sa, Nina, si-ar fi dorit sa aiba copii, dar „nu a fost sa fie”. „Ne-am fi vrut, dar n-a fost sa fie. Am, insa, multi nepoti cu care comunicam”, a spus Iliescu.