Chiar dacă războiul din Ucraina nu dă semne că se va încheia, Volodimir Zelenski ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că banii pentru reconstrucția țării sale nu sunt deturnați de escroci.

Un studiu comun condus de Banca Mondială a estimat în martie că vor fi necesare 411 miliarde de dolari pentru nevoile de redresare și reconstrucție ale Ucrainei pe parcursul unui deceniu.Prin comparație, Planul Marshall – finanțarea din partea SUA pentru reconstrucția Europei după cel de-al doilea Război Mondial – s-a ridicat la aproximativ 150 de miliarde de dolari în banii de astăzi.

„Va fi nevoie de o sumă uriașă de bani pentru a reconstrui Ucraina într-o zi. Uniunea Europeană și Ucraina vor trebui să colaboreze pentru a asigura responsabilitatea acestor bani care provin de la cetățenii europeni, a declarat pentru Financial Times Ville Itälä, șeful OLAF, organismul de supraveghere antifraudă al UE.

UE s-a angajat să înființeze un fond pentru reconstrucția Ucrainei, compus din granturi și împrumuturi, dar nu a stabilit o cifră. O conferință pe acest subiect va avea loc la Londra în această lună.

Zelenski continuă să pledeze pentru sprijin la partenerii occidentali, în timp ce un proces de fraudă care s-a deschis luni tot la Londra și care opune cea mai mare bancă din Ucraina foștilor proprietari oligarhi –  un test cheie al acreditării anticorupție a Kievului.

Birourile OLAF sunt ocupate: Andriy Kostin, procurorul general al Ucrainei, a venit în vizită la sfârșitul lunii aprilie pentru a discuta despre monitorizarea fondurilor, iar discuțiile privind accesul Ucrainei la fondurile UE dedicate eforturilor de combatere a corupției continuă. Funcționari ai Băncii Mondiale vor veni în vizită săptămâna aceasta, iar oficialii ucraineni sunt așteptați în curând la Bruxelles.

Kievul a demarat, de asemenea, lucrările privind o serie de recomandări ale Comisiei Europene pentru combaterea fraudei, inclusiv un program de stat anticorupție și o lege de „dezoligarhizare”.

Itälä a avertizat însă că trebuie să se ia toate măsurile de precauție: „Acolo unde există bani mulți care trebuie cheltuiți rapid, escrocii încearcă să profite”.

Cu câteva zile înainte ca liderii NATO să ajungă la Vilnius pentru summitul anual al alianței, luna viitoare, se vor petrece evenimente îngrijorătoare la granița din Belarus.

În cadrul unei întâlniri cu liderul belarus Alexander Lukașenko la reședința sa de vară din Soci, Vladimir Putin a dezvăluit vineri că Rusia va începe să desfășoare arme nucleare în această țară în weekendul 7-8 iulie.

Decizia lui Putin de a muta arme nucleare în Belarus cu doar trei zile înainte de începerea summitului NATO din Lituania nu este aproape sigur o coincidență, subliniază The Spectator. În timp ce alianța pe care o critică cu regularitate se pregătește să se așeze la masă pentru a discuta despre apărare și descurajare, președintele rus își umflă mușchii  pentru a aminti Occidentului că  merită să fie luat în serios.

“În ceea ce privește cele mai sensibile chestiuni asupra cărora am convenit”, i-a spus Putin lui Lukașenko, „totul decurge conform planului. După cum știți, pe 7 și 8 iulie, pregătirea instalațiilor va fi finalizată și vom începe imediat măsurile legate de desfășurarea tipurilor relevante de arme pe teritoriul dumneavoastră. Așadar, totul este conform planului, totul este stabil”.

Cei care nu urmăresc în mod obișnuit fiecare mișcare a lui Putin ar putea fi iertați că nu au nicio idee despre ce vorbește. Dacă subiectul conversației nu ar fi fost armele de distrugere în masă, neclaritatea sa conspirativă despre „probleme sensibile” și „măsuri” ar părea aproape comică.

Dar nu este așa. „Tipurile relevante de arme” sunt de tip nuclear. Putin a insistat că această desfășurare nu ar încălca termenii tratatului internațional pentru neproliferarea armelor nucleare (TNP). Susține că a luat această decizie ca un răspuns la anunțul Marii Britanii că va furniza Ucrainei proiectile cu uraniu sărăcit.

După cum a confirmat luna trecută ministrul apărării, Serghei Șoigu, „Rusia nu transferă arme nucleare către Republica Belarus: controlul asupra acestora și decizia privind utilizarea lor rămân la partea rusă”. Acest aspect tehnic este cel care face ca Putin să aibă dreptate atunci când afirmă că mutarea armelor nucleare în Belarus nu încalcă în mod oficial termenii TNP.

Realitatea este că armele nucleare vor fi amplasate în țara lui Lukașenko, iar acesta nu va avea niciun control asupra momentului, motivului sau modului în care vor fi folosite.

Deplasarea armelor nucleare în Belarus nu sugerează, totuși, că Putin este mai probabil să le desfășoare pe frontul ucrainean sau oriunde altundeva. Însă mișcarea antagonistă este cu siguranță menită să crească tensiunile cu NATO. Dar unii experți au speculat dacă nu cumva are un alt scop, fiind un instrument de negociere la îndemână atunci când va veni în cele din urmă momentul discuțiilor cu Ucraina  și Occidentul.

Cu toate acestea, fie că a fost întârziată din coincidență sau intenționat, data la care armele urmează să fie transferate nu este nesemnificativă: doar trei zile mai târziu, liderii mondiali se vor reuni la summitul NATO pentru a discuta despre cheltuielile pentru apărare și despre modul în care Ucraina poate fi sprijinită în continuare. De asemenea, este posibil ca potențiala aderare a Ucrainei la alianță să fie inclusă în discuții.

Mutarea armelor nucleare la o distanță apropiată de granițele NATO în ajunul summitului său este o strategie punctuală. Putin va spera că va servi ca un memento oportun pentru SUA și UE despre ceea ce au de înfruntat atunci când se vor așeza să discute despre război.

Mai bine spus să înfrunte  cel mai important actor de pe piață: Arabia Saudită.

În urmă cu o săptămână, ministrul saudit al  Energiei, prințul Abdulaziz bin Salman, s-a angajat să reducă unilateral producția de petrol a țării în luna iulie la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani, excluzând reducerile din perioada Covid-19.

Deși au existat reduceri mai mari ale producției în ultimele luni, simbolismul  fost important, iar Abdulaziz a lăsat deschisă posibilitatea de a prelungi reducerea. De asemenea, a venit pe fondul unei litanii de comentarii care sugerează că prințul vrea să îi afecteze pe cei care speculează pe prețuri mai mici.

Cu toate acestea, comercianții sunt din ce în ce mai puțin receptivi. Câștigul imediat al prețurilor în urma restricțiilor pe care le-a anunțat duminică a durat o zi. Vineri, la ora 17.00, la Londra, contractele futures Brent se situau în jurul valorii de 76 de dolari pe baril – aproape exact unde se aflau cu o săptămână înainte. Potrivit Bloomberg, o reducere anterioară a producției, în aprilie, a avut nevoie de aproape  o lună pentru a se răsfrânge asupra prețurilor.

Prințul a declarat că acordul OPEC+ a fost unul proactiv și preventiv. „Cred că piața fizică ne spune ceva, iar piața futures ne spune altceva”, a declarat el la Conferința de afaceri arabo-chineză de la Riad. „Pentru a înțelege OPEC+ astăzi, este vorba despre a fi proactivi, preventivi și precauți.”

În ciuda așteptărilor că cererea de petrol va depăși oferta în următoarele luni, mai multe lucruri alimentează încrederea pieței “bear”. Dar două aspecte ies cu adevărat în evidență: primul este că livrările rusești au explodat în fața așteptărilor că sancțiunile occidentale le vor reduce. Al doilea este îngrijorarea cu privire la soarta economiei chineze, care a fost ani de zile fundamentul creșterii cererii.

„Există multe incertitudini, ca de obicei, când vine vorba de piețele petroliere, iar dacă ar trebui să o aleg pe cea mai importantă este China”, a declarat Fatih Birol, director executiv la Agenția Internațională pentru Energie. „Dacă economia chineză slăbește sau crește mult mai puțin decât cred multe instituții economice internaționale, bineînțeles că acest lucru poate duce la un sentiment pesimist.”

Indicele de achiziție a industriei prelucrătoare din China a scăzut luna trecută la 48,8, un nivel care a fost sub așteptări și a fost, de asemenea, cel mai slab nivel din decembrie, când țara a fost împotmolită în restricții Covid zero.

Chiar dacă economia sa va accelera din nou, China va avea mult țiței de consumat. În luna mai, stocurile țării au crescut la un maxim al ultimilor doi ani, iar mai mulți comercianți au declarat că văd recentele creșteri ale prețului petrolului saudit către Asia, alături de reducerile continue ale producției OPEC+, ca parte a unui efort de a epuiza aceste stocuri.

Acestă situație se adaugă la o imagine mai puțin proastă – dar departe de a fi total negativă – a cererii globale.Începând din ianuarie, AIE – ale cărei balanțe de cerere și ofertă servesc drept punct de referință pentru analiștii mondiali din domeniul petrolului – a redus cu 900.000 de barili pe zi creșterea anticipată a cererii din al doilea până în al patrulea trimestru. Se așteaptă în continuare la o expansiune robustă de 1,8 milioane de barili pe zi, deși unii se îndoiesc.

Dincolo de China, există o preocupare globală cu privire la producția industrială, un indicator apropiat al cererii de motorină. Industria prelucrătoare a fost în contracție la nivel mondial în fiecare din ultimele nouă luni, potrivit datelor JPMorgan, în timp ce un indicator al transportului rutier din SUA este la cel mai slab nivel din septembrie 2021.

Aceste dinamici sunt, poate, o parte din motivul pentru care reducerile operate de Arabia Saudită și aliații săi din OPEC+ au un impact mai puțin puternic.

„Grupul de producători se află într-un impas multiplu: cererea pare mai slabă, iar oferta non-OPEC mai puternică până la sfârșitul anului decât au prognozat mulți economiști”, au scris analiștii Citigroup. „Atât previziunile OPEC, cât și cele ale AIE au avut un aer de iluzie cu privire la accelerarea creșterii cererii”.

Organismul executiv al Uniunii Europene cere tuturor angajaților să își supună „activitățile externe” la control – o încercare de a depista eventualele conflicte de interese înainte ca să devină o problemă. Dar cumpărarea unui hotel în Bali? Se pare că asta nu se pune.

În 2009, Gert Jan Koopman a făcut exact acest lucru, achiziționând luxosul Munduk Moding Plantation Nature Resort & Spa, relatează Politico. Cu toate acestea, Koopman nu era un afacerist în domeniul turismului, ci era și este unul dintre cei mai înalți funcționari din cadrul Comisiei Europene de la Bruxelles.

Koopman, șeful puternicei divizii de extindere a executivului UE DG NEAR, și familia sa au transformat complexul într-o destinație de primă clasă, prezentată ca o „stațiune de lux ecologică”. Și nu a fost nevoit în niciun moment să anunțe angajatorul său, Comisia Europeană, în ciuda normelor privind conflictul de interese, care impun tuturor angajaților să dezvăluie toate „activitățile externe”.

Raționamentul, potrivit Comisiei: proprietatea externă nu este considerată a „face” ceva.”Faptul de a fi proprietar nu este considerat o activitate exterioară – deoarece nu implică o activitate în sensul de a investi o cantitate de timp care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii sarcinilor la locul de muncă”.

Întrebare: dacă Comisia nu consideră că trebuie să știe despre faptul că un angajat deține un hotel și că ajută la exploatarea acestuia, cum va determina în mod corespunzător dacă există sau nu un conflict de interese? Este, a declarat Nick Aiossa, director adjunct al Transparency International din Bruxelles, „un sistem stricat”.

Regulamentul Comisiei stabilește anumiți parametri în ceea ce privește activitățile pe care angajații săi le pot desfășura în paralel.
Pentru început, angajații nu au voie să câștige mai mult de 10.000 de euro pe an din orice „activitate externă”. De asemenea, le este interzis să accepte „misiuni și activități” pentru companii cu orientare comercială, potrivit unui document din 2011 al Comitetului de anchetă și disciplină al Comisiei.

Cu toate acestea, normele de divulgare a informațiilor financiare ale instituției sunt mai încurcate. Angajații Comisiei – chiar și cei de rang foarte înalt – nu sunt obligați să își dezvăluie interesele financiare personale. În cazul conflictelor de interese reale sau potențiale, regulamentul se bazeză  pe…. bunăvoința funcționarului de a se autodenunța. De asemenea, normele nu prevăd nicio sancțiune în caz de nerespectare.

Faptul că personalul de rang înalt al Comisiei nu este obligat să își declare interesele financiare nu este în concordanță cu practicile din cadrul executivului american sau francez, precum și cu cele mai bune practici recomandate atât de Banca Mondială, cât și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Contactat de Politico, un angajat al hotelului l-a identificat pe Gert Jan Koopman ca fiind „proprietarul” hotelului, iar într-o postare pe blog din 2022 – în care este văzut întâlnindu-se cu demnitari locali – se spune că este „nimeni altul decât” proprietarul Munduk.

În martie, același Politico a dezvăluit că Henrik Hololei – un oficial estonian care, la acea vreme, era responsabil de departamentul de transport al Comisiei – a acceptat zboruri gratuite la bordul Qatar Airways în timp ce echipa sa negocia un acord important cu regatul din Golf.

Comisia a declarat că Hololei a „autoaprobat” zborurile și s-a exonerat de orice conflict de interese, deoarece nu exista o procedură care să permită funcționarilor de la acel nivel să ceară aprobarea superiorilor.Paralelă cu cazul lui Koopman: se pare că și el și-a „autoaprobat” achiziționarea și deținerea hotelului din Bali.

Deși este necunoscut pentru majoritatea cetățenilor UE, Koopman este bine cunoscut în cadrul sistemului de la Bruxelles. Înainte de a deveni șef al DG NEAR – care se confruntă acum cu problema admiterii sau nu a Ucrainei – Koopman a fost responsabil de DG BUDGET, care se ocupă de unele dintre cele mai sensibile aspecte financiare din punct de vedere politic din UE. Acum, el poate adăuga o nouă linie la CV-ul său public bine garnisit: proprietar al unui hotel de lux în Bali.