Țările din Caucaz – Armenia și Georgia – ale căror eonomii s-au dezvoltat neașteptat în urma războiului din Ucraina, se confruntă acum cu perspectiva unor represalii occidentale după o creștere a comerțului cu Rusia.

Economia Georgiei a crescut cu 10,1% în 2022, în timp ce economia Armeniei a înregistrat un salt de 12,6%, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional.

Pâna la sfârșitul acestui an, creșterea lor va încetini la aproximativ 4% și, respectiv, 5,5%, reflectând o moderație generală în întreaga regiune a Caucazului și a Asiei Centrale, a precizat agenția ONU pentru CNBC. Cu toate acestea, analiștii spun că factorii de creștere fundamentală „nu au dispărut” și ar putea plasa aceste țări în „centrul atenției internaționale”. Adică a sancțiunilor.

Oficialii occidentali susțin că anumiți comercianți se folosesc de țări precum Armenia, Georgia, Kazahstan și Turcia pentru a se sustrage sancțiunilor impuse Rusiei.În ultima sa perspectivă economică, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a remarcat că astfel de țări devin așa-numiți parteneri comerciali intermediari pentru statul rus.

Dar și UE, SUA și Regatul Unit au exportat bunuri în Caucaz și Asia Centrală, iar faptul că aceste bunuri sunt vândute mai departe în Rusia nu implică neapărat o vinovăție a țărilor din regiune. Kârgâzstan, Tadjikistan și Azerbaidjan au înregistrat, de asemenea, o creștere a comerțului cu Rusia în ultimul an, arată datele FMI.

Occidentul nu explică limpede ce înseamnă „bunuri sancționate”, dar susține că unele componente ale electrocasnicelor și eelectronicelor, de exemplu, cum ar fi cipurile, ar putea fi folosite în „scopuri militare”.Fluxurile comerciale în plină expansiune au determinat Uniunea Europeană și națiunile aliate să facă apel la aceste țări să se alăture sancțiunilor sau să le aplice ele însele sancțiuni secundare.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, brațul executiv al UE, a declarat că în prezent se lucrează pentru a „repera redirecționarea fluxurilor comerciale din anumite țări terțe care acționează ca posibile porți de intrare în Rusia”.

La începutul acestei luni, președinta CE, Ursula von der Leyen, a afirmat că cel de-al 11-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei se va concentra pe „combaterea eludării” în coordonare cu țările din Grupul celor șapte.

Însă aliații occidentali nu au precizat încă cum va arăta următoarea rundă de sancțiuni și nici când ar putea intra în vigoare. Și este perfect posibil ca Occidentul dornic de izolarea Rusiei să-și strice relațiile comerciale cu țările din  Caucaz și Asia Centrală.

În timp ce China se străduiește să iasă din catastrofa economică provocată de pandemia de coronavirus, eforturile sale continue par să fi stagnat pe mai multe fronturi, în timp ce datoriile cresc, iar consumatorii dau dovadă de o nouă prudență în privința cheltuielilor.

Iar pe măsură ce redresarea se clatină, se profilează un moment al adevărului, cu consecințe potențial enorme pentru Statele Unite.
Deoarece economiile Statelor Unite și Chinei sunt atât de strâns legate între ele, factorii de decizie politică de la Washington și titanii finanțelor din Wall Sttreet urmăresc îndeaproape răspunsul Beijingului la ceea ce ar putea fi un eșec temporar sau o criză de amploare cu implicații globale.

Și chiar dacă legăturile diplomatice dintre cele două națiuni se destramă, legăturile de afaceri persistă. Elon Musk de la Twitter și Tesla, Jamie Dimon de la JPMorgan și Tim Cook de la Apple au vizitat recent China, în ceea ce ar putea fi văzut ca o încercare de reasigurare.
„Să nu încercăm să facem rău Chinei, poporului chinez”, a declarat Dimon în timpul vizitei de săptămâna trecută. „Nu veți rezolva aceste lucruri dacă stați de cealaltă parte a Pacificului strigând unul la altul”.

China se confrunta deja cu o încetinire economică în 2019, în parte din cauza politicilor comerciale restrictive implementate de administrația Trump. Pandemia a exacerbat și accelerat provocările existente, perturbând producția și limitând consumatorii la casele lor.

Economia chineză a crescut cu doar 4,5% în primul trimestru al anului fiscal curent. A fost o îmbunătățire față de anul 2022, în care s-a înregistrat o creștere de doar 3%, dar tot nu a atins obiectivul de 5% stabilit de Beijing.

Economia SUA a crescut doar cu 1,3% în primul trimestru din 2023, dar unii observatori consideră că încetinirea Chinei este un indiciu al unor probleme mai profunde care ar putea apărea în curând în comerțul bilateral.

Cei mai mulți analiști consideră că, în cele din urmă, consumatorii și întreprinderile chineze își vor recăpăta încrederea, în timp ce Beijingul va consolida alte sectoare ale economiei. Dar acest lucru ar putea dura ani de zile.

Potrivit unor studii recente comandate de  guvernul german, la un moment dat, forța de muncă de 47 de milioane de persoane va înceta să mai crească.

Iar acel moment va fi sfârșitul unui superciclu economic care a transformat Germania într-o putere de producție și una dintre cele mai bogate țări din lume.

Indiferent de ceea ce va urma, o eră în care generații succesive de germani și-au văzut standardele de viață ridicate de expansiunea constantă a forței de muncă se apropie de final.

„Acele zile s-au terminat”, a declarat banca de dezvoltare KfW la începutul acestui an. „Fundația pentru o creștere ulterioară a prosperității se prăbușește”.

Fără o schimbare majoră, forța de muncă din Germania se va reduce dramatic în următorii ani, subminând creșterea economică, sporind presiunile inflaționiste și punând probleme deosebit de dificile pentru firmele producătoare care reprezintă coloana vertebrală a celei mai mari economii europene.

În următorul deceniu, oferta de forță de muncă va scădea cu 3 milioane de persoane, sau 7%, dacă germanii care se pensionează nu vor fi înlocuiți de un aflux semnificativ de imigranți.

Doar pentru a se menține la același nivel, țara are nevoie de 400.000 de nou-veniți pe an. Deși această cifră a fost atinsă în diferite momente în trecut, migrația în Germania a fost stimulată de refugiații veniți din țări precum Siria și Ucraina.

Dar după experiența acelor ani, alegătorii sunt sceptici în privința promisiunilor că migrația poate stimula creșterea economică. Aceasta a fost afirmația din 2015, dar doar aproximativ jumătate dintre refugiații care au sosit în timpul acelui val și-au găsit un loc de muncă cinci ani mai târziu.

Conform proiecțiilor Bloomberg Economics, este puțin probabil ca creșterea economică a Germaniei să depășească 1% timp de decenii.Fondul Monetar Internațional are o perspectivă la fel de sumbră: „Efectele negative ale îmbătrânirii populației sunt deja prezente și vor continua să se accelereze în anii următori”.

Ministrul Muncii, Hubertus Heil, a promis că guvernul va „face tot posibilul” pentru a atrage lucrători calificați. Însă valul de imigranți din Europa Centrală și de Est încetinește pe măsură ce standardele de viață din aceste țări ajung din urmă cele din Germania.

Societatea germană se luptă să integreze un milion de ucraineni care au sosit anul trecut. Oficialii locali spun că școlile sunt la capacitate maximă și că nu există suficiente locuințe, în timp ce sprijinul pentru Alternative for Deutschland, partid anti-imigrație, a crescut.

După ce a crescut rapid în deceniile de dinaintea crizei financiare mondiale, productivitatea muncii în Germania a stagnat în ultimii ani. Iar din 2015 a crescut cu mai puțin de 2%,  față de 8% în SUA în aceeași perioadă, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Industriile de producție și inginerie de înaltă tehnologie care au fost mult timp în centrul avantajului competitiv al Germaniei și care, în trecut, au fost deservite de un flux constant de lucrători calificați. Dar tinerii germani nu mai doresc să învețe aceste competențe.
Există deja  aproximativ 100 000 de candidați mai puțini decât posturile disponibile, după o scădere vizibilă în ultimii ani.