Vineri seară, pe terenul mocirlos al unui stat nerecunoscut, ca fiind suveran, de către conducerea noastră mioritică, Kosovo, echipa alcătuită de Edi Iordănescu, după ce a trecut prin chinurile asemănătoare facerii, a reușit să smulgă un rezultat de egalitate de la impetuoșii fotbaliști din Peninsula Balcanică, adunați din cele patru zări pentru meciul din cadrul preliminariilor Euro 2024.

Partida, disputată pe un teren ce semăna cu o mlaștină, a suferit în privința spectaculozității, dar s-a terminat cu bine, privind mai ales integritatea fotbaliștilor, care de numeroase ori alunecau pe gazonul sintetic mustind de apă, de bănuiai că se dădeau pe gheață. Totuși, în ciuda stării aproape impracticabile a terenului, jocul a avut câteva faze palpitante, în care ambele echipe au ratat introducerea balonului ud și îngreunat în vreuna dintre plasele păzite de portari. Ca o observație, ar fi de evidențiat tânărul debutant între „buturile” naționalei noastre, Horațiu Moldovan, care a apărat câteva mingi periculoase, salvându-ne de umilință. Pe noi, românii, dar mai cu seamă pe Edi, care în ziua meciului a împlinit o vârstă a deplinei maturități, 45 de ani. Dacă încercăm să nu fim malițioși, putem considera că egalul (0-0) poate constitui un minuscul cadou de ziua tânărului antrenor! Cât despre alcătuirea echipei, sunt puține de spus, poate doar faptul că tehnicianul „talonat” de nelipsitul Stoichiță a început meciul cu prea maturul Camora, fotbalist de 37 de ani, care s-a mișcat anevoie în fața rapidei extreme a kosovarilor. De altfel, jucătorul clujean a și capotat în minutul 38, fiind înlocuit de Sorescu.

Acest băiat, mătrășit de Becali de la FCSB, a fost, de altfel, singurul din trupa lui Iordănescu jr. care a trimis două șuturi sănătoase la poarta adversă, niște torpile ce l-au întins serios pe portarul din „câmpul mierlelor” (nume de alint dat țării). De altfel, din pricina terenului greu, ce a băltit, jucătorii noștri au fost nevoiți să apeleze la tactica mingilor lungi, care, din păcate, rareori și-au nimerit ținta! Dar Edi a avut mare noroc cu echipa de arbitri, care în minutul 68 a apelat la VAR, într-un moment de cumpănă pentru „tricolori”, când Zhegrova l-a învins cu o lovitură de cap pe goalkeeperul rapidist! Cum mașina infernală a socotit că a existat un pui de ofsaid, golul nu a fost validat, așa că spectatorii kosovari au rămas în continuare la fel de plouați, și nu doar la propriu! Gazdele s-au prezentat bine, jucând tăios, cu driblinguri reușite, chiar și pe acel teren-piscină, obligându-i pe-ai noștri să alerge precum caii de curse și, pe alocuri, să ia… notițe despre cum se face! Puși astfel la încercare, „tricolorii” au trebuit să pună cu dăruire și convingere osul la treabă. Dintre ei s-a evidențiat „ceferistul” Burcă, el reușind să domine careul și să înlăture mai toate pericolele iscate de iureșul advers. Dar, în ansamblu, toată echipa a dovedit sârguință și a izbutit să țină piept în destule situații critice. Cum, după cele 96 de minute, tabela de marcaj arăta scorul de 0-0, tot românul s-a bucurat, fiindcă la cele șase puncte obținute anterior s-a mai adăugat unul, rezultat care, până una-alta, ne păstrează pe locul secund al grupei, cu șapte puncte!

*Luni seară, la doar trei zile după meciul de la Priștina, „tricolorii” au jucat, la Lucerna, împotriva trupei din Țara Cantoanelor, echipă considerată sperietoarea grupei. Meciul a avut două… temperaturi, ca și reprizele, diferite: una rece și-alta caldă. În primul mitan, echipa lui Edi Iordănescu a arătat precum orbul pus să tragă la țintă cu pușca! Fundașii arătau ca niște soldăței cu picioare de plumb, iar înaintașii aduceau cu statuile făurite din beton armat! Cât despre mijlocași, aceștia păreau că umblă după ciuperci! Văzând ei, „ceasornicarii”, cu cine au de-a face, s-au pus pe capul obidiților noștri și, luându-i drept jaloane, le-au arestat mingea, pe care au și înfipt-o de două ori în plasa nefericitului Horațiu Moldovan. Două goluri ca pe maidan, la care băieții de pe Dâmbovița au privit minunându-se ca la un spectacol de circ!

Ca să mai estompeze din tristețile privitorilor, cei doi „ciripitori” ai televiziunii (Costi Mocanu și Emil Grădinescu) o tot dădeau prin… lucernă, lăudându-i pe găzdoi că valorează multe milioane de franci elvețieni, față de ai noștri care, economic, cam trag targa pe uscat, așa că e de înțeles… Explicații de conjunctură, însă conținând oarece adevăr. Dar, fie vorba între noi, nu ce se află în teșcherelele fiecăruia poate isca diferența dintre două echipe, ci talentul și dăruirea, mai ales dacă sunt însoțite de oleacă de ambiție! Așadar, cu o echipă părelnic cea mai potrivită, Edi s-a văzut turtit de buldozerul elvețian, uitându-se descurajat la elevii săi, precum curca-n lemne! Nu se știe ce le-o fi zis el jucătorilor în pauza meciului, dar se pare că a reușit să le mai salte oleacă moralul. Apoi, mai mult de gura lumii, a făcut câteva schimbări și s-a așezat smerit pe banca suferințelor, ca un elev prins copiind. Îngâmfați de cum le mergea, „cantonierii” o puseseră deja de o petrecere câmpenească, socotind că nu mai e cazul să-și consume prea mult glicogen, întrucât aveau o zestre de două goluri, iar adversarii lor se purtaseră în prima repriză ca o echipă de antrenament! Așadar, a început, de ambele părți, să se joace „la țăcăneală”.

„Tricolorii”, cu câteva forțe proaspete, se zobeau să țină ușa, gata să fie spartă pentru a treia oară, la o încercare de mică furăciune a arbitrului macaronar, care indicase un fault în careu comis chipurile de Manea. Numai că VAR-ul i-a anulat „fluierarului” intenția, luând de-a bună faza care arăta că fundașul clujean lovise, înainte de presupusul fault, mingea. Timpul se scurgea agale, cu pecetea de învinși lipită pe fruntea românilor! Și când nici Sfântul Sisoie, ori cel mai optimist microbist, nu se mai aștepta la vreo minune, iată că sprinterul de meserie Mihăilă, în minutul 90, primește o minge, aleargă cu ea depășindu-și adversarii (și un iepure, văzându-l, s-ar fi simțit umilit) și trage cu sete! „Buclucașa”, zburând ca un șrapnel, se oprește în plasa portarului helvet. Uimire, speranțe, teamă, dorință, toate astea îngrămădite în sufletele noastre, ale românilor! Și doar după două minute, același Mihăilă repetă isprava, ca la indigo, egalând (2-2)! Tribuna amuțește, iar ai noștri se dau tumba! Edi râde cu gura pân-la urechi ca la un spectacol al lui Mălăiele, iar noi, topiți de emoție, ne rugăm Celui de Sus să nu-i lase pe elvețieni să înscrie. Iar Domnul ne-a ascultat ruga, ori poate Tata Puiu a pupat suficiente iconițe cât să ajungă „protecția” și la generația următoare, căci balonul șutat în minutul 96 de Bislimi nu a intrat în poartă, ci a lovit bara și a sărit în teren! Păi?! Iar Mihăilă, autorul celor două nesperate goluri, poate fi numit de-aci încolo „Eroul de la Lucerna”!