Ca sa mai scoata echipa din rutina antrenamentelor in Turcia, staff-ul tehnic al liderului Ligii 1 a decis sa le dea liber jucatorilor de astazi pana pe data de 16 februarie.

Astfel, tot lotul dinamovist va reveni astazi in tara, fotbalistii cerand sa petreaca de „Ziua indragostitilor” (14 februarie) alaturi de iubitele lor. Mini-vacanta oferita de Liviu Ciobotariu se va incheia pe 16, cand liderul campionatului se intoarce in statiunea de la malul Marii Mediterane. „Cainii” profita de faptul ca startul returului se va amana si pleaca sa se pregateasca tot in Antalya, acolo unde terenurile de antrenament sunt excelente, prin comparatie cu cele din inzapezitul Bucuresti.

Prelungire pentru veterani

Cristi Borcea le-a prelungit contractele cu doi ani veteranilor care au dus greul in turul campionatului. Conform noilor intelegeri, Ionel Danciulescu, Marius Niculae si Catalin Munteanu vor imbraca tricourile „alb-rosii” si in 2014! „Nici 5 minute nu mi-a luat ca sa-i conving! Discutiile au fost incepute de domnul Nicolae Badea cu mult timp in urma, eu doar le-am finalizat”, a declarat presedintele executiv al liderului la zi din Liga 1.

In mai 2001, m-am vazut cu Mister Cornel Dinu la Marriott, la barul Champions. A cerut un fresh de portocale. „E pentru bila”, a zis.

Am luat cafele, cocotati pe niste scaune inalte si vad acum, uitandu-ma pe fotografii, ca era imbracat la costum, camasa alba cu dungi subtiri bleu, cravata aurie. Fuma Davidoff. „Parintii au fost totul pentru mine, ei mi-au impus respectul pentru educatie si traditia familiilor romanesti de intelectuali cu responsabilitati de datina si de bine al neamului. De la ei am luat gustul cartii si curiozitatea de a incerca sa-mi explic ce traiesc, de ce traiesc si in ce climat ar trebui sa-mi continui viata.”. Cornel Dinu, zis Procuroru’. In copilarie, pe care am petrecut-o in mare parte in zona Tunari – Floreasca – Dorobanti, dinamovistii, cu care ma luptam si eu (!), strigau ca „Dinu – Procuroru’ – majoreaza scoru’!” Nu prea majora, inscria rar. Dintotdeauna, realizez, cu pozele in brate si cu amintirile toate, Dinu e ceva si noi am inteles, de multe ori altceva. Cultul pentru parinti, pentru carte, pentru traditie. Sa-l fi citit in pustiul salbatic debutat de Rudy Wetzer, la 15 ani, la Metalul Targoviste, in ’63?. „Cea mai mare bucurie a mea a fost sa joc impotriva strainilor. Am fost crescut in cultul nationalist si cred ca s-a vazut pe teren.” Fuma si povestea. Dupa un timp am coborat de pe scaune, ne-am retras pe o canapea. „Cu o zi inainte sa ma nasc, tata i-a spus antrenorului de la Alrus – el era presedinte – sa nu faca antrenament ca s-ar putea sa i se nasca un baiat si va da o petrecere. Asa a fost. Am primit numele unui var, apoi pe tata l-au gasit niste baieti, buni amici cu Ana Pauker, si din magistrat a ajuns sondor la schela de foraj Targoviste. Zece ani a plecat de acasa la 4 dimineata si s-a intors la 7 seara. Clasa muncitoare! Eu am crescut la Barlad, langa matusile mele, Florica si Virginica Dinu, licentiate la Paris, ca si mama, care terminase Academia Comerciala. A fost o copilarie ca-n Ionel Teodoreanu. Duminica mergeam la biserica, iar masa era fix la ora 13.00. Cine n-ajungea, manca singur, in bucatarie. L-am intrebat pe tata odata de ce dracu’ au disparut timpurile alea, cum de-a fost posibil sa fie distrusa toata intelectualitatea noastra? Baiete, tine minte, mi-a zis, in momentele importante, neamul romanesc nu e atent! Eu am fost, la 5 ani stiam 60 de poezii…”

In ’93, pe 2 iunie, la Kosice, cand toate se prabuseau ca funicularul lui Zorba, el era Anthony Quinn. Nu dansa, nu. Ramanea drept intr-un dezastru pe care nu-l merita, drept, cu proiectile improvizate zburand pe langa el. Toti ceilalti erau sub copertina bancii. Tot intr-o zi de 2 s-a nascut, dar in august ’48. Si tot intr-o zi de iunie, pe 18, in 1983 a jucat pentru ultima oara. 454 de meciuri, 53 de goluri, toate, totul pentru Dinamo.

(va urma)