Fizicianul Heinrich Rudolf Hertz nu credea ca descoperirile lui vor avea vreun folos practic, oricat ar parea de greu de crezut! Heinrich Rudolf Hertz, fizicianul german omagiat miercuri de Google printr-un logo special, a fost auzit spunand ca nu credea ca descoperirile sale vor avea vreo utilitate practica. HEINRICH RUDOLF HERTZ

“Nu cred ca undele electromagnetice pe care le-am descoperit vor avea vreo aplicabilitate”, spunea, in urma cu mai bine de un secol, celebrul fizician german Heinrich Rudolf Hertz, de la a carui nastere se implinesc, pe 22 februarie, 155 de ani, dupa cum le aminteste utilizatorilor motorului de cautare logo-ul GIF afisat miercuri de Google. Mai exact, motorul de cautare il celebreaza pe Hertz cu ajutorul unui logo ce infatiseaza unde electromagnetice colorate, ce ruleaza de la dreapta la stanga ecranului.

Realitatea, insa, a demonstrat exact contrariul. Iar demersul stiintific al lui Heinrich Rudolf Hertz, primul cercetator care a demonstrat existenta undelor electromagnetice, folosindu-se de instrumente pentru a transmite si primi impulsuri radio, a stat la baza dezvoltarii tehnologiilor comunicationale fara fir. Heinrich Rudolf Hertz le-a impartasit multe dintre cunostintele lui studentilor care veneau la cursurile sale. Iar acestia nu erau deloc putini. Nascut pe 22 februarie 1857 la Hamburg, Heinrich Rudolf Hertz, cercetatorul care da numele unitatii frecventei, Hertz, si-a dedicat o mare parte din viata pasiunii pentru fizica. Descoperirile sale, extrem de valoroase, au fost readuse in atentia utilizatorilor de motorul de cautare Google, miercuri, printr-o doodle special. Din nefericire, Heinrich Rudolf Hertz a murit la doar 36 de ani. In urma omului de stiinta au ramas o sotie si doua fiice.

Heinrich Rudolf Hertz s-a nascut la 22 februarie 1857, la Hamburg, in familia unui avocat si senator al Hamburgului. Inca din tinerete a dovedit inclinatii catre diverse meserii: a invatat tamplaria si a lucrat si la strung. La varsta de 18 ani a terminat studiile medii si a avut impresia ca este destinat meseriei de inginer.

Citeste – HEINRICH RUDOLF HERTZ: “Nu cred ca descoperirile mele vor fi practice.”

Heinrich Rudolf Hertz a studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 Heinrich Rudolf Hertz a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulatoza lui Wegner.  Heinrich Rudolf Hertz a clarificat şi a extins cercetările cu privire la teoria electromagnetică a luminii. Heinrich Rudolf Hertz a fost primul cercetător care a demonstrat existenţa undelor electromagnetice, folosindu-se de instrumente pentru a transmite şi primi impulsuri radio. Experimentele sale au condus la dezvoltarea tehnologiilor de comunicaţii fără fir.

Heinrich Rudolf Hertz a descoperit cu ajutorul primului oscilator existenţa undelor electromagnetice. El a dovedit că acestea sunt identice şi se deplasează cu viteza undelor luminii. Unitatea frecvenţei, Hertz, îi poartă numele. Hertz a descoperit în Karlsruhe cu ajutorul primului oscilator existența undelor electromagnetice. El a dovedit că acestea sunt identice și se deplasează cu viteza undelor luminii. Rezulatatele lui au fost baza pentru dezvoltarea telegrafiei fără cablu și a radioului. Cu acest oscilator Heinrich Rudolf  Hertz a demonstrat doua probleme. Pe de o parte, ceea ce Maxwell doar teoretizase, si anume ca viteza de deplasare a undelor electromagnetice este egala cu viteza luminii si, a doua, cum se procedeaza pentru a face campurile electrice si magnetice sa se “detaseze” de conductoare si sa circule liber, ca unde electromagnetice. In modestia sa, Heinrich Rudolf  Hertz credea ca descoperirile sale nu erau de nici un folos practic. Dar, chiar si la nivel teoretic, realizarile lui Heinrich Rudolf Hertz au adus zorii a ceea ce am putea numi “era electricitatii”.

In anu11891, fizicianul-matemalician englez Sir Oliver Heaviside spunea: “Acum 3 ani undele electromagnetice nu existau (erau invizibile). Acum ele sunt vizibile pretutindeni”. O alta mare descoperire a lui Heinrich Rudolf  Hertz este efectul fotoelectric. Experimentele lui Heinrich Rudolf  Hertz privind reflexia, refractia, polarizarea, interferenta si viteza undelor electromagnetice au pus bazele inventarii ulterioare a telegrafului fara fir si a radioului. Heinrich Rudolf  Hertz a murit la 1 ianuarie 1894 la Bonn, Germania, in varsta de doar 37 de ani din cauza unei otraviri a sangelui.

Sir Oliver Lodge i-a recunoscut lui Heinrich Rudolf  Hertz adevaratele merite ale realizarilor sale, si l-a caracaterizat astfel: “Era un suflet nobil, care a avut multi admiratori. Cei care l-au cunoscut au fost coplesiti de modestia si fermecati de amabilitatea sa. Era un prieten adevarat, un profesor respectat de studentii sai care veneau de la mare distanta sa-l vada, iar pentru familie sot si tata iubitor“.

Lucrarile stiintifice ale lui Heinrich Rudolf  Hertz au fost traduse in engleza si publicate in 3 volume: ”Unde electrice“ (1893), ”Lucrari diverse” (1896) si “Principiile mecanicii” (1899). În 1888, Heinrich Rudolph Hertz (cel de la care provine numele unitatii frecventei) demonstreaza ca perturbatiile generate de scânteia unei bobine de inductie, prezinta caracteristicile undelor radio, asa cum sunt ele descrise de catre Maxwell. Munca acestuia este continuata de catre Guglielmo Marconi în experimentele telegrafului fara fir, care utiliza codul Morse. Pâna în 1896, Marconi transmitea mesaje pe o distanta de câtiva kilometri.

Heinrich Rudolf Hertz – VIATA SI OPERA

HEINRICH HERTZ: HERTZ(Hz) unitate de masura a frecventei. A fost denumita astfel in cinstea fizicianului german Heinrich Hertz. DEFINITIE: 1 hertz este egal cu frecventa unei miscari periodice a carei perioada este de o secunda.

VIATA SI OPERA

Heinrich Hertz s-a nascut la 22 februarie 1857, la Hamburg, in familia unui avocat si senator al Hamburgului. Inca din tinerete a dovedit inclinatii catre diverse meserii: a invatat tamplaria si a lucrat si la strung. La varsta de 18 ani a terminat studiile medii si a avut impresia ca este destinat meseriei de inginer.
S-a dus sa studieze tehnica la München, dar dupa doi ani de studii a constatat ca il atrage mai mult activitatea stiintifica din domeniul fizicii. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a inceput sa studieze matematica si fizica. Studentul deosebit de sarguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizica Herman von Helmholtz, care l-a luat ca practicant in laboratorul sau. Ulterior i s-a incredintat o sarcina independenta, pentru a carei rezolvare Hertz a primit, in anul 1879, medalia de aur a Universitatii. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost incheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulata: Despre inductie in corpurile care se rotesc.

In anii 1880-1883,Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. In 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel si doi ani mai tarziu era numit profesor de fizica la Politehnica din Karlsruhe. Aici si-a efectuat experientele cu undele electromagnetice care i-au adus faima.
Idea de a produce unde electromagnetice si de a le experimenta il preocupa pe Hertz inca din anul 1879, cand Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmarii experimentale a curentilor mobili. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxwell cu privire la campul electromagnetic, dupa care, pe langa lumina, trebuia sa mai existe si o alta unda, invizibila, electromagnetica, cu aceleasi proprietati pe care le are unda luminoasa vizibila.
Metodele experimentale cunoscute pana atunci nu au reusit sa rezolve aceasta chestiune si de aceea Hertz a trebuit sa elaboreze o metoda cu totul noua si sa-si alcatuiasca si instalatiile necesare. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice si un rezonator electromagnetic, cu ajutorul carora a demonstrat existenta undelor. In anul 1887 el a anuntat, la Academia de Stiinte din Berlin, ca a rezolvat cu succes tema concursului, si a demonstrat existenta curentilor mobili. Pe langa aceasta, a mai constatat ca campul electromagnetic, care se intinde in spatiu de la sursa, reprezinta unde electromagnetice, asa cum presupusese James Clerk Maxwell.

[youtube]Bg6rS5akY3I[/youtube]

In lucrarile sale ulterioare, Hertz a cercetat temeinic reflectia, refractia, interferenta si polarizarea undelor electromagnetice, a demonstrat ca viteza propagarii acestor unde este egala cu viteza luminii si a demonstrat pe cale experimentala raportul formulat de Maxwell, intre indicele de refractie al mediului si constanta sa dielectrica. In felul acesta, Hertz a demonstrat ca, de fapt, lumina reprezinta, in esenta, o unda electromagnetica. Si-a publicat rezultatele cercetarilor in anul 1889, in lucrarea Despre razele fortei electrice.

In anul 1889 Hertz a fost invitat sa predea fizica la Universitatea din Bonn, unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. Si-a continuat cercetarile stiintifice si a elaborat teoria oscilatorului (dipolul Hertz) pe baza ecuatiilor campului electromagnetic stabilite de Maxwell, si a incercat sa explice teoria fenomenelor electromagnetice in sistemele relative aflate in miscare. Hertz s-a ocupat si de mecanica; era adeptul asa-numitului sistem cinematic al orientarii „mecanicii fara forta”, care, spre deosebire de mecanica newtoniana, explica toate fenomenele fizice prin actiunea reciproca a substantelor grele la atingere, fara introducerea notiunii de „forta”.
Aceasta orientare nu s-a impus insa in fizica.

Lucrarile lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanta fundamentala pentru evolutia in continuare a stiintei, ceea ce a dus, in ultima instanta la descoperirea radioului, rusul Aleksandr Stepanovici Popov, in prima sa radiograma, din anul 1896, a transmis doua cuvinte: „Heinrich Hertz”.
Heinrich Hertz a trecut in astral la 1 ianuarie 1894, la Bonn, inainte de a implini 37 de ani.