Relația noastră strategică cu SUA trebuie să rămână intactă. O spun pentru că eu cunosc cât de greu am realizat noi români acest parteneriat strategic odată cu renunțarea la primul val de aderare la NATO din 1997. Da, România a renunțat la solicitarea Secretarului de Stat, Madeleine Albright, adresată lui Constantinescu, înainte de summitul de la Madrid din 1997. Atunci Jacques Rene Chirac, președintele Franței, s-a opus prin veto lărgirii Alianței numai cu Polonia, Ungaria și Cehia, dorind și România în primul val. Cei care s-au opus au fost americani susținuți de Marea Britanie, în principal, din cauza schimbării Guvernului John Major cu Guvernul Tony Blair.

Lărgirea NATO a intrat în impas. Atunci Secretarul de Stat, Madeleine Albright, i-a telefonat președintelui Constantinescu ca să-l roage să dea un comunicat de presă prin care să anunțe că nu dorește ca ”problema României” să blocheze Summitul NATO. Președintele Emil Constantinescu redactează o declarație care este trimisă Agenție Române de presă Agerpres, cu mențiunea de a fi trimisă pe fluxul internațional de știri. La propunerea cancelarului Helmuth Khol, miniștrii de externe ai Germaniei, Franței și SUA sunt însărcinați să găsească o soluție de compromis. Astfel în Comunicatul final se menționează o listă de candidați pentru al doilea val, în care România se afla pe primul loc urmată de Slovenia care și ea trebuia să fie în primul val. După reuniunea NATO de la Madrid, președintele Emil Constantinescu a fost invitat la o întâlnire separată cu Bill Clinton, la Ambasada SUA de la Madrid. La întâlnire a fost prezent și Secretarul de Stat Madeleine Albright. Acolo s-a discutat lansarea peste trei zile a Parteneriatului Strategic SUA-România la București, parteneriat menit să garanteze securitatea României. În contextul câștigării alegerilor de către Donald Trump alianțele se reconstruiesc acuma sub alte auspicii. Statele Unite au în acest nou concept politic de alianță, cu oricine în lume, faptul că trebuie să ai același valori ca ei. Adică, alegerile nu se anulează, nu se fură, nu se dau lovituri în numele unui grup privat, nu se elimină fără un drept, atenție, fără un ordin judecătoresc clar, nu se elimină candidați și câte și mai câte. Lucrurile au fost clare când au fost enunțate de vicepreședintele SUA, James D Vance, la Munich. Este greșit să credem ca SUA ne vor da rușilor, că nu ne vor da niciodată. Înghețarea, pur și simplu, a relațiilor între SUA și România duce la intrarea într-o zonă gri a României, într-o zonă gri geopolitică.

Dragi politicieni român dacă nu ați înțeles încerc să vă spun eu: politica externă a Statele Unite o face președintele Statele Unite al Americii nu altcineva. Dacă nu ai dialog acolo, la Casa Albă, dacă nu ai relații, nu să te pozezi cu nu știu ce lider politic republican, la nu știu ce teren de golf sau manifestare politică unde, să faci selfie-uri, trebuie să ai relații, adică relații reale, active, în acel moment când se decid marile mișcări geopolitice ale SUA în Europa, tu, ca țară, intri în zona gri. Nu că te iau rușii. Aia e o minciună. Principala problema, e flancul estic al continentului, este asigurarea securității. Avem bani și forțe să susținem apărarea națională? Trebuie ca americanii să ne susțină militar?  Eu zic ca da. Avem nevoie ca ei să fie la Kogălniceanu. Ca să nu mai spun de faptul că factorii de decizie din administrația română, culmea, au sabotat exercițiul NATO Dacian Spring 2025 din mai din România, exercițiu care testa apărarea țării. Cum s-a întâmplat? De zece luni, Armata, Ministerul de Externe și trei țări aliate cer unor primării sau Ministerului român al Dezvoltării să întărească niște drumuri, unele de pământ, două podețe și două poduri din zona Făgăraș. Ele erau vitale pentru organizarea, în mai 2025, a unui exercițiu NATO în poligonul Getica. Nu s-a întâmplat nimic. Mă rog, mergem înainte. Din păcate la ora actuală relațiile între SUA și România sunt înghețate și nu le poate dezgheța nimeni de la ziua în care Donald J. Trump a devenit președinte. Ele au început să se înghețe după 4 noiembrie. Ne trebuie oameni activi la Ambasada de la Washington. Au făcut ei tot ce trebuie pentru a dialoga cu echipa lui Trump înainte de alegerile din noiembrie? Nu știm, ne bazăm pe ce se spune oficial. Am trimis emisari la Washington. Este bine dar sunt ei cei potriviți? Nu dau sfaturi dar mi se pare ca Benoni Ardelean ar fi fost unul care putea să deschidă ușile din interiorul Casei Albe. A da, poate este păstrat pentru a fi ambasador. Nu o fi oare prea târziu?  Fraților, avem o șansă unică. Statele Unite nu vor România, vor Canada, vor Groenlanda, vor canalul Panama, vor Marte, vor Jupiter, vor ce vor ei. Fiți, mă, prieteni cu ăsta care conduce America, că ăsta nu vă va cere nimic!.

Singurele două mari putere ale lumii care n-au trădat România de-a lungul istoriei și cel puțin în ultimi 150 de ani au fost China și SUA. Păi și cu aia ne-am certat. Cu chinezii ne-am certat că sunt comuniști. Cu americani suntem în ”gâlci” că așa sunt europenii. ”Dar evenimentele din ultimii ani, un război terestru în centrul Europei, amintește că puterea militară încă este necesară pentru descurajare” a spus Marco Rubio la reuniunea NATO de la Bruxelles. Și ne mai spune un lucru, ”dacă nu aveți voi structura de reziliență, nu vă așteptați ca să v-o construiesc eu. Păi asta e în concurență cu articolul 3. Da, cu articolul 3, da” (din Tratatul de la Washington al alianței NATO). Ce ne-a mai zis Marco Rubio la reuniunea de la Bruxelles? – ”Pregătiți-vă armatele, puneți-vă la punct armele, faceți… construiți programul de reziliență, pentru că nu o să vină SUA”. Este clar că actuala guvernare de la Palatul Victoria ține aproape de Europa. Este normal să profităm de banii pe care Comisia Europeană îi pune la dispoziția noastră prin PNRR. Dar asta nu însemnă să rupem relația cu SUA. Hai să luăm exemplul lui Victor Orban care are o relație excelentă cu Trump dar și cu Netanyahu pentru care a renunțat la prezența Ungariei în Curtea Penală Internațională. Este adevărat că din păcate acestă Curte a deveni o afacere politică. A ieșit Orban din UE. Nu. Se cerată în permanență, blochează tot felul de inițiative care sunt împotriva prietenului său de la Kremlin, dar este în UE. Nu trebuie să facem ca Orban cu Kremlinul dar trebuie să ne vedem interesul național în ceea ce privește America. Ce ne costa dacă mergeam la Mar-a-Lago înainte de alegeri? Poate generalul Ciucă trebuia să meargă acolo în calitatea de Președinte al Senatului, absolvent al unui colegiu militar american și cunoscător al elitei militare americane. Nu știm să jucă cărțile pe care le avem în mână!

Dar să lăsăm sfaturile și să trecem la lucrurile care ne interesează: taxele lui Trump. Presa europeană este îngrijorată de consecințele economice grave pe care le-ar putea produce aceste taxe vamale grele. Se pare că creșterile tarifelor vor perturba lanțurile valorice, vor provoca inflație, vor întârzia deciziile de cumpărare și investiții și, în cele din urmă, vor provoca daune grave economiei, care în Statele Unite dă deja primele semne pentru ceea ce pare a fi o criză autoindusă. Este această încercare a lui Donald Trump o întoarcere la America de dinainte de 1930?. S-ar  putea. Miercuri, 2 aprilie, președintele republican a spus lumii „ce vrea America să fie: puternică, închisă, bogată și singură. Împotriva tuturor, dacă trebuie. Binevoitoare (poate) faţă de cei care se supun”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că europenii sunt „gata să reacționeze” și lucrează deja la „un nou set de contramăsuri” în cazul în care negocierile cu administrația americană, dorite de UE, ar eșua. Cu certitudine consumatorii și companiile Americii vor avea de suportat costuri mai mari. Prețurile automobilelor vor crește cu câteva mii de dolari, inclusiv cele fabricate în SUA.

Tot ceea ce face Trump duce la o Nouă Ordine Comercială (și financiară) globală. Acesta ar fi obiectivul real din spatele anunțului lui Donald Trump privind noile taxe împotriva partenerilor comerciali. Planul este orice altceva decât secret. Economistul Stephen Miran l-a expus în detaliu în noiembrie anul trecut, când încă lucra pentru compania de investiții Hudson Bay Capital, într-o lucrare cu un titlu fără echivoc: A User’s Guide to Restructuring the Global Trading System. La scurt timp după aceea, președintele SUA i-a cerut lui Miran, în vârstă de 41 de ani, să-i conducă Consiliul Consilierilor Economici. Miran, care are un doctorat la Harvard și care a fost consilier al Departamentului de Trezorerie în timpul primului mandat al lui Trump, a intrat în atenția lumii politice în august anul trecut 2024, pentru un document semnat împreună cu Nouriel Roubini, în care o acuza pe secretarul de-atunci al Trezoreriei, Janet Yellen, că a manipulat în scopuri politice emiterea de titluri de datorie publică (ar fi favorizat îndatorarea pe termen scurt pentru a menține randamentele scăzute și a dopa economia, favorizând realegerea lui Joe Biden). O teză foarte apreciată de republicani. Pentru Miran, rădăcina „profundei nemulțumiri față de ordinea economică predominantă” se află în supraevaluarea dolarului, care face ca exporturile SUA să fie mai scumpe și, prin urmare, mai puțin competitive, impunând un „handicap” producției americane și provocând pierderea locurilor de muncă.

Economistul consideră că dolarul ar fi supraevaluat din cauza acumulării de rezerve în dolari și obligațiuni guvernamentale SUA de către țările terțe în căutarea unui refugiu sigur. Pe scurt, ar exista o cerere în exces de dolari, cerere care ajunge să determine un deficit comercial, în condițiile în care balanța de plăți (exporturile minus importurile) tinde întotdeauna să se stabilizeze pentru a egaliza fluxurile de capital care intră în SUA. Și așa s-a născut ideea de a-i convoca la Mar-a-Lago, reședința din Palm Beach a magnatului Trump, pe liderii marilor țări, „îmblânziți” în prealabil cu taxe punitive, pentru semnarea unui nou acord major asupra cursurilor de schimb după modelul celui semnat la hotelul Plaza din New York de SUA, Franța, Germania, Japonia și Marea Britanie în 1985. Şi astfel partenerii ar fi convinși, în schimbul unei reduceri a taxelor celor care aderă la „umbrela defensivă” americană, să implementeze acțiuni coordonate – vânzând-şi rezervele– pentru a reduce valoarea dolarului. În opinia lui Trump, principalul motiv pentru dispariția visului american este un dolar puternic artificial, care a dus la dezmembrarea producției din SUA și la pierderea „locurilor de muncă bine plătite”. Expresia „Acordul Mar-a-Lago” a fost inventată de expertul pieței monetare din SUA și fostul strateg al Credit Suisse, Zoltan Poszar, în iunie 2024. Expresia este o derivație a „Acordului de la Plaza” din 1985, în care Franța, Japonia, Germania de Vest și Marea Britanie au convenit cu SUA să slăbească în comun dolarul. Acum s-a produs înlocuirea Hotelului Plaza din New York (pe care Trump l-a deținut din 1988 până în 1995) cu Clubul Mar-a-Lago al lui Trump din Palm Beach, Florida, deoarece locul unei potențiale noi înțelegeri pare potrivit și este o expresie atractivă. Urmează Timpuri noi (apropos de filmul de comedie mut din 1936, regizat și produs de Charlie Chaplin-titlu original al filmului Modern Times). Legați-vă centurile de siguranță!