Rusia l-a sacrificat pe Georgescu pentru ca s-o bulească pe Elena Lasconi. De ce? E simplu. Dar Armand Goșu, Cristoiu, Gușă, Radu Tudor, Sorin Roșca Stănescu, CTP, ridicolul de Sabin Gherman, Anca Alexandrescu, Valeriu Nicolae, Dana Budeanu și mulți alți așa-ziși analiști politici, care cică exersează savant despre mișcările geostrategice ale Rusiei, par să fie în afara înțelegerii jocului subtil, pervers, hotărât, tragic, dur moscovit.
Încă de pe vremea lui Petru cel Mare, Rusia a jucat incredibil, dur și inteligent, dar și tragic, în istorie, în chestiuni geostrategice care privesc integritatea ei teritorială și mai mult decât atât. Alde Șoșoacă, Georgescu, Simion, Ciolacu, Puric, Ciucă, Gâdea, Gavrilă, Ponta, Crin Antonescu, Nicușor Dan, Lavinia Șandru, Băse, Tucă, Hrebe, Iliescu, Iohannis și mulți alții ca ei, n-au priceput niciodată ce e cu sufletul slav, n-au înțeles nici o secundă noima poporului rus pe lumea asta. Și tocmai de aceea sunt jucați la ruleta rusească fără drept de apel. Trump, la fel, Macron, Merkel, chinezii, japonezii, ungurii, mă rog, multă lume de pe lumea asta, n-au înțeles ce e în inima poporului rus, un popor paradoxal, așa cum sunt de altfel multe alte popoare enigmatice.
Ca să înțelegi poporul rus trebuie să te eliberezi de angoase, trebuie să analizezi la rece, trebuie să nu fii slugă sau pupincurist filo-rus, trebuie să ai conștiința unui om liber cu adevărat, să nu fii arogant occidental, să nu fii ființă colectivă asiatică, german orbit de grandoarea ariană sau român bătut în cap și fraier cât cuprinde sau francez naiv și heirupist napoleonian. Rusia pare să fie una din marile enigme ale acestei planete, cu o istorie zbuciumată, explozivă sau implozivă, cu o forță ciudată și periculoasă, cu o inteligență națională rafinată în izbeliști istorice, în malversațiuni sociale perverse, în izbucniri istorice neașteptate, cu o măreție strivitoare pe care mulți nu o înțeleg absolut deloc. Rusia a învățat, spre deosebire de multe alte țări, să supraviețuiască într-o lume mereu în mișcare amețitoare, negândită, nebănuită de cele mai multe ori într-un fel zgrunțuros, revoltător, halucinant. Vladimir Putin este expresia vie a acestui popor, probabil mult mai aproape de spiritul lui Petru cel Mare decât de spiritul întunecat al lui Stalin sau, cine știe, la o analiză profundă, poate invers.
La rece, în puterea analizei, a privi sentimental sau emoțional sau sictiristic destinul acestui conducător, este o mare eroare, fatală eroare. Între Vladimir Putin și Franța, de exemplu, e o chestiune veche, istorică, pe care poate o vom analiza cândva. Cazul Sarkozy, construit cu migală de Vladimir Putin, poate desluși forța misterioasă a unei Rusii insurgente, prezentă pretutindeni în istoria lumii, într-o manieră fără egal. Un adevărat strateg care are chef să se contrapună Rusiei și lui Vladimir Putin trebuie să aibă un exercițiu serios istoric, militar, cultural, economic, dezbărat de admirative sau de invective la adresa lui Vladimir Putin. A-l înjura, a-l admira, a-l desconsidera sau a-l preamări sau a-l judeca pe Vladimir Putin este un exercițiu infantil și este tocmai ceea ce-și dorește el cu o abilitate incomparabilă. O analiză rece constituie un travaliu complicat, complex, laborios. Cine să-l facă? Puzderia de păcălici guriști și pafariști dâmbovițeni din București? Hai să fim serioși! Vladimir Putin a preluat un așa-zis pasiv și un așa-zis activ uman, relațional, economic, militar și, mai mult decât atât, de la înaintașii săi, Gorbaciov și Elțân, în ceea ce privește România. Dar PSD-ul românesc, de exemplu, a fost de la bun început prea lent, prea lipsit de inventivitate, prea osificat pentru Vladimir Putin. Și totuși PSD-ul e folosit de Moscova cu o abilitate secretoasă admirabilă. Cazul Lukoil, cazul Băncii Europene de Investiții cu sediul la Budapesta și multe altele, sunt cazuri elocvente.
Mai mult, neseriozitatea noastră în chestiuni politice subtil-geo-strategice, cunoscută din valurile istoriei, l-a făcut pe Vladimir Putin să ne rezerve un rol secund sau chiar mai nasol, indiferent, în acțiunile sale internaționale. Vladimir Putin s-a concentrat pe axele internaționale mari, importante, dinamice, el practicând un joc de biliard extrem de rafinat și de surprinzător, periculos, pătrunzător și terifiant. Din acest punct de vedere, e la mintea cocoșului că Moscova l-a sacrificat pe Georgescu prin oamenii săi de la București în dauna pupilei macroniene, Elena Lasconi. Lasconi s-a trezit, printr-o naivitate exemplară, într-un joc geostrategic prea demențial în care și Traian Băsescu, cel care acum face pe deșteptul în chestiunile politice perverse și periculoase ale momentului, și-a prins urechile lui, săracul de el. Deci planul lui Macron, care vrea să trimită trupe în Ucraina, s-a cam dus pe apa sâmbetei, se vede cu ochiul liber. Dar Moscova are în România multe alte variante prezidențiabile care pot deveni realitate fără ca analiștii politici cotcodăcitori dâmbovițeni să priceapă natura perversă și periculoasă a marelui joc internațional rusesc. Desigur, fără să știe, Elena Lasconi ar putea câștiga alegerile într-un chip misterios. Trebuie să fii complet tâmpit să crezi că Vladimir Putin, care are în sânge spiritul slav și și spiritul serviciilor secrete ruse, nu a luat în calcul și aparaneta nebunie pe care am admis-o adineaori. S-ar putea ca Moscova să găsească astfel de cuviință s-o scoată câștigătoare pe Elena Lasconi în lumina noilor aranjamente geostrategice locale, continentale și globale. Puteți să vă prăpădiți de râs, dar e posibil ca Vladimir Putin să-i propună chestia asta lui Emmanuel Macron. Și de ce nu? Cine își imaginează că realitatea e aia de la tembelizor sau din gura ridicolului și expiratului Ciolacu sau din gura clevetitoare a lui Traian Băsescu sau din prostiile debitate de Simion sau de Ponta, sau din orăcăielile de pe Facebook, sau de televiziunile obosite și otrăvite românești, e bun de dus la balamuc, de luat la șuturi sau de luat pur și simplu la mișto.
Doar două adnotări de tot râsu’-plânsu’ cu penibilii Simion și Ponta! Simion vrea să ia Petrom înapoi de la OMV iar Ponta se laudă că apără, în calitate de Președinte al României, Republica Moldova de o posibilă agresiune rusească. România a ajus atât de ridicolă în ceea ce face prin ciurda de așa-ziși politicieni ai momentului că-ți vine să te duci la pescuit și să-ți bagi picioarele. OMV este urmașul SOVROM-ului austriac din vremea de după 1944, așa că, Simioane, las-o moartă tată că ești complet ridicol. Iar Ponta a declarat, arogant și tembel, că va apăra Republica Moldova de rachetele mortale rusești. Probabil cu pieptul gol, viteaz între viteji, tocmai el care era cărat într-o bărcuță de cauciuc la inundații de vajnicii jandarmi români, ca să nu-și ude piciorușele în viiturile ucigătoare. În sfârșit, vom mai vorbi despre Rusia pentru că, deși pare ciudat și incredibil, dacă Rusia o încurcă din punct de vedere geostrategic, noi românii o bulim nasol de tot. Sigur că mulți căcănari cu gura mare se vor revolta și vor face spume la gură.
Dar aici e vorba de calcule geostrategice subtile, perverse, ucigătoare, periculoase și de necrezut. România, dacă ar avea creier și curaj și mai mult decât atât, ar face bine să medieze o împăcare între Turcia și Israel, între Rusia și Ucraina și, de ce nu, între Taiwan și China. Mai mult, România trebuie să parafeze rapid, de urgență o Trilaterală Turcia-Polonia-România dacă vrea s-o scoată la capăt cu basma curată tocmai acum când Ungaria joacă pervers, periculos și tare în Balcani, în timp ce noi frecăm menta ca de obicei în istorie. N-aveți decât să faceți ștouri despre lucruile astea că la asta se pricep mulți românași. Dar care are mintea la el, o să reflecteze atent, la rece, inteligent și o să zică, băi, Ovidiu Bufnilă le zice în stilul lui science fition dar le zice al dracului de bine. Să fiți iubiți oameni buni.