Aflată în cădere liberă și fără o perspectivă de revenire, industria românească se pregătește să sucombe sub presiunea Green Deal. Deși recunoaște problemele insurmontabile cu care se confruntă acest sector, Guvernul, prin Ministerul Economiei, a anunțat marea resuscitare a industriei, concepând o strategie pompoasă, fără o susținere reală din punct de vedere financiar. 

Strategia Industrială a României 2023-2027 nu este decât o bifare a cheltuirii de fonduri europene în cadrul Proiectului de creștere a capacității administrative a Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului în vederea consolidării politicilor industriale și de supraveghere a pieței interne. Și asta pentru că banii alocați transformării din temelii a acestui sector sunt insignifianți în raport cu nevoile reale.

După loviturile încasate de restricțiile din pandemie, sancțiunile impuse Federației Ruse de către UE au fost resimțite din plin de țara noastră, care, în mod paradoxal, a înregistrat cele mai mari creșteri de prețuri la gaze și energie din întreaga Uniune. Efectele sunt resimțite în special de întreprinderile din sectoarele cu consum mare de energie și de gaze naturale.

”Studii consecutive ale Asociației Marilor Consumatori de Energie din România arată impactul negativ al creșterii prețului energiei asupra industriei românești, avertizând că România riscă să nu mai aibă industrie competitivă și să se confrunte cu probleme economice și sociale grave, dacă nu se iau măsuri pentru a sprijini consumatorii industriali de energie. Prețul energiei în România este printre cele mai mari din Europa, fiind depășit doar de țări care sunt net importatoare de energie. Producătorii din aceste sectoare subliniază că industria românească nu poate reflecta această creștere în prețul produselor sale, deoarece acestea sunt tranzacționate pe burse internaționale, unde prețul este determinat de companii care produc în țări cu prețuri mult mai mici ale energiei”, se arată în Strategie.

Se cere stabilizarea prețului

Principalii actori din sectoarele energo-intensive au propus ca soluții pentru reducerea costurilor energetice ale industriei implementarea unor scheme de compensare financiară pentru consumatorii industriali de energie, crearea unui mecanism de stabilizare a prețului energiei pe termen lung, dezvoltarea pieței de energie regenerabilă și diversificarea surselor de aprovizionare cu energie.

”Țintele ambițioase de tranziție verde și digitală a industriei vor pune o presiune fără precedent asupra tuturor sectoarelor industriale, nu doar asupra celor care au fost afectate substanțial în ultimii trei ani, cum sunt industriile energo-intensive, ori industriile dependente de componente electrice, electronice, de automatizare ori de materii prime strategice”, se precizează în documentul elaborat de Ministerul Economiei.

Totodată, ministerul semnalează faptul că de-reglementarea pieței energetice autohtone pentru consumatori non-casnici a afectat atât sectorul industriei chimice, cât și sectorul metalurgic, domenii de activitate concentrate, cu firme cu peste 250 de angajați, responsabile pentru 57 la sută și respectiv 78 la sută din totalul cifrei de afaceri. Iar pentru a își menține potențialul competitiv pe piața internă și, mai ales, externă, cele două sectoare industriale energointensive sunt obligate să își revizuiască politica de prețuri și costuri.

Subcapitalizare cronică a companiilor românești

Firmele care au capitaluri negative reprezintă aproape o treime din totalul firmelor, iar necesarul de recapitalizare se situează la un nivel ridicat (136 miliarde lei, respectiv 11,6 la sută din PIB). În același timp, companiile cu capital privat autohton și-au înrăutățit poziția de capital la nivel agregat, acestea fiind responsabile pentru 57 la sută din necesarul total de capitalizare.

Potrivit Strategiei, creșterea accelerată a ratelor de dobândă bancară pe fondul accentuării fenomenului inflaționist constituie un obstacol major pentru continuarea investițiilor la nivelul principalelor sectoare industriale, în foarte mică măsură compensat de accesul la resurse financiare europene. Acest blocaj investițional riscă să îngreuneze și mai mult procesul de adoptare a tehnologiilor care să faciliteze tranziția industrială către obiectivele fixate la nivel european (de exemplu, obiectivul obligatoriu al Uniunii Europene de reducere internă a emisiilor nete de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990).

Mașini electrice și baterii

Prioritățile Guvernului din sectorul industrial sunt strâns legate de sectorul auto. Astfel, se urmărește găsirea unui investitor strategic pentru producerea în țară a produselor finite din cupru cu valoare adăugată mare, asigurarea exploatării superioare a grafitului în România, în vederea producerii bateriilor, sprijinirea industriei producătoare de componente și subansamble pentru mașini electrice și adaptarea la tranziția către un transport curat și electromobilitate.

Pe de altă parte, Strategia enumeră mai multe puncte slabe și amenințări pentru atingerea obiectivelor, printre care declinul demografic și migrația, IMM-uri cu capacitate redusă de inovare, absența unor facilități fiscale/instrumente financiare de sprijin al inovării, costuri ridicate cu dezvoltarea și implementarea produselor, lipsa resurselor financiare ale întreprinderilor românești, conflictul ruso-ucrainian și impactul asupra prețurilor materiilor prime, decarbonizarea sectorului industrial, prețurile ridicate energiei electrice, gazelor naturale și a materiilor prime, Volatilitatea prețului la bursă a certificatelor ETS, precum și concurența neloială din partea întreprinderilor din afara UE.