Asemenea personajului fictiv din „Stăpânul Inelelor”, Mircea Geoană arată aceeași disperare și voce tremurândă când vorbește despre alegerile prezidențiale de la toamnă. Timbrul i se schimbă și pupilele se măresc, nu știe dacă să recunoască public gândul ce-i tot bântuie mintea (odihnită de lipsa de activitate la NATO) sau să-l ignore complet, de teama unui nou eșec, cum a pățit-o de fiecare dată când credea că este atât de aproape. Cu palmele transpirate, a mai iscălit zilele trecute un autograf pe „Bătălia pentru viitorul României”, ocupându-și timpul cu lansări de carte și exerciții (ratate) de imagine.

În mintea lui Mircea Geoană este un haos total și nici el nu mai înțelege ce spune. Vorbește despre nevoia de primenire a clasei politice, dar în același timp dă târcoale Palatului Cotroceni, la fel cum la începutul anilor ’90 amușina pe lângă Ion Iliescu și FSN.

Iese Geoană, intră „Prostănacul”

Geoană vrea și promite schimbarea în politică. El cu el. Pleacă ai noștrii, vin ai noștrii, românii privesc ca proștii la acest comediant netalentat.

Chestionat dacă se simte pregătit să se implice, să fie o alternativă la ce oferă clasa politică actuală, filosoful petrecerilor pe iaht a lovit: „Întrebarea nu e dacă eu sunt pregătit, întrebarea e dacă ţara este pregătită”. Evident că răspunsul l-a dat tot el: „Cred că da, eu simt asta, şi nu mă refer la mine, ci legat de starea de spirit a românilor. Simt în publicul românesc din ţară şi din diaspora dorinţa unei schimbări profunde”.

Pesemne că nu are simțurile foarte dezvoltate și aici mă refer în primul rând la cel al realității, că de simțul penibilului ne-am lămurit, l-a ocolit. Dar, dacă simțea puțin realitatea, Geoană ar fi văzut că românii nu vor, neapărat, o schimbare a clasei politice, starea lor de spirit este legată direct de numărul bancnotelor din portofel, care sunt tot mai puține și tot mai lipsite de valoare/putere de cumpărare de la o zi la alta.

Despre asta e vorba, orice alt mesaj adus în spațiul public riscă să plictisească alegătorul și asta în cel mai fericit caz; opusul înseamnă o remarcă de genul „Avea dreptate Iliescu să-l facă «Prostănac»”. Când spui că României îi trebuie alți politicieni, dar nu-ți este rușine să dai târcoale „prezidențialelor”, testând terenul, lași să se vadă cămașa ipocriziei pe care o îmbraci ori de câte ori apari la televizor.

Rusia amenință fățiș NATO, iar Mircea se alintă

Nimeni nu mai crede în jocul dublu pe care-l face Mircea Geoană. Cum, la fel de bine, nici bazaconiile privind susținerea puternică din Statele Unite pe care ar avea-o promisă nu mai păcălesc, s-au prins toți că personajul este apă de ploaie.

Premierul Marcel Ciolacu l-a atenționat, chiar, să nu mai joace teatru, că pentru piese reușite românii merg la „Național” și dau banii ca să vadă actori de top.

„Am crezut că domnul Geoană se ocupă cu războaiele, cu asta se ocupă NATO, nu cu lansări de cărţi. Am înţeles, este în campanie, domnul Geoană va candida. Nu sunt ironic (…), domnul Geoană este în campanie, lansează cărţi, foarte bine, să candideze! Sunt ferm convins că va candida”, a spus primul-ministru, dezbrăcându-l de caracter pe Mircea Geoană în doar câteva fraze.

În timp ce în România se desfășoară cel mai mare exercițiu de desant de la Al Doilea Război Mondial încoace, secretarul general-adjunct al NATO vorbește despre candidatura la „prezidențiale” și despre cât de slabă este clasa politică din țara sa. Este aceeași clasă politică din care a făcut și el parte și pe care a îmbrățișat-o cu mult drag… dar din care a fost alungat urmare a numeroaselor prostii făcute (apropierea de Marian Vanghelie, s-a dus de capul lui la Moscova, extravaganțe peste extravaganțe cu familia și o prea mare libertate de implicare în viața din România oferită Mihaelei).

Situația geopolitică este, cu adevărat, teribilă, vezi și recenta răbufnire a lui Serghei Lavrov – „Rusia este pregătită să se bată cu tot Occidentul în Ucraina!”. Cu alte cuvinte, o invitație deschisă la război lansată NATO, venită în momentul în care Vladimir Putin a schimbat ministrul Apărării, iar trupele Moscovei au pornit asaltul decisiv asupra Harkovului.

Ce face adjunctul lui Jens Stoltenberg în tot acest timp? Se alintă. „Rămân la decizia mea, care este o decizie, cred eu, normală, etică, corectă, de a anunţa deciziile mele finale cu privire la ceea ce îmi propun să fac după ce îmi voi termina mandatul la NATO”. L-au lovit emoțiile atât de tare încât nu mai știe nici ce decizie trebuie să ia!

Că omul nu are nicio treabă cu domeniul în care activează și că este complet rupt de realitate s-a lămurit și Marcel Ciolacu. Un român este secretar-adjunct al NATO, dar autoritățile de la București nu pot avea nicio interacțiune cu el!  „Avem două conflicte, unul în Ucraina şi unul în Orientul Mijlociu, şi România, statul român, are şansa de a avea pe secretarul general-adjunct al NATO, pe domnul Mircea Geoană. Eu cu românul Mircea Geoană nu am avut nicio discuţie în ceea ce priveşte situaţia de criză de securitate în care ne aflăm. Cu toţi responsabilii din domeniu am avut discuţii. Am avut cu toată lumea, mai puţin cu domnul Geoană, românul nostru, care e acolo”, a dezvăluit Ciolacu.

Ce-i drept, nici șefii NATO nu prea știu de unde să-l ia pe Mircea Geoană, care dispare fix în toiul evenimentelor. Noroc cu emisiunile de seară de la tv, așa mai află și Stoltenberg pe unde umblă „ordonanța” sa.

Statul român – cel pe care l-a adus în discuție Marcel Ciolacu – ar putea face ceva, totuși. Guvernul ori Ministerul Afacerilor Externe pot notifica NATO cu privire la campania electorală mascată pe care Mircea Geoană o duce de luni bune, încălcând reglementările Alianței și toate normele de deontologie profesională asumate când i s-a încredințat acest mandat.