S-a intrat în săptămâna dinaintea alegerilor, iar data de 9 iunie coincide, cel puțin în România, cu alegerile locale. Se votează primarii și doar despre asta sunt discuțiile în spațiul public. „Europarlamentarele” au trecut în plan secund, dar numai fiindcă așa au vrut partidele. Cine sunt și cu ce se laudă cei care vor votul nostru spre a fi trimiși la Bruxelles? Ce proiecte au propus ei până acum, câte inițiative au avut, cum s-a cuantificat activitatea lor? Nimeni nu poate da un răspuns, beznă totală, nu știm decât că vor să-i votăm și-atât!

 Alegerile europarlamentare nu contează pentru nimeni, de la omul de rând la politicianul care îi cerșește voturile. Dacă în Italia, de exemplu, este liniște pe acest subiect, în România vedem o tăcere cel puțin suspectă. Nimeni nu scoate un sunet, ca și cum aceste alegeri nu contează. De fapt, ele chiar există?! Se organizează „europarlamentare” duminică, 9 iunie? Că, după dezinteresul manifestat de partide, zău că-i greu să dai un răspuns!

Ulița satului, Parlamentul de la țară

Pe la sate și comune, subiectul central îl reprezintă alegerea primarului și, pe undeva, îi înțelegem pe oameni, Bruxellesul lor se oprește în „capul satului”, iar deciziile nu se iau în niciun Parlament, ci pe holurile Primăriei, unde se vine cu ideile/propunerile deja „votate” pe ulița satului, seara, spre asfințit.

În schimb, la orașe, acolo unde pretențiile cresc, interesul manifestat de politicieni pentru „europarlamentare” l-am tradus în câteva pliante împrăștiate prin cutiile de scrisori ale blocurilor. Ici-colo, câte un afiș răzleț, dar nu central, mai amintește că duminică, pe 9, se pune ștampila și pentru reprezentarea României în P.E.

Cine candidează, ce program electoral are, care sunt propunerile și promisiunile făcute electoratului, nimeni nu știe, puțini cunosc speța. Dezbaterile lipsesc cu desăvârșire, confruntări între candidați nu se mai fac de ani buni, se stă doar cu mâna întinsă, în așteptarea votului izbăvitor. Fiecare dintre marile partide are o platformă electorală, așa-i, dar, cine vrea să afle despre ce promisiuni și proiecte europene este vorba, trebuie să facă un efort considerabil ca să le scoată la lumină. De ce? Pentru că, afirmă analiștii, politicienii n-au niciun interes – tradus prin avantaj electoral – ca să scoată la lumină și miza alegerilor europarlamentare.

Europarlamentarul român, sublim prin absență

Europarlamentarul român este sublim prin absență. Atât de bine ne reprezintă la Bruxelles încât, dacă faci un sondaj de opinie pe stradă, cu una, două excepții, nu scoți de la oameni prea multe nume. Îl avem pe Rareș Bogdan care, trebuie să recunoaștem, este cam singurul europarlamentar român vizibil în spațiul public. Interviuri, chiar și luări de poziție, atitudine pro-românească, am înțeles și am văzut asta la prim-vicepreședintele liberal…, dar ceilalți?! Cine sunt, ce au făcut ei în ultimii patru ani? Unii bat la ușa P.E. pentru a doua oară, cazul lui Mihai Tudose, de începi să crezi că la Bruxelles e cel mai tare sanatoriu. Dar, nu-i așa, acolo se decide viitorul Europei, iar printre cei care ridică mâna sunt și habarniști care s-au strecurat cu mult tact în legislatura 2020-2024.

Unde a fost Mihai Tudose, de exemplu, pe care PSD îl prezenta ca fiind „nava amiral” a politicii social-democrate trimisă la Bruxelles?!

Anul ăsta, PSD și PNL au întocmit o listă comună pentru alegerile europarlamentare, cu doi senatori, cinci deputaţi, trei secretari de stat şi un preşedinte de CJ trecuți pe locurile eligibile. Avem, de asemenea, și trei cadre didactice, un inspector şcolar, un manager de spital, un avocat, un contabil și un finanţist. Gabriela Firea și-a pus și ea numele pe această listă, chiar dacă, între timp, a devenit candidatul PSD la Primăria Capitalei. Duminică, bucureștenii merg la urne și nu vor ști pe cine să voteze – Firea – viitorul primar sau Firea – europarlamentarul?! Anomalie? Poate pentru Occident, în România e ok, merge și-așa, să vină voturile că vedem pe urmă ce alegem!

Claudiu Manda apare și el pe liste, semn că mai vrea o tură pe la Bruxelles. Craiovenii îl cunosc doar ca soțul Liei Olguța Vasilescu, atât, nimic despre programul său electoral, zero proiecte implementate în patru ani, zero dezbateri acum. Vasile Dîncu, Daniel Buda, Gheorghe Falcă, Andi Cristea sau  Alexandru Muraru sunt alți temerari – candidați scoși din jobenul învârtelilor politice.

Intenția la vot, un mister neelucidat

Exprimată de niște sondaje de opinie mai mult decât dubioase, făcute mai degrabă pe genunchi, cu cifre completate la repezeală, „să-i placă lu’ șefu”, intenția la vot arată că românii nu deosebesc „europarlamentarele” de „locale”.

Pentru ei, este totuna, duminică se merge la urne, dar nu știe nimeni de ce și care-i baiu’! „Votăm, da!”, zic 64% dintre repondenți, niciunul nefiind convins că există vreo diferență între „europarlamentare” și „locale”. Cu alte cuvinte, raportăm că misiunea a fost îndeplinită cu succes, e haos total în mintea românilor – „p-ăștia îi votăm, maică, că ei tot au mai dat ceva!”.

Înainte de comasare, informațiile culese arătau că diaspora va influența decisiv votul la „europarlamentare” virând spre AUR; unele date indicau un scor de 60, chiar 70% pentru „naționaliști” în rândul românilor care muncesc peste hotare. Azi, în săptămâna premergătoare alegerilor, AUR are undeva la 15% și este plasat chiar în spatele Alianței Dreapta Unită (normal, USR trebuie salvată!), creditată cu aproape 17%. Evident, coaliția de guvernare PSD-PNL își ia partea leului – peste 44% -, că doar nu degeaba a decis comasarea „europarlamentarelor” cu „localele”.

Și, iată cum, într-un moment în care toți vorbesc despre cele mai importante alegeri din istorie, România se pregătește să trimită la Bruxelles un nou contingent de „politicieni-yesmeni”, specie pe cale de dispariție în Europa, dar care tocmai din acest motiv este protejată prin lege.