Timp de o lună de zile, în a doua jumătate a lui Cireșar și prima parte a lui Cuptor, câteva orașe din Germania se vor afla în mare dârdoră din pricina disputării pe arenele lor a meciurilor din Turneul final al Campionatului European de Fotbal 2024.

Toate echipele participante și-au găsit găzduiri pe măsura dorințelor impuse de o asemenea competiție, care să le confere liniștea necesară, terenuri de antrenament, posibilități de refacere și o alimentație științifică. Lotul României, condus de Edi Iordănescu, s-a cazat în orașul Wurzburg, la hotelul Melchior, unde au asigurate condițiile unui cantonament perfect. Am aflat imediat că echipa noastră va fi susținută de câteva zeci de mii de fani, mulți dintre ei harnici lucrători agricoli pe meleagurile teutone, unii fiind angajați la culesul controversatului sparanghel! Cum băiatul lui Tata Puiu nu poate să-i mulțumească pe toți microbiștii, s-a dus zvon că vreo câțiva și-au exprimat nemulțumirea privind lotul deplasat în țara de unde izvorăște Dunărea, aceștia neînțelegând de ce lipsesc Mitriță, Daniel Paraschiv și Louis Munteanu. Însă cum doar hotărârea antrenorului contează, am dat de-o parte vorbele și ne-am așezat mai bine pernele fotoliului din fața televizorului, cu gândul să privim timp de o lună la isprăvile fotbaliștilor de pe Bătrânul Continent, între care și ai noștri, oricum s-ar numi ei!

*Primul meci al Turneului final s-a disputat vineri seară, 14 iunie, la Munchen, între Germania și Scoția. Toată lumea credea în victoria gazdelor, dar ce s-a întâmplat pe teren a fost de-a dreptul măcel: nemții au evoluat aproape perfect, hărțuindu-i până la disperare pe scoțieni și înscriindu-le cinci goluri!

*A doua zi s-au jucat trei partide. Prima, desfășurată la ora siestei, Ungaria-Elveția, ne-a îndemnat să bănuim că goalkeeperul maghiar titularizat a fost, mai probabil, portar la… ușa blocului, el primind două goluri pe care le-ar fi apărat și un ambliop! Băieții din trupa de la Budapesta s-au mișcat lenevos, nu au făcut aproape deloc marcaj și au pierdut o mulțime de mingi. Elvețienii au profitat (doar sunt neam de bancheri!), au înscris două goluri, au ratat vreo trei ocazii, apoi s-au lăsat pe tânjală dând posibilitatea lui Varga să înscrie golul de onoare. Părea că ungurii pot reveni, dar în minutul 93 reușita lui Breel Embolo a închis tabela: 3-1 pentru cei din Țara Cantoanelor. În pofida insuccesului reprezentativei lor, fanii maghiari aflați în tribunele stadionului din Koln au cântat imnul țării lor și i-au aplaudat îndelung pe jucătorii antrenați de Marco Rossi! Hm!

*Pe seară, Spania a întâlnit Croația. Jucând ofensiv, și totodată cu un marcaj strict, ibericii au plecat la pauză cu scorul de 3-0 pe tabelă, prestația lor entuziasmantă ridicând tribunele în picioare. În mitanul al doilea, era de crezut că echipa lui Modrici se va trezi din lentoare, dar nu s-a întâmplat niciun reviriment, cele câteva acțiuni cam anemice neizbutind să modifice scorul, identic cu cel de forfait!

*Mai spre miezul nopții, la Dortmund, Italia s-a confruntat cu Albania. Deși a fost superioară la toate capitolele, Squadra Azzurra s-a impus la limită în fața albanezilor, cu scorul de 2-1. Surpriza meciului a fost golul fulger înscris de Bajrami în secunda 23, un record în istoria campionatelor europene. Moment care i-a uluit pe elevii lui Spalletti, ca și rezistența de care au dat dovadă albanezii.

*Duminică, Polonia a dat piept cu Olanda. În plină dominare a „portocalei mecanice”, Buksa a înscris în minutul 16. La scurt timp, batavii egalează (1-1),  scor cu care echipele se retrag la cabine. În repriza a doua, polonezii domină, dar până la urmă înscriu cei din Ţara Lalelelor. Scorul de 2-1 i-a adus antrenorului Koeman liniștea așteptată și cele trei puncte.

*A doua partidă a zilei, desfășurată la Stuttgart, dintre Slovenia și Danemarca, s-a încheiat cu scorul de 1-1, în ciuda ocaziilor avute de nordici, rod al unei dominări consistente. Rezultatul de egalitate le-a convenit slovenilor, care nu prea sperau la mai mult.

*Ultimul meci de duminică s-a disputat, seara, între Serbia și Anglia. „Lupta” s-a pornit însă mult mai devreme, încă de la prânz, când o gașcă de englezi i-a luat la chelfăneală pe niște sârbi aflați într-un bar din centrul orașului Gelsenkirchen, gazda partidei. Joc aprig, pe alocuri… rugbistic, încheiat cu scorul de 1-0 în favoarea britanicilor.

*Şi iată că a venit, în sfârșit, și ziua de luni, 17 iunie 2024 (îi scriu toate reperele de identificare pentru că sunt sigur că această dată va rămâne de referință în istoria fotbalului românesc), momentul intrării în arenă a noii generații de „tricolori”. Şi au fost magnifici! Încurajați de o mare de suporteri în tricouri galbene care au aplaudat, au scandat, le-au cântat Imnul țării, „aleșii” lui Edi Iordănescu au arătat, pe lângă talent (despre asta știam), multă ambiție și determinare, disponibilitate la efort și, mai presus de toate, că sunt o echipă! M-am bazat pe caracterul lor și pe calitățile selecționerului, optimism pentru care am suportat ironiile multora înaintea meciului cu Ucraina, care mă persiflau ori de câte ori „clamam” obținerea unui rezultat pozitiv.

Acum, izbânda cu 3-0 din această primă confruntare de la Campionatul European îmi dă putința nu doar să mă bucur, ci să le arăt celor câțiva defetiști semnul victoriei! Disputat pe Allianz Arena din Munchen, meciul a început în nota de dominare a ucrainenilor, care ajunseseră în minutul 20 al partidei la o posesie a balonului de 70 la sută! Ai noștri mai puneau și ei piciorul pe minge din când în când, dar și atunci o iroseau, de parcă „buclucașa” era unsă cu untură. A venit însă un moment critic pentru adversari (minutul 29), când portarul Andriy Lunin, presat de Drăguș, a greșit o pasă, dându-i posibilitatea lui Man să-i paseze lui Nicușor Stanciu, care, cu un șut măiestru, a trimis mingea în locul unde își rostuiesc păianjenii plasa-capcană! La 1-0, ucrainenii sunt uluiți, nu le vine să creadă, încep să piardă din precizia jocului, acțiunile lor se împotmolesc în țesătura apărării noastre, iar „tricolorii” prind curaj și pornesc o vârtelniță care-i zăpăcește pe adversari.

În minutul 52, driblingurile lui Drăguș au înșirat vreo câțiva adversari, mingea a ajuns la Răzvan Marin, iar acesta, cu un șut plasat, a înscris golul al doilea, care a însemnat descătușarea fotbaliștilor mioritici! De aici încolo totul se transformă într-o poveste frumoasă, în care Burcă et co își asigură rolul de eroi. Lipsiți de emoție, ai noștri aleargă incredibil, presează arealul porții ucrainene, pun piciorul la toate mingile, asaltează continuu. Ca urmare a acestui efort susținut, pe care nu l-am mai văzut la ei, mai înscriu un gol prin neobositul Drăguș, căruia eu, ca modest privitor, îi acord cea mai mare notă. Și mă bucur, precum toți românii, dând uitării unele nereușite ale acestor admirabili băieți, și vreau să cred că victoria din meciul cu Ucraina se va repeta la acest turneu!