Extrema dreaptă pare să domine alegerile franceze. Partidul Mitingul Național și-a zdrobit adversarii în primul tur de scrutin pentru Adunarea Națională Franceză, conform previziunilor timpurii, aducând marca sa tabu de multă vreme de politică naționalistă și anti-imigrantă în pragul puterii (Franța are după statistici 7 milioane de imigranți).
La mai puțin de o lună de la victoria sa în alegerile UE, Mitingul Național (RN) al lui Marine Le Pen a reușit duminică o nouă demonstrație uimitoare de forță, strângând mai mult de unul din trei voturi în primul dintre cele două runde ale alegerilor legislative din Franța. Jordan Bardella, liderul de partid în vârstă de 28 de ani, face un pas mai aproape de a deveni următorul prim-ministru al Franței – deși acest rezultat rămâne departe de a fi sigur. Proiecțiile sondajelor, care sunt în mod normal de încredere, sugerau că partidul RN va lua aproximativ 34% din voturi, cu mult înaintea partidului Renaștere al președintelui Emmanuel Macron și a aliații săi, care au obținut aproximativ 21%.
O coaliție de partide de stânga a câștigat aproximativ 29% din voturi, arată proiecțiile. Scorurile, într-un scrutin în două tururi, care se vor încheia cu un tur de scrutin pe 7 iulie între partidele de conducere din fiecare circumscripție electorală, nu oferă o prognoză precisă a numărului de locuri parlamentare pe care fiecare partid și le va asigura. Dar Mitingul Național pare acum foarte probabil să fie cea mai mare forță din camera inferioară, deși nu neapărat cu o majoritate absolută. Președintele Macron a apărut duminică aproape ”incognito” într-o geacă de piele, ochelari de soare și șapcă de baseball. Se ascundea de electori? Potrivit lui François Hollande, predecesorul socialist al lui Macron, care candidează pentru un loc și a terminat pe primul loc în districtul său Correze duminică, Macron părea „dezumflat”, iar majoritatea sa parlamentară este acum „în prăbușire”. În timp ce francezii se confruntă cu cele mai polarizante alegeri din istoria recentă, prezența la vot a crescut, 65% din alegători și-au exprimat votul, potrivit estimărilor.
Prezența finală la vot la ultimele alegeri parlamentare din 2022 a fost de doar 47,5%. În sistemul francez, orice candidat care câștigă sprijinul a mai mult de 12,5% dintre alegătorii înregistrați din circumscripția lor în primul tur al alegerilor parlamentare ajunge în al doilea tur. De obicei, asta înseamnă că primii doi candidați din primul tur se confruntă în al doilea. Dar, deoarece prezența la vot a fost atât de mare la aceste alegeri, în aproximativ 315 circumscripții electorale, un al treilea candidat s-a calificat pentru al doilea tur. Acum, întrebarea este ce vor face candidații de pe locul trei. Bardella a ales să apară departe de Le Pen și și-a folosit discursul pentru a ataca extrema stângă, numind Noul Front Popular un „pericol existențial pentru națiunea noastră”. El a adăugat: „A sosit timpul să dăm putere liderilor care te înțeleg, cărora le pasă de tine”. Ar putea deveni Franța neguvernabilă dacă Rassemblement National (RN) câștigă cel mai mare număr de parlamentari în Adunarea Națională la alegerile generale din 7 iulie și de ce ar fi acesta un eveniment fără precedent? Franța ar intra, fără îndoială, într-o perioadă de incertitudine instituțională fără precedent.
RN, ca partid de extremă dreapta, este istoric și structural antiliberal și nu aderă la anumite principii constituționale care stau la baza Republicii Franceze, în special principiul egalității sau principiul solidarității naționale în favoarea cei defavorizati. Asta în teorie că în practică nu știm. Un partid de extremă dreaptă nu a ieșit niciodată în fruntea alegerilor generale din Franța. Consecințele unei astfel de victorii nu sunt pe deplin previzibile, deoarece depind și de strategiile altor actori politici. O altă întrebare este: aderarea RN la putere prin parlament reprezintă o amenințare pe termen scurt la adresa funcționării democrației? În țările în care extrema dreaptă a ajuns la putere în Europa (de exemplu în Ungaria, Polonia, Turcia, Italia) noua majoritate a subminat rapid bazele statului de drept, subminând independența sistemului judiciar, drepturile minorităților și libertatea presei. RN, la rândul său, a anunțat că are deja planuri de privatizare a serviciului public de radiodifuziune, într-un context în care marile averi cumpără instituții media pentru a le transforma în platforme de opinie, sacrificându-le independența.
Cât de importantă este Adunarea Națională a Franței? Două exemple. (1) În februarie 2025, președintele va numi succesorul lui Laurent Fabius ca președinte al Consiliului Constituțional pentru un mandat de nouă ani. Președintele Adunării Naționale și președintele Senatului vor numi fiecare un nou membru în Consiliu, tot pentru un mandat de nouă ani. Pentru ca RN să își spună cuvântul, ar trebui să câștige președinția Adunării Naționale, deoarece președintele Senatului, Gerard Larcher, și președintele Republicii, Emmanuel Macron, ar trebui să fie în continuare în funcție. (2) Deținând controlul deplin al Adunării Naționale și al guvernului, dar cu un președinte și un Senat ostili, RN (Rassemblement National) ar putea promova orice legislație pe care o consideră potrivită, deoarece Constituția dă ultimul cuvânt Adunării Naționale atunci când Senatul se opune unui text. Un prim-ministru RN ar avea puteri administrative și de reglementare la nivel național. El ar putea, de exemplu, să emită decrete de implementare a legilor. Șeful guvernului ar avea și o putere foarte importantă în numirea în posturi civile și militare, o problemă strategică fundamentală pentru locurile de muncă de vârf din Stat. Este posibil să ne imaginăm că RN ar încerca să numească persoane care să fie facilitatori ai acțiunii sale, pentru a evita ca administrația să devină un obstacol.
O „coabitare” (termenul folosit în Franța când președintele și premierul nu sunt din aceeași tabără politică) ar produce o ruptură în sensul că președintele nu ar mai putea controla puterile guvernului, care nu i-ar mai fi loial, din lipsă de majoritate. S-ar găsi izolat, cu atât mai mult cu cât inima statului, mașina administrativă, se află la Matignon (biroul primului ministru) și în ministere, nu la Elysée. Pentru Macron, rezultatul a reprezentat un eșec sever după ce a pariat că înfrângerea usturătoare a partidului său în fața RN (Mitingului Național) la recentele alegeri pentru Parlamentul European nu se va repeta. Abia astăzi avem o concluzie cutremurătoare: atât Franța, cât și SUA se confruntă cu forțe naționaliste care le-ar putea anula angajamentele internaționale și ar putea arunca lumea într-un teritoriu neexplorat!
Knight constatat că așa-numita generație tăcută – cei născuți de obicei între 1928 și 1945 – și baby boomers – născuți între 1946 și 1964 – vor „preda frâiele” milenialilor – cei născuți între 1981 și 1996 – atunci când își vor transmite averile.
Biden este retras alături de familia sa la Camp David, după mai multe evenimente la care a încercat să calmeze panica în rândul alegătorilor, oficialilor și donatorilor democrați după ce dezbaterea a multiplicat îngrijorările că este prea bătrân pentru a-l învinge pe Trump sau pentru a servi un al doilea mandat, relatează CNN.
Furnizorii de combustibili vor fi obligați să cumpere cote începând cu 2027 pentru a-și acoperi emisiile de dioxid de carbon și acest cost va fi transferat consumatorilor.
În 2022, UE a convenit să instituie un al doilea sistem de comercializare a certificatelor de emisii (ETS2) care să acopere transporturile și locuințele, ca parte a unui set ambițios de reforme menite să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030. Sistemul va funcționa în același mod ca ETS inițial al blocului comunitar, care acoperă emisiile provenite de la producătorii de energie electrică și din industria grea.
Deși nivelurile veniturilor pe cap de locuitor erau similare în urmă cu câteva decenii, creșterea a fost de două ori mai rapidă din 2010 în SUA decât în Regatul Unit și în cele patru mari economii ale UE – Germania, Franța, Italia și Spania, scrie în Financial Times președintele Rockefeller International, Ruchir Sharma, autorul recentei cărți „What Went Wrong With Capitalism”.
Klaus Iohannis a ajuns în faza de negare, când refuză să accepte realitatea – este un președinte aflat la final de mandat, care după 10 ani în fruntea țării nu a convins pe nimeni că merită să fie un partener de cursă lungă. Viitorul său la nivel occidental a luat sfârșit, Vestul alegând să meargă mai departe fără el.
Azvârlit de la masa negocierilor pentru orice funcție la UE sau NATO, Klaus Iohannis caută să se agațe de putere în România. Acum, vrea alianță cu 
Riscul cel mare este pentru PNL. Dacă vrea să cadă în cap, Partidul Liberal n-are decât să facă alianță cu USR. Eșecul ar fi garantat, iar pentru români acesta ar fi semnalul că se încearcă o „lovitură” la alegerile parlamentare.
În tot acest timp, cât Klaus Iohannis agită apele în politică, la nivelul „Ligii Campionilor” numele României nici măcar nu mai este pomenit. Biden cu Trump au vorbit despre orice altceva în cel mai așteptat „debate” al ultimilor ani, amintind despre Viktor Orban și Ungaria. Ce ne spune asta? Că nu contăm absolut deloc când se fac cărțile. Unchiul Sam, România rămâne doar o vacă de muls (contracte de achiziții de armament, în principal) și un vârf de lance băgat prin gardul Federației Ruse.