Hai sifon! Dacă vreți să aflați câte ceva despre biografia mea, trebuie să vă puneți pofta-n cui. N-am nici un chef să vorbesc despre gulgutele din viața mea. Mă aflu aici, pe câmpul acesta auriu de secară, e vară, e toamnă, e primăvară, e iarnă românească fără de leac, sau n-o fi câmp, o fi pe citadin, Nicușor Plicușor să trăiască.
Sunt aici împreună cu alți zevzeci ca mine. Am cărat până aici tot felul de pancarte electorale nasoale, cu mesaje electorale nasoale. Pancartele electorale sunt nasoale pentru că nu sunt fățuite, n-au nimic mișto. Sunt date cu un var din acela nasol, de cinci bani găleata. Mesajele electorale sunt scrise de mână. Fiecare a scris ce i-a venit prin minte, așa, cu cuvintele lui. Sigur că toate mesajele electorale sunt cumplit de nasoale dar nouă ne plac pentru că sunt atât de nasoale. Nu știu care a mâzgălit niște cuvinte potrivnice, fără să mai pună vreo cratimă.
Tocmai de aia mesajele astea sunt atrăgătoare, îți sar în ochi, au ceva dumnezeiesc în ele. Adică sunt pe potriva noastră de zevzeci ce suntem. Președintelui n-o să-i placă mesajele astea nasoale, sunt convins. Asta dacă apucă să le citească din goana mașinii. Motocicliștii lui s-ar putea să ne caftească meserie cu bulanele lor de cauciuc dar poate că n-o să fie așa, că filmăm totul cu telefoanele mobile și postăm meserie pe facebook să vadă toată planeta tărășenia. Acum, ce să zic, nu știu care a zis că Președintele nici n-o să treacă pe câmpul acesta, că n-ar avea traseu pe aici.
Dar tipul acela de la poliția locală ne-a dat ca sigur traseul iar noi i-am dat bani de-o bere. N-ar fi avut astfel nici un fel de motiv să ne tragă-n piept, mai ales că el zice că ar vota cu pesedeul. Șeful lui cică votează cu peneleul pentru că peneleul l-a pus șef așa cum stau toate treburile astea în toată țara. E cald, soarele e fierbinte, ne bate-n creștet, ne cam plictisim și zicem bancuri porcoase și, mai pe urmă, ne luăm de unul de altul, așa cum stă bine unor poporani care ard gazu’ așteptând să treacă Președintele încotro ar avea el chef să treacă. O gărgăriță aburcă pe un spic de secară, spicul se îndoaie și aproape că-mi intră-n ochi, măi gărgărițo, ia vezi! Nu vine, zice unul de-ai noștri, pun pariu că nu vine, taci cobe, zice altul, scrutând orizontul.
Nu se vede urmă de praf dar n-are cum să se vadă pentru că primarul comunal a primit bani de la partid să toarne asfalt și el a turnat acolo, o mână, două, să nu-l ia careva la ochi. Și cum stăm așa de zevzeci în lanul cu secară, ne luăm de gât, caterincă frate! Gata cu lanu’ de secară, trecem pe citadin, ei comedia dracului! Scrisorica, musiu, scoate scrisorica! Dă-mi scrisorica musiu sau, de nu, chem jandarmul să te buzunărească! Stai ușurel nenicule, zice Trahanache de la PNL încordându-se cu Farfuridi de la PSD care, vezi, na, scrisorica! Acum ce să zic, au trecut și niște extratereștri prin Piața Chibrit, chipurile că ar fi găsit și ei o scrisorică, mă înțelegi, au luat obiceiuri proaste de la noi.
A cui e scrisorica? De la cine pentru cine? De la Geoană către Trump? De la Tăriceanu către Marele Maestru din Loja Irlandeză? De la MOSSAD pentru Maior? De la Stalin pentru Iliescu? De la Căpitanul Nemo pentru Băse? De la Costea pentru Hrebe? De la Cozma pentru Constantinescu? De la Becali pentru Hagi? De la Firea pentru Dăncilă sau viceversa?! De la Iohannis pentru Biden?! Să dăm citire, să afle întreg poporul! Întreg poporul, însuflețit de tandemul Gâdea-Badea, de alde Budeanca și Alecsandreasca, de CTP și tot neamul lui, vociferează-n draci la stația de metrou. Vine o franțuzoiacă mișto, Clorilde, pardon, e chiar Cioloș, scuzați confuzia. Nu știu care agită o nouă scrisorică de la, către, nu se zice pe nume că e pericol mortal, se lasă tăcerea vere, mucles. Scrisoricile astea, mai de dincoace, sunt clar niște falsuri, se vede după scris. E prea citeț scrisul, e curat ca lacrima, nu se pune. Care-ai dosit adevărata scrisorică, nene? Parlamentul ne trimite vorbă. Președinția ne trimite vorbă. Guvernul ne trimite vorbă. Că să le dăm scrisorică, vai de pielicica noastră de ne trece prin cap vreo răzvrătire populară, acum în toiul verii. Să se citească. Să se dea citire. Exact așa cere întreg poporul animat, foarte. Poate-i scrisorica lui VC Tudor către Vatican. Poate-i scrisorica lui Arafat către Omar Haissam. Poate-i scrisoarea lui Bin Laden către Orban al Ungariei. Poate-i scrisorica lui Orban al Ungariei către același Donald Trump. Poate-i scrisorica de amor pe care i-a trimis-o aseară Ciucă lui Ciolacu și Ciolacu lui Lasconi! Poate-i scrisorica lui Einstein către bietul profesor de matematică Temistocle Bumbescu.
Cine, dragă? Cine-i acesta? Cum, cine-i acesta? Nu știi? Iaca, nu. Păi Temistocle Bumbescu a calculat toate calculele din Teoria Cuatincă Lărgită. Einstein a pus laba pe ele și, țuști, direct în gloria mondială cosmogonică. Hai, mă leși! Ce baliverne! N-ai decât, uite-aici dovada, scrisorica lui Einstein către Temistocle Bumbescu! Să mori tu!? N-ai decât să mori tu! Și uite-așa ne caftim în scrisorele, care mai de care mai zglobii, mai amoreze, mai secretoase, mai periculoase, mai ocultate, când în lanul de secară, când pe citadin s-avem pardon! Soarele răsare dinspre Vest, Iohannis îi trimite o scrisorică sperioasă, îi trimite cui? Păi n-are cui să o trimită, lasă domnu’ Hellvig scrisorica aici, la noi, la poporani, că o dirijăm noi cui trebuie, hei, liniște acolo, în lanul cu secară, terminați cu scrisorelele biblice, rușine să vie fie! Gata, gata, ne punem pe citit, liniște, liniște, liniște!