Am fost întrebat la un post de televiziune despre modul în care generalii de la Pentagon îl vor privi pe Trump. Mi-a adus aminte de fostul secretar al apărării James Mattis care a fost în funcție din 2017 până în 2019.

Fostul general din Infanteria Marină, J. Mattis a fost foarte solicitat la Casa Albă, întâlnindu-se frecvent cu președintele, cu consilierul pe probleme de securitate McMaster, și cu membrii Consiliului Național de Securitate. El a informat în mod obișnuit planul armatei de a învinge ISIS, actualizările  strategiei pentru campania din Afganistan și rațiunea pentru menținerea unui număr mare de trupe militare în țări din întreaga lume. Mattis a avut o mare influență asupra președintelui.

Când Trump sau Casa Albă au făcut o schimbare bruscă, publică, a priorităților de lungă durată ale Americii, cum ar fi lucrul pentru implementarea tarifelor sau retragerea forțelor din locațiile lor de peste mări, Mattis ar interveni și subiectul a fost retrogradat pe ultimul loc al agendei de lucru a cabinetului. Trump de la vremea aceea era lipsit de experiență guvernamentală sau militară. În afaceri, lui Trump, evident, îi plăcea să se miște rapid, dar cu diplomația internațională, o abordare stabilă, consecventă și bine coordonată a întregului guvern nu prea excela. Trump a pus la îndoială permanent importanța aliaților și a partenerilor. În timpul unei vizite din 6 iulie 2017 în Polonia, Trump s-a întâlnit cu președintele Andrzej Duda, spunând: „NATO rămâne esențială pentru a descuraja conflictul și pentru a se asigura că războiul dintre marile puteri nu va mai devasta niciodată Europa… America se angajează să mențină pacea și securitatea în Europa Centrală și de Est.” Atunci ca și acum nu suntem siguri ce gândește președintele ales în legătură cu NATO. A susținut el alianța? Era împotrivă? În plus, polonezii au trimis o cerere la Casa Albă de a muta în Polonia trupele care erau prezente în Germania. Evident, președintele Duda sugerase crearea unui „Fort Trump” în Polonia, iar Pentagonul a fost însărcinat să determine cât de costisitoare ar fi mișcarea. Dacă în 2016 ”dragonii tehnologici” din Silicon Valley nu l-au votat pe Trump acum lucrurile s-au schimbat. Toți au fost de partea lui Trump.

Trump a recunoscut în interviul său cu Joe Rogan înainte de alegeri că unul dintre cele mai mari regrete ale sale din primul său mandat a fost că nu a pus oamenii potriviți. El a recunoscut că nu este un “Washington guy/un obișnuit al Washingtonului” (un cunoscător al cutumelor/mișcărilor subterane politice de la Washington) și s-a bazat pe sfaturile altora, care l-au îndreptat uneori în direcția greșită. De data aceasta, spune el, îi cunoaște pe cei mai buni oameni care vor proiecta și vor implementa eficient politica America First. Trump a anunțat că tranziția sa va fi condusă de fosta șefă a Administrației pentru Afaceri Mici Linda McMahon și de omul de afaceri miliardar Howard Lutnick, cu asistență din partea fiilor lui Trump, precum și a foștilor democrați Robert F. Kennedy Jr. și Tulsi Gabbard.

Președintele ales a făcut prima alegere pentru administrația sa, anunțând-o pe co-managerul său de campanie, Susie Wiles, ca șef de cabinet. Ea va fi prima femeie care va ocupa acest post cheie la Casa Albă. În timpul primului mandat a lui Trump, el a făcut istorie prin angajarea primei femei care a condus o campanie prezidențială de succes, Kellyanne Conway, și prin numirea primei femei director CIA, Gina Haspel. În timp ce primul mandat al președintelui Trump a înregistrat o creștere a bugetului apărării față de proiecțiile anterioare – 225 de miliarde de dolari în timpul celor patru ani de mandat – multe dintre problemele armatei  trebuie încă abordate: pregătirea militară, noile platforme terestre de luptă, noile platforme navale și cele utilizate de aviație. Reconstrucția  militară dorită de Trump a fost împiedicată de necesitatea reparațiilor imediate. Președintele Reagan a promis o creștere militară în timpul mandatului său și a realizat-o. Peste 8 ani, Reagan a crescut Marina, Forțele Aeriene și Armata SUA. Această acumulare a fost însoțită de creșteri reale ale apărării cu un Congres sceptic. Rezultatul a fost o creștere a cheltuielilor pentru apărare la aproape 6% din produsul intern brut. Astăzi, SUA își poate permite mult mai mult, dar cheltuiește mai puțin, doar 3 la sută; cel mai scăzut nivel de la retragerea din Războiul Rece. Dacă președintele Trump încearcă să repare și să reconstruiască armata, o creștere bugetară peste inflație va fi necesară pentru întregul său mandat.

Deși există economii de făcut și eficiențe care trebuie găsite în întreaga birocrație, forța are nevoie de mai multe resurse pentru a evita insolvența strategică. Revenirea promisă aceea a unei politici externe „First America” îi va tulbura cu siguranță pe aliați și parteneri. Pe acest front, cel mai mare semn de întrebare atârnă asupra Ucrainei. Trump a promis în campanie că va pune capăt războiului de îndată ce va prelua mandatul, un angajament pe care mulți l-au interpretat ca însemnând vânzarea Kievului lui Vladimir Putin. Colegul său, vicepreședintele JD Vance, a propus un plan de pace care seamănă mult cu cel al lui Putin, iar unii dintre consilierii lui Trump, precum Elbridge Colby, au subliniat necesitatea de a se îndepărta de Ucraina pentru a se concentra asupra Chinei. Dar alți consilieri și mulți republicani din Congres susțin Ucraina. Mike Pompeo – care a fost director al CIA și secretar de stat în prima administrație Trump și poate servi în a doua – a cerut Statelor Unite „să fie alături de Ucraina în lupta sa existențială pentru supraviețuirea națională”. În capitalele occidentale, oficialii așteaptă cu răsuflarea tăiată să vadă în ce direcție va merge Trump. Europa începe discuțiile despre securitatea și armata sa deși este destul de târziu. La Paris Franța și Germania au subliniat necesitatea de a menține cheltuielile militare și unitatea securității europene, inclusiv cu Regatul Unit, în urma unei întâlniri între miniștrii apărării a celor două țări ca răspuns la victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din 2024 din SUA.

Membrii ”NATO trebuie să traducă cheltuielile pentru apărare într-o contribuție tangibilă în următorii ani, cu trupe, nave și avioane care să le arate cetățenilor că alianța este o organizație militară, nu doar una politică”, a declarat ministrul Forțelor Armate franceze, Sebastien Lecornu. Sunt multe întrebări pe masă despre Administrația Trump 2.0. Cum va exercita Trump această putere în timpul unui al doilea mandat? Va impune el măsuri protecționiste care să declanșeze un război comercial global? Va tolera el alianța NATO sau o va urî până la punctul de a retrage efectiv SUA din alianță? Va intra în relație cu președintele rus Vladimir Putin și va întrerupe sprijinul militar acordat Ucrainei sau își va demonstra duritatea înfățișându-se lui Putin într-un mod în care Biden, după spusele lui Trump, nu ar îndrăzni? Va încerca să-l convingă pe liderul nord-coreean Kim Jong Un să renunțe la armele nucleare și pe președintele chinez Xi Jinping să abandoneze ambițiile Beijingului de a prelua Taiwanul sau își va pierde interesul pentru ambele eforturi?

Toată această incertitudine este cea care îngrijorează atât de mulți lideri și observatori ai afacerilor globale din întreaga lume. Citind presa din lume în ultimele zile am constatat că europenii sunt în plină panică, cei din Orientul Mijlociu par ușurați, dacă nu chiar jubilează, iar cei din Asia par nervoși că sunt forțați să aleagă între SUA și China. Există, desigur, o mare incertitudine, așa că ar trebui să dăm dovadă de umilință cu privire la capacitatea noastră de a prezice ce politici externe va urma Trump. Dar ceea ce este cert este că în joc avem o miză mare pentru Statele Unite, în special având în vedere intensificarea concurenței cu China, o „axă a autocrațiilor” din ce în ce mai tulburătoare (China, Rusia, Iran și Coreea de Nord) și apelurile tot mai mari în Sudul Global pentru locuri mai eficiente la masă geopolitică. În orice caz pot spune, cu mâna pe inimă, că victoria lui Trump a trezit Europa!