Inspirat de o brutală scenă TV, primul atac asupra Iranului au fost denumit, în cod, „Nunta Roșie”. O operațiune uluitoare, asemănătoare cu cea din „Urzeala Tronurilor”, a ucis lideri militari ai Iranului. Operațiunea a fost planificată de la sfârșitul lunii octombrie, atunci armata israeliană a decis că obținerea superiorității aeriene este esențială.

Operațiunea Nunta Roșie a fost denumită după scenele infame din seria de cărți „Cântec de gheață și foc” (scrise de romancierul și scenaristul american George R. R. Martin) și din serialul TV „Urzeala Tronurilor”, datorită modului aproape fantastic în care a fost realizată, potrivit unui raport al presei ebraice, devoalat în cotidianul Time of Israel. La miezul nopții, pe 13 iunie, generalii israelieni s-au adunat într-un buncăr de sub sediul forțelor aeriene israeliene și au privit cum avioanele coborau asupra Teheranului într-o operațiune pe care au numit-o „Nunta Roșie”. În toiul luptelor împotriva Hezbollah, în luna octombrie 2023, IDF a început planificarea operațiunilor din Iran. Armata a declarat că etapa de planificare s-a bazat pe „cunoștințe aprofundate” dezvoltate de Direcția de Informații Militare în ultimii ani, precum și pe capacitățile operaționale actuale ale Forțelor Aeriene Israeliene. „Infrastructura” operațiunii a fost dezvoltată de-a lungul anilor prin operațiuni secrete ale IDF și adăugarea de noi elemente pe măsura evoluțiilor Forțelor Aeriene Israeliene (dotare cu armament și noi echipamente).

La sfârșitul lunii noiembrie, în timpul ofensivei terestre din Liban, Direcția de Informații a Armatei și Forțele Aeriene Israeliene (IAF) au organizat o conferință comună în cadrul căreia au subliniat „centrele de greutate” ale Iranului pentru operațiune: puterea de foc iraniană, apărarea anti-aeriană, programul nuclear, acumularea de forțe în vestul Iranului, economia iraniană, guvernarea și industria militară. Care a fost concluzia conferinței? Ca să învingi Iranul cheia este superioritatea aeriană. Înainte de dezintegrarea URSS, Moscova a furnizat Iranului două escadrile de MiG-29, care au desfășurat împreună aproximativ 35 de avioane de vânătoare, acestea rămânând cele mai moderne avioane de vânătoare de proveniență străină din flota țării. Pe lnga acestea Iranul mai are și avioane F-14 Tomcat din vremea Șahului. Deși Iranul a confirmat la începutul acestui an achiziționarea de avioane de vânătoare rusești Sukhoi-35, elicoptere de atac Mi-28, sisteme de apărare aeriană S-400 și avioane de antrenament Yak-130, se pare că doar avioanele de antrenament au fost livrate. În faza pregatirii operatiuni ”Nunta Roșie”o echipă comună a Direcției de Informații și a Forțelor Aeriene Israeliene (IAF) a petrecut luni întregi cartografiind sistemele de apărare aeriană ale Iranului, ceea ce a necesitat compararea a mii de surse de informații, precum și generarea unora noi. Până în martie, problema a fost rezolvată, iar echipele de informații au început să lucreze la crearea unei bănci de ținte, bazate pe centrele de greutate identificate. În plus, a fost formată o echipă specială în cadrul Diviziei Operațiuni, a Diviziei de Cercetare a Direcției de Informații și a unității de informații 8200, însărcinată cu eliminarea simultană a conducerii militare a regimului iranian. Ce a însemnat operațiunea? „Nunta Roșie” din viața reală a implicat peste 200 de avioane ale Forțelor Aeriene Israeliene care au lansat  peste 330 de muniții asupra a aproximativ 100 de ținte, potrivit IDF.

Între timp, agenții Mossad au înființat o bază de drone pe teritoriul iranian, lângă Teheran. Dronele au fost activate peste noapte, lovind lansatoare de rachete sol-sol îndreptate spre Israel. De asemenea în operațiunea Nunta Roșie serviciile secrete israeliene s-au implicat prin utilizarea unui număr de telefon „fantomă”, sau a unui număr de telefon fals sau mascat, pentru a apela un general iranian și a-l avertiza despre un atac iminent, potrivit The Washington Post. Apelul a inclus un avertisment de 12 ore pentru ca generalul să evadeze, cu scopul de a semăna diviziune și frică în rândurile militare iraniene. Operațiunea a avut scopul de a evidenția vulnerabilitatea percepută a oficialilor iranieni față de serviciile secrete israeliene. De asemenea serviciile secrete israeliene au folosit un apel telefonic fals pentru a-i păcăli pe comandanții superiori ai forțelor aeriene iraniene să se adune într-un singur loc înainte de a-i elimina într-un atac țintit, a declarat un comentator israelian al Canalului 12. Aceasta a însemnat că nu a fost nimeni care să dea ordinul de a lansa salva inițială de 1.000 de rachete balistice, așa cum amenințase anterior Iranul că va face, a adăugat el.

Potrivit unor surse familiarizate cu operațiunea, Mossad-ul a inițiat un efort de dezinformare țintit cu câteva zile înainte de atac. Folosind comunicări falsificate prin canale iraniene, au declanșat ceea ce părea a fi o întâlnire de urgență. Războiul hibrid al Israelului a atras cu succes întreaga conducere superioară a Forței Aerospațiale a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran, inclusiv comandantul general Amir Ali Hajizadeh, adjuncții săi și personal tehnic cheie, într-un buncăr fortificat în afara Teheranului. Șeful Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran, generalul-maior Hossein Salami; șeful armatei iraniene, generalul-maior Mohammad Bagheri; și șeful Cartierului General Central Khatam-al Anbiya – cunoscut și sub numele de comandamentul de urgență – generalul-maior Gholam Ali Rashid au fost cu toții uciși în atacurile asupra Iranului. Ți totuși nu avem certitudini cu privire la generalii declarați morți. De ce? După ce Israelul i-a declarat morți, o parte din această elită iraniană a reapărut: Amiralul Ali Shamkhani, consilier politic al Liderului Suprem, este în viață; Generalul de brigadă Esmail Qaani, comandantul Forței Quds a Gărzilor Revoluționare, este în viață; Șeful Statului Major al Forțelor Armate Iraniene, Abdolrahim Mousavi, este în viață; Ministrul Apărării, Aziz Nasirzadeh, este în viață. Cert este că operațiunea a împiedicat semnificativ capacitatea Iranului de a răspunde, deoarece IAF și-a afirmat rapid superioritatea aeriană asupra vestului Iranului și a Teheranului.

O altă parte cheie a atacului inițial – considerată atât de fantastică chiar și de planificatorii săi încât a fost numită „Operațiunea Narnia”, după serialul fictiv al lui C.S. Lewis – a ucis cu succes nouă oameni de știință iranieni, de top, din domeniul nuclear, aproape simultan în casele lor din Teheran. Cum a reușit Israelul atacurile îndrăznețe „Nunta Roșie” și „Operațiunea Narnia” asupra Iranului. Se spune că succesul operațiunilor cheie israeliene împotriva liderilor militari iranieni și a oamenilor de știință iranieni- toate desfășurate în doar patru ore- i-a luat prin surprindere chiar și pe planificatori. Pe parcursul războiului în primele 12 zile, cel puțin 1.190 de iranieni au fost uciși în atacuri israeliene, estimează un grup pentru drepturile omului cu sediul la Washington, rănind alte 4.475 de persoane. În Iran, rețelele de spionaj israeliene erau atât de mari încât au putut urmări liderii militari ai țării, relatează WSJ, în timp ce agenții Mossad au petrecut luni întregi folosind valize, containere maritime și camioane pentru a introduce ilegal piese pentru sute de drone echipate cu explozibili pentru a construi baze de drone care ar ajuta la distrugerea apărării aeriene a Iranului. Dar țintele Israelului se aflau la peste 1.600 de km de casă și, pe lângă faptul că au învățat cum să zboare în formațiuni strânse de până la 10 aeronave în jurul unui avion cisternă și să facă realimentarea pe rând, au trebuit să învețe și cum să-și poziționeze planurile astfel încât rachetele lor să aterizeze la un interval de 15-20 de secunde una de cealaltă, pentru a maximiza eficiența.

Antrenamentul pentru operațiunile din Iran au început în 2008, în cadrul Operațiunii Glorious Spartan, când peste 100 de avioane de vânătoare israeliene au zburat peste 1.600 de km până în Grecia pentru a se antrena. Aceste exerciții au devenit mai frecvente pe măsură ce timpul a trecut, relatează presa israeliană. Israelul a reușit să-și testeze în continuare capacitatea avioanelor de vânătoare cu rază lungă de acțiune atunci când a vizat rebelii Houthi din Yemen în ultimul an. De asemenea, a distrus cele mai avansate sisteme de apărare aeriană ale Teheranului, rachetele rusești S-300, în atacurile din aprilie și octombrie 2024. Aceste atacuri ale Israelului au venit ca răspuns la barajele mari de rachete din partea Iranului, care au fost în mare parte respinse de apărarea aeriană israeliană, împreună cu ajutorul SUA și al altor aliați. Reacțiile reciproce cu Iranul i-au dat Israelului încrederea că se poate confrunta cu superputerea sa regională. Netanyahu a decis pe 9 iunie să lanseze atacul în patru zile, dar a plănuit să mascheze operațiunea anunțând că prim-ministrul își va lua liber de la serviciu pentru un weekend, în care urma să sărbătorească nunta fiului său cel mare, Avner, pe 16 iunie. Dar ceea ce nici măcar Avner sau soția lui Netanyahu nu știau era că prim-ministrul va amâna nunta, iar planurile vor continua așa cum fuseseră mediatizate, astfel încât Iranul să nu fie informat și să nu-și împrăștie oamenii de știință și înalții oficiali militari.

Într-o altă viclenie, oficialii israelieni au divulgat, de asemenea, rapoarte către presa care sugerau că Netanyahu și președintele american Donald Trump erau împărțiți în privința lansării unui atac. În realitate, așa cum a scris Trump pe Truth Social: „Rămânem dedicați unei rezoluții diplomatice la problema nucleară iraniană!”, în timp ce avioanele israeliene se pregăteau de decolare. Mai târziu, Trump a lansat propriul atac al Americii împotriva Iranului, aruncând bombe anti-bunker asupra celor trei instalații nucleare ale sale. Atacurile au fost devastatoare pentru instalațiile nucleare iraniene. Președintele american a susținut că atacul a „distrus” capacitatea Iranului de a construi o armă nucleară și a distrus siturile. Și totuși de ce a atacat Israelul Iranul? Israelul susține că atacul său amplu a fost necesar pentru a împiedica adversarul său de lungă durată să construiască arme atomice și să acumuleze zeci de mii de rachete balistice. La începutul campaniei, vineri, 13 iunie, Netanyahu a declarat că situația a devenit o amenințare existențială imediată pentru statul evreu. Iranul, care solicită în mod regulat distrugerea Israelului, insistă că programul său nuclear este pașnic; cu toate acestea, a îmbogățit uraniul la niveluri la care aplicațiile civile nu-l folosesc. Apoi a împiedicat inspectorii internaționali să verifice instalațiile sale nucleare și și-a extins considerabil programul de construcție de rachete balistice.

Post Scriptum: Originile operațiunii israeliene datează de la mijlocul anilor 1990, când serviciile de informații israeliene au identificat pentru prima dată ceea ce considerau a fi încercări iraniene incipiente de a construi un program de arme nucleare. Serviciile de informații israeliene au început să construiască o rețea extinsă de agenți în interiorul Iranului pentru a facilita o campanie de sabotaj, care a inclus provocarea a două explozii la unul dintre principalele situri de îmbogățire ale Iranului și asasinarea unor oameni de știință. Dar oficialii israelieni au stabilit în cele din urmă că aceste activități nu erau suficiente și că, în cele din urmă, ar trebui să distrugă programul nuclear al Iranului și grupul de experți nucleari iranieni din aer. Cheia înșelăciunii operațiunilor a fost ideea sădită în mintea iranienilor că Israelul nu va ataca fără autorizația și participarea SUA. Atâta timp cât SUA nu își mobilizau forțele și erau angajate în negocieri, Israelul putea amenința că va ataca și chiar va mobiliza trupele sale în văzul Iranului, fără a dezvălui elementul surpriză. În aproximativ patru ore, operațiunea de deschidere s-a încheiat. În zilele următoare, avioanele israeliene au bombardat siturile de producție și lansatoarele de rachete nucleare și balistice iraniene, vânând în același timp lideri militari iranieni și oameni de știință nucleari.

Și un ultim lucru: de ce Trump are dreptate cu loviturile asupra Fordow?  SUA a lansat douăsprezece bombe GBU-57 de tip „bunker buster” asupra instalațiilor de la Fordow, țintind direct puncte deasupra sălii cascadei de centrifuge și probabil au distrus toate cele șase cascade IR-1 și șapte IR-6 care au produs aproape 90% din uraniul îmbogățit cu 60% al Iranului. Directorul AIEA, Rafael Grossi, a confirmat pe 26 iunie că centrifugele Fordow „nu mai funcționează” și a subliniat că vibrațiile mici le pot distruge. Bombele americane au intrat detonat în interiorul instalației după ce au trecut prin puțurile de ventilație ale facilității Fordow. Aceste bombe ar fi generat o undă de șoc mult mai semnificativă decât vibrațiile mici. Concluzia rămâne la Dumneavoastră!