Romsilva e în mare pericol. Fechet i-a pus gând rău, nepriceputul. Așa că, imaginați-vă, eu, Ovidiu Bufnilă, Președintele României, m-am hotărât să salvez Romsilva din ghearele lui Fechet. Ce zice insul ăsta, Fechet, temporar ministerial de mai mare râsu’?

Bate câmpii cu grație așa cum bat câmpii mai toți miniștrii ăștia de la Turcan la Fechet, via, ăla, cum îl cheamă?! Fechet se dă mare, zice pe Facebook, auzi la el, că cine aș fi eu, Ovidiu Bufnilă, Președintele României. Hai că mă apucă râsu’. Chem niște marțieni la mine, le zic, rapid, fără prea multă vorbărie, îl luați pe sus și-l aduceți la mine la Palatu’ Cotroceni. Marțienii se execută rapid, nici pâs nu zic ei pe marțiana lor, aia păsărească. OZN-ul marțian se duce la Guvern, trece de SPP-iști val-vârtej, îl înhață pe Fechet și-l parașutează în poartă la mine la Palatul Cotroceni. Vine portarul, Domu’ Președinte Ovidiu Bufnilă, l-au adus pe Fechet. Eu, pentru că sunt un Președinte bengos, mă fac, se înțelege că n-aud. Portarul tremură ca piftia, știe că eu nu glumesc cu chestii din astea statale, urgente și foarte importante.

Lasă-l pe Fechet să dârdâie la poarta Palatului Prezidențial, să-și bage mințile-n cap, să nu mai viseze cai verzi pe pereți. Sună Ciolacu, dar secretara îi zice răspicat, cu vocea ei de ofițer de marină secretos și acoperit, Domnu’ Președinte Ovidiu Bufnilă nu e disponibil. Fechet tremură de frig la poartă, eu stau de vorbă cu venusienii pentru că tocmai vreau să-i fac o figură mișto lui Orban al Ungariei, așa, să moară UE de uimire și alta nu. Trece un ceas, trec două ceasuri, Fechet începe să se smiorcăie. Adică întâi bagă niște aiureli pe Facebook de pe telefonul lui mobil dar marțienii mei îl avertizează, ai grijă, dom’le, că Ovidiu Bufnilă, Președintele României, nu e ușor de intimidat, el știe foarte bine ce e cu Romsilva, cum trebuie modernizată cu tot cu oamenii minunați pe care îi are pe inventar, n-o să vii tu acuma să strici lucrarea silvică, musiu Fechet. Fechet izbucnește în plâns, tremură la poartă, după vreo cinci ceasuri se duce portarul la el și-i zice, a zis Domnu’ Președinte Ovidiu Bufnilă să veniți săptămâna viitoare, poate că vă primește. Fechet să moară de necaz, o ia la picior cu coada-ntre picioare.

Ați înțeles ce fel de Președinte al României e Ovidiu Bufnilă? Păi țara asta frumoasă și nebună, România, trebuie condusă cu mână de fier, trebuie apărată și modernizată cu adevărat. Romsilva e o regie națională excepțională, de maximă Siguranță Națională și nici un ageamiu nu poate s-o facă țăndări așa cum are el chef. Hai să lăsăm goangele cu restructurările, cu frecușurile politicianistice, cu distrugerea României de la fundament atunci când vor rușii, occidentalii, americanii, suveraniștii, liberalii, pesediștii, comuniștii, saturnienii sau vizigoții sau ostrogoții sau socialiștii sau oportuniștii, pafariștii și bonjuriștii și tot neamul lor. E clar sau nu e clar?!

Povestea de azi nu e la București, e la Iași. Dar poa’ să fie în Burundi, la Moscova, La Washington, la Paris sau la Londra sau la Berlin, sau în Peru sau în China, în orice secol ai tu chef să fie. Timpul istoric din povestirea asta e incert.

Suntem, cumva, electromagnetic, la Hotelul Traian, în Iași. Inginerul Lomonosov coboară treptele îngândurat, vede cu ochii minții o Moldovă blocată de sute și sute de vagoane părăsite, tre’ să facă ordine că l-a chemat Regele ferdinand să facă ordine pe calea ferată. Pe lângă el trece în goană Băsescu, urmat de Berceanu, de Kovesi, de Adrian Năstase, Iliescu apare un pic mai târziu, trece val-vârtej Ciorbea, trec Ciolacu, Ciucă, Georgescu, Antonescu, Crin, se înțelege, Nicușor Dan, Lasconi, Funeriu, dragul de el, mă rog, toată protipendada în păr. Regele Ferdinand rămâne în capul scărilor. Generalul Averescu stă de vorbă cu generalul Prezan, oarecum se ceartă din pricini militare înalte. Nu se înțeleg. Un stol de pescăruși planează lărmuitori prin văzduhul Iașului.

Trenurile din Ucraina aduc tone de grâu. Niște poporani ies în centru să manifesteze. În gara Grajduri, Regina Maria vizitează răniții aduși de pe front. Chiar în fața la hotelul Traian oprește o mașină ochioasă. Din ea coboară Donald Trump care vrea să stea de vorbă cu regele, nu știu care extratereștri monitorizează fenomenul ăsta de distorsiune temporală cu mare atenție, tocmai din hăul cosmic. Sunt și niște personaje aproximativ invizibile, mă rog, fenomenele astea au tot felul de defecțiuni de prcepție. La etaj. Personajele discută aprins dar pe șoptite. Închide fereastra să nu ne audă cineva, o închid conașule, cine ești? Nu contează cine sunt. Adică dacă vrei, poftim, știi să citești? Păi nu ești român, conașule? Hm, ce vorbești, care dintre români e român get-beget?! Ziceam și eu așa, conașule, după poză ziceam. Bine, bine, vreau să-l otrăvești pe Von Makensen, da’ să-l otrăvești bine de tot, să nu mai miște. Așa, conașule, adicătelea vii din Viitor și vrei să-i fac felul neamțului, păi, zi drept, nu ți-e frică oare că o să stricăm mersul lucrurilor?

Nu-ți fă de grijă, otrăvește-l că de mersul istoriei mă ocup eu, mă rog, noi! Aha, conașule, adicătelea sunteți mai mulți? Păi noi întotdeauna am fost mai mulți, uite, știi să citești?! Aha, conașule, adică matale și ortacii matale controlați tot, politica, serviciile secretoase, cultele, medicalele, cultura, sportul, finanțele și tot circul. Mai ales tot circul. Da, înțeleg, tot circul. Adicătelea și în Viitor e tot circ? Oho, și încă cum! Uite aici, știi să citești?! Aha, conașule, dar scrie despre matale, i-ai păcălit, ți-ai tras un glonte în beregată ca să creadă poporanul că ai vrut să te sinucizi dar ăsta a fost de fapt un ritual din alea, nu?! Te-ai prins, dar vezi, să lăsăm vorbăria, să ne apucăm de treabă, vreau să-l otrăvești pe neamț chiar în seara asta la sindrofia de la Palatul Știrbei, acolo de față cu toată lumea, vreau o scenă frumoasă cu praf de șoricioaică, sulf regal și corn de caradașcă! Vai, conașule, dar sulful regal e la mare preț, e foarte scump, mi-l aduce un arnăut tocmai din Africa de Sud, îl trece clandestin, chiar pe sub nasul franțujilor, tre’ să mai dai un sfanț, nu te zgârci, să vezi cum se zvârcolește neamțul, ei, da, acum înțeleg, e un ritual din alea, de aia vrei praf de șoricioaică și sulf regal și corn de caradașcă, ce proastă sunt, căci, vai, eu credeam că în Viitor politica se va face altfel, adicătelea tot cu praf de șoricioaică și sulf regal și corn de caradașcă, că de aia e ritual din alea, că acum înțeleg eu că politica în Viitor e la fel, conașule, hei, unde ai dispărut?! Cam asta ar fi de spus, se întâmplă pretutindeni. Dar să vezi, mai încolo! Malul Dâmboviței.

Da, suntem pe malul Dâmboviței acum și pe ecranul virtual apare chiar Marghiloman. Urcând prin ceţuri, Marghiloamn zări venind pe luciul Dâmboviței o corabie pântecoasă. Făcu semne cu bereta. Brollo, gabierul, îl zări şi-l împuşcă drept în inimă. Azario Makeba din Botoșani păţi acelaşi lucru, la fel şi gheridonul din Timișoara, ambii membri ai PSD și PNL. Căpitanul Frankustan îşi lăudă gabierul guvernatorului din Balcic și se plânse că partidele tradiționale din România au căzut groznic în sondaje. Guvernatorul păru doritor să-l cunoască pe Brătianu şi chiar pregăti un ospăţ în cinstea vajnicului politician. Alseda Mantali, sosită din Tau Ceti îşi încolăci cele şapte ţâţe în jurul guvernatorului şi-l ceru pe Brătianu numai pentru ea. Gărzile imperiale au năvălit însă în București şi i-au trecut pe toţi prin foc şi sabie. Corabia zace acum în golfului la Constanța.

Căpitanul Frankustan s-a jurat ieri dimineaţă că l-a zărit pe Bill Clinton pe puntea corăbiei dar nu e nimic sigur. Şi Ramika Lambanga s-a lăudat că a văzut şi el pe cineva, persoană importantă, poate pe Vladimir Putin. Clonele lui Titulescu s-au certat din pricina asta vreo trei zile zicând că rezonanța Schumann distruge partidele tradiționale din România. Zece afirmau că l-au văzut pe J.F.K., celelalte cincizeci s-au lăudat că l-au zărit pe Weng Shu, şeful serviciilor secrete din Kumpala, zău dacă vă mint. Ne-am dus şi noi într-o dimineaţă să căscăm gura la epavă. Nişte crabi gabrioles râcâiau coca iar nişte albatroşi ne-au înjurat cu vârf şi îndesat crezând că vrem să le furăm peştele ascuns în cală. Pe plajă se tot rostogolea un butoiaş cu rom. Wangala, fost membru important în PDL, a zis să tragem o duşcă două să ne mai dezmorţim oasele.

Am cântat cântecele porcoase până noapte târziu. În zori, a ieşit din cambuză matricea remanentă a ticălosului de gabier şi ne-a plumbuit fugărindu-ne pe plajă. Cum altfel când era să zădărnicim întâlnirea unor barosani de la Vest şi Est care se pregăteau să mute România tocmai la Polul Nord?! Dar lasă asta, cine l-a otrăvit pe Von Makensen, te-ai prins?!