Revenirea la putere a lui Donald Trump marchează o schimbare politică istorică pentru SUA. Deși neobișnuită, această evoluție evocă istoria politică a Italiei, mai ales traiectoria lui Silvio Berlusconi (1936-2023). Cei doi au multe puncte în comun. Învingător la alegerile parlamentare italiene din 1994, înainte de a fi învins în 1996 și din nou în 2006, Berlusconi a revenit apoi la putere în 2001 și 2008. Unii se vor întreba: bine, bine dar cum compari tu o superputere cu o putere medie, două sisteme politice și instituționale opuse, două economii, societăți, istorii și contexte internaționale, economice și politice foarte diferite? Și totuși acestă paralelă a mai fost făcut în 2016 de presa mondială.

Pe măsură ce cetățenii celor două state sufereau din cauza crizelor economice și sociale și a insatisfacției politice larg răspândită, acești doi miliardari – care își făcuseră averea în imobiliare și mass-media – au intrat în politică, unul în 1994, celălalt aproape 20 de ani mai târziu, cu aceeași hotărâre de a zgudui sistemele guvernamentale. Ambele figuri controversate, în special în relațiile lor cu femeile, s-au dovedit a fi comunicatori TV excepționali – și, în cazul lui Trump, mai târziu pe rețelele de socializare. Ambii au susținut liberalismul economic, afișând în același timp propriile mărci de excentricitate. Privind politica ca o simplă eficiență managerială, ambii pretindeau că înlocuiesc medierea tradițională, cum ar fi partidele și grupurile de interese. Ei s-au poziționat ca figuri noi, providențiale, care vor rezolva toate problemele cetățenilor lor cu o ”baghetă magică” și le vor asigura un viitor strălucit. Pentru a prelua puterea, ambii s-au aliat cu extrema dreaptă. Ambii bărbați s-au declarat victime ale persecuției, ale multiplelor conspirații și ale amenințărilor, inclusiv amenințări fizice în cazul lui Trump.

Ba mai mult Trump a suferit și un  atentat împotriva lui. Câteva comentarii mai vreau să fac și anume că având în vedere toate acestea, diferențele dintre cei doi bărbați sunt numeroase. Berlusconi și-a creat propriul partid, inițial legat de compania sa, Forza Italia. Trump a preluat Partidul Republican. Berlusconi, la începuturile sale, a susținut liberalismul economic – niciodată implementat – modernizarea necesară a Italiei și respectul pentru familie și religie. Trump este în același timp un conservator, denunțând continuu conceptele de „cancel culture” („cultura anulării”, căreia îi putem spune din păcate și „cultura anihilării” dacă suntem mai severi, este o formulă revoluționară de excludere socială și de cenzurare a persoanelor sau operelor de artă acuzate, adesea pe nedrept de a fi discriminatorii, de a propaga idei și cuvinte care să ofenseze un grup sau altul) și fenomenul „woke” (fenomenul „woke” este o mișcare revoluționară, marxistă de origine, care a transformat marxismul economic într-unul cultural) ambele pătrunse adânc în peisajul american. Berlusconi a intenționat să-i elibereze pe italieni din „complexul lor de inferioritate” în timp ce se declara pro-european. Trump este un naționalist care intenționează să restabilească măreția Americii. În timp ce „Il Cavaliere” se prezenta ca un străin respins de majoritatea elitelor tradiționale din Italia, „The Apprentice” se bucură acum, în mod remarcabil, de sprijinul unui segment al elitelor politice și economice.

Fenomenul Trump va erupe în Franța, Ungaria, Polonia și România. Este o chestiune de timp. Maskirova care se joacă la București astăzi va avea un final neașteptat. O să vedeți. Trebuie să ne uităm puțin la evenimentele din 2020 încoace. Ce constatăm? Când Trump și-a părăsit mandatul în 2021, înainte de invazia rusă a Ucrainei și de războiul dintre Israel și Hamas și dintre Israel și Hezbollah, s-ar putea argumenta că eram încă în epoca „post-Război Rece”, dominată de creșterea integrării economice și de pacea de după cel de-al Doilea Război Mondial. Rusia luase o ”mușcătură” din Ucraina, dar nu a încercat niciodată să devoreze totul. Iranul și Israelul au fost ostili, dar niciodată nu s-au atacat direct unul pe celălalt. Israelul a ocupat Cisiordania, dar nu a avut niciodată un guvern al cărui acord oficial de coaliție includea anexarea oficială a întregii Cisiordanii și acum are membri care susțin același lucru pentru Gaza. Americii nu i-a păsat de Houthii din Yemen, dar nu trimisesem niciodată bombardiere B-2 să arunce asupra lor unele dintre cele mai mari bombe din arsenalul american. Președintele ales, Donald Trump, își alege cabinetul și personalul Casei Albe dintre loialiștii cu o profundă experiență în Congres, care îi susțin agenda privind imigrația și politica externă – în cea mai mare parte evitând republicanii din instituții pe care îi acuză pentru modul cum au acționat în primul mandat.

Opțiunile lui pentru Elise Stefanik ca ambasador la ONU, Mike Waltz pentru consilier pentru securitate națională, Marco Rubio pentru secretar de stat și Pete Hegseth ca secretar al apărării oferă administrației un front unit, semnalând că Trump intenționează să devină dur cu China și Iran, proiectând putere în loc de drumul șerpuit și adaptiv al administrației Biden-Harris. Iar la Casa Albă, numirile loialiștilor precum Susie Wiles ca șef de personal, Stephen Miller ca șef adjunct pentru politică și Tom Homan ca ”țar al frontierei” se referă direct la importanța imigrației pentru administrația viitoare. Dacă va fi confirmat, Rubio, a cărui nominalizare a fost oficializată de Trump, ar fi primul secretar de stat în exercițiu sub sancțiunile de la Beijing și i-ar fi interzis să călătorească în China. Waltz, cerut să fie consilierul pentru securitate națională al lui Trump, este unul dintre cei mai vocali critici ai Chinei din Congres. Este posibil ca ambii bărbați să fie esențiali pentru temerile liderului chinez Xi Jinping cu privire la o creștere a tensiunilor sub Trump. Președintele ales a spus de mult timp că va pune capăt implicării americane în războaiele de peste mări, va ridica noi bariere comerciale și va forța aliații din Europa și Asia să împartă mai mult costurile de apărare. În timpul primului său mandat, consilierii săi au respins adesea politicile sale mai ambițioase, ocazional convingându-l să retragă ordinele și alteori încetinind executarea lor.

Câțiva generali pe care i-a plasat în slujbe de top la Pentagon și la Casa Albă, deoarece îi considera capabili să obțină rezultate, s-au dovedit adesea a fi obstacole în calea unora dintre cele mai ample planuri ale sale de securitate națională. Trump dorea ca forțele americane să iasă din Afganistan, dar abia în februarie 2020 administrația a încheiat un acord cu talibanii pentru a retrage câteva mii de soldați rămași, dar numai după ce președintele Biden a preluat mandatul. Ce ne pregătește noua Administrație Trump? După ce Trump a pierdut alegerile din 2020, dar înainte de a-și părăsi funcția, el a semnat o directivă susținută de loialiști și nevăzută de înalți lideri ai Pentagonului de a elimina toate trupele din Afganistan, Irak, Siria, Germania și din întreaga Africa. În cele din urmă, Trump a anulat ordinul, dar numai după o conversație cu O’Brien, pe atunci consilierul său pentru securitate națională, care a spus că nu a trecut prin canalele adecvate. Jurnalistul Bob Woodward a raportat în cartea sa „Fear” că Gary Cohn, consilierul economic șef la Casa Albă, a furat o scrisoare din 2017 de la Resolute Desk care, dacă ar fi fost semnată de Trump, ar fi putut pune capăt unui acord cheie de liber schimb cu Coreea de Sud, un aliat ferm al Washingtonului.

Trump a negat că un asistent sau altul au luat scrisori sau alte documente de pe birou, chiar dacă Woodward a reprodus scrisoarea în cartea sa. Pe măsură ce își construiește cabinetul pentru cel de-al doilea mandat, Trump a apelat la rivali care au luat în derâdere cândva mesajul său anti-establishment. Spre deosebire de Trump, care l-a numit pe președintele rus Vladimir Putin un „geniu” și „înțelept” pentru invazia Ucrainei, Rubio a spus că încercarea de a pune capăt războiului „nu înseamnă că sărbătorim ceea ce a făcut Vladimir Putin sau că suntem încântați de asta. Dar trebuie să existe ceva de bun simț.” Dintre 44 de oameni care au servit în cabinetul lui Donald Trump în timpul primei sale administrații, doar patru l-au susținut pentru președinție în 2024. După cum i-a spus influentului ”podcaster” Joe Rogan cu câteva zile înainte de alegeri, cea mai mare greșeală a lui a fost să numească „oameni neloiali”. Acum și-a corectat greșeala și vom avea multe surprize.

PS: Înalți oficiali ai echipei de tranziție a președintelui ales Donald Trump au cântărit vineri viitorul lui Pete Hegseth, alegerea lui Trump de a conduce Departamentul Apărării, pe fondul noilor dezvăluiri conform cărora poliția a investigat o acuzație că ar fi agresat sexual o femeie în 2017. Directorul de comunicații al lui Trump, Steven Cheung, a declarat că Trump este alături de Hegseth. Se spune că presupusul incident a avut loc atunci când Hegseth a participat la o conferință a Federației Femeilor Republicane din California în Monterey și ar fi avut loc între orele 24 pe  7 octombrie 2017 și ora 7 a.m. în ziua de 8 octombrie 2017,  la Hyatt Regency Monterey Hotel and Spa. , conform declarației poliției, raportată pentru prima dată de Vanity Fair. Acuzația către poliție a fost făcută pe 12 octombrie 2017, se arată în raportul prezentat de Washington Post. Este clar că Democrații s-au apucat să anihileze numirile lui Trump. Vom mai discuta despre tehnica de numire a miniștrilor cabinetului Trump în zilele următoare.