Ani de zile, războiul civil sirian a fost în esență înghețat, iar atenția lumii s-a mutat în altă parte – mai întâi în Ucraina și apoi în Gaza. Dar săptămâna trecută, rebelii islamiști din nord-vestul Siriei au lansat o ofensivă surpriză împotriva forțelor guvernamentale, cucerind o mare parte din Alep. A fost un eșec major pentru președintele sirian Bashar al-Assad și susținătorii săi – Rusia, Iran și Hezbollah. Ajutat de atacurile aeriene rusești, Assad a încercat cu disperare să oprească progresul insurgenților, care de atunci au capturat orașul Hama și în final capitala Damasc. Puterea lui Assad s-a dizolvat pas cu pas.

Opoziția armată a Siriei spune că luptătorii săi au capturat capitala, Damasc, și că președintele Bashar al-Assad a fugit din țară scrie presa de limbă araba din Orient. Comandantul Hayat Tahrir al-Sham, Abu Mohammed al-Julani, spune că toate instituțiile statului vor rămâne sub supravegherea premierului lui al-Assad până când vor fi predate oficial. Prăbușirea  armatei siriene a fost întotdeauna o întrebare de când, nu dacă. Rusia este, desigur, pe deplin angajată în lupta sa din Ucraina, dar are forțe în Siria, inclusiv avioane de război și elicoptere de atac, poliție militară și soldați care sunt răspândiți în douăzeci de baze. O mare parte din sprijinul militar rusesc pentru Assad a venit sub forma bombardării, din aer, fără discernământ a zonelor rebele, în timp ce Hezbollah a sprijinit regimul la sol. Acum Hezbollah este fără conducerea decapitată de israelieni, cu mulți dintre militați dispăruți în confruntările cu trupele israeliene în Liban și cu depozitele de arme distruse de raidurile aeriene israeliene.

Liderul sirian a încadrat războiul drept unul împotriva „teroriștilor” şi a sabotat sistematic orice încercare de a avea un proces pașnic în care să existe o reformă a sistemului politic sirian. Assad a avut o armată formată din recruți. Oamenii au fost forțați să intre în armată și adesea nu au fost plătiți corespunzător și nu au fost compensați corespunzător. Așa că nu este surprinzător că dezertează și nu luptă. Între timp, încetarea focului intermediată de SUA în Liban, imperfectă în implementarea sa, pare să se mențină. Israelul a semnalat că chiar și încălcările minore vor fi abordate cu forță, stabilind un nou set de așteptări în viitor. După ce a distrus aproximativ 80% din aprovizionarea cu rachete a Hezbollah, Israelul, dacă reușește să-i mențină pe militanți la nord de râul Litani, și-ar putea îmbunătăți în mod fundamental poziția de securitate. Rusia este în fața unei tragedii militare strategice: pierderea bazelor sale din Siria: Tartus și  Khmeimim (lângă orașul Latakia).

Pierderea bazelor însemnă pierderea controlului Mediteranei, sudului Europei și a nordului Africii. Rusia are peste 60.000 de militari dislocați în Siria, potrivit datelor ministerului rus al Apărării, care sprijină activ armata dictatorului sirian Bashar al-Assad. Imaginile prin satelit culese pe 3 decembrie au arătat că Rusia și-a îndepărtat toate navele staționate la Tartus – fregata Amiral Grigorovici, submarinul Novorossisisk, fregatele Amiral Gorșkov și Amiral Golovko  și, probabil, tacurile cele 2 tancuri petroliere Viazma din clasa Yelnia Altai – din port cândva între 1 și 3 decembrie scrie Institutul de Studiu al Războiului cu sediul la Washington. Bloomberg a raportat pe 6 decembrie că o persoană apropiată Kremlinului a declarat că Rusia nu are un plan de salvare a președintelui sirian Bashar al Assad și că este puțin probabil ca Rusia să creeze un astfel de plan atâta timp cât forțele pro-regim continuă să-și abandoneze pozițiile. Sprijinul Axei Rezistenței față de regimul Assad nu va reuși aproape sigur să oprească ofensiva opoziției în acest moment. Hezbollah a trimis un „număr mic” de „consilieri” în Siria pe 5 decembrie. Numărul mic de consilieri este puțin probabil să inverseze prăbușirea forțelor siriene la nivel de țară, iar rachetele și dronele pe care Iranul le livrează nu pot ține sau lua teren pe cont propriu. Este puțin probabil ca Hezbollah să desfășoare un număr mai mare de luptători necesari pentru ca Assad să recâștige teritoriul. Rebelii islamiști au lansat un atac pe scară largă asupra forțelor guvernamentale la sfârșitul lunii noiembrie, provocând cea mai mare schimbare în balanța puterii din 2020 în țara, unde a avut loc un război civil mai mult de un deceniu.

Luptându-se cu forțele regimului susținut de Iran și Rusia, în câteva zile rebelii într-o ofensivă fulger au capturat Alep, care era cel mai mare oraș al Siriei înainte de război, apoi au înaintat  spre sud pentru a lua orașele strategice Hama și Homs. Iată câteva lucruri pe care trebuie să le știți acum la sfârșitul dinastiei Assad în Siria: Ce s-a întâmplat până acum în războiul civil din Siria? Războiul a izbucnit în 2011, când regimul lui Assad a suprimat violent protestele care s-au răspândit în toată țara în timpul Primăverii arabe. Acest lucru a declanșat o insurecție armată împotriva guvernului care s-au transformat într-o revoltă islamistă. Orașul Alep din nordul a fost un centru al acelei rebeliuni armate, iar forțele de opoziție au revendicat părți ale orașului în 2012. Regimul sirian i-au trebuit patru ani, cu sprijinul militar din Iran și aliații săi și mai târziu cu puterea aeriană rusă, pentru a-i înlătura pe rebeli din cetățile lor din Alep. În timp ce forțele lui Assad și-au revendicat controlul în cele din urmă asupra unei mari părți a teritoriului, mai multe grupuri rebele și-au menținut controlul asupra unor părți ale țării divizate.

Cine se lupta cu cine? Rebelii care luptă împotriva regimului Assad sunt susținuți de Turcia și sunt formați în mare parte din sunniți. Principalul grup rebel, Hayat Tahrir al-Sham, este un grup islamist sunnit pe care administrația Trump l-a desemnat ca organizație teroristă în 2018. Unele grupuri rebele sunt susținute de Turcia. Între timp, Rusia și Iranul șiit l-au susținut pe Assad. Dar, în urma ofensivei rebelilor, atât Rusia, cât și Iranul i-au semnalat liderului sirian că nu pot sau nu vor interveni pentru a-i salva regimul. În Orientul Mijlociu Lărgit, Iranul și aliații săi concurează pentru putere și influență împotriva statelor sunnite, inclusiv a monarhiei saudite. În Siria, Assad și-a atras sprijinul din partea sectei minoritare Alauite. În nord-est, țările occidentale au susținut luptătorii kurzi, cărora Turcia li se opune.

De ce s-a intensificat războiul?  Ofensiva surpriză a rebelilor este, în parte, o consecință a noilor războaie care au izbucnit în afara granițelor Siriei, lăsând aliații lui Assad – Iran, Rusia și miliția libaneză Hezbollah – slăbiți și distrași de propriile lor probleme. Rebelii au profitat și de nemulțumirea din armata siriană, care este plină de soldați prost plătiți. Cine sunt rebelii și susținătorii lor? Hayat Tahrir al-Sham este o ramură a Frontului Nusra, un fost afiliat Al Qaeda și este finanțată de Turcia. Grupul a condus un stat propriu în provincia Idlib, din nordul Siriei, în ultimii ani. Abu Mohammed al-Jawlani, liderul grupului, l-a transformat într-o forță de luptă disciplinată, cu o ideologie care îmbină islamismul și naționalismul. Turcia a susținut istoric opoziția împotriva lui Assad de la începutul revoltei din 2011 împotriva lui, iar acum sprijină unele grupuri rebele siriene în propria luptă împotriva militanților kurzi de la granița sa de sud. Ce rol joacă SUA? SUA, printre altele, au sancționat regimul Assad pentru utilizarea armelor chimice împotriva civililor în timpul conflictului. Prima administrație Trump a lansat atacuri aeriene împotriva activelor militare siriene în 2018. SUA, care mențin o forță de aproximativ 900 de soldați în sud-estul Siriei pentru a se apăra împotriva luptătorilor Statului Islamic, i-au sprijinit pe kurzii din nordul Siriei, dar au spus că nu au nimic de-a face cu ofensiva rebelilor și au cerut o detensionare.

Oficialii americani se tem să fie târâți adânc în conflict dacă trupele sale staționate acolo sunt atacate sau dacă Forțele Democratice Siriene susținute de SUA sunt vizate de Turcia. Sâmbătă, 7 decembrie 2024, președintele ales Donald Trump a postat pe rețelele de socializare că SUA ar trebui să nu participe la războiul din Siria. Va cădea regimul lui Assad? Familia Assad s-a agățat de putere de o jumătate de secol, supraviețuind prin suprimarea brutală a revoltelor și lucrând cu aliații pentru a lupta împotriva revoltelor. Înaintarea rebelilor asupra Damascului, după capturarea Alepului, Hama și Homs, îl pune pe Assad în cea mai precară poziție a guvernării sale de 24 de ani. Assad, care s-a aflat sâmbătă la Damasc, a fugit într-o destinație necunoscută, duminică8 decembrie devreme, au declarat oficialii sirieni de securitate. Assad anunțase că se va adresa națiunii la ora 20.00. ora locală sâmbătă, dar discursul nu a mai avut loc. Pe măsură ce forțele lui Assad se străduiau să apere zonele strategice de bază, stăpânirea sa asupra altor părți ale țării slăbea. Rebelii au susținut că au pus mâna pe un alt oraș din sud, Daraa, unde a început revoluția siriană în 2011. Prăbușirea dramatică marchează un moment seismic pentru Orientul Mijlociu, punând capăt stăpânirii de fier a familiei Assad asupra Siriei și dă o lovitură masivă Rusiei și Iranului, care și-au pierdut un aliat cheie în inima regiunii. În plus, Divizia 98 a IDF cu brigăzile de parașutiști și de comando a fost trimisă pe Înălțimile Golan, în timp ce Israelul și-a întărit apărarea la graniță.