A fost Troțki în ziua de 24 noiembrie 2024 în România? A fost! Revoluția e în plină desfășurare în România , e adevărul gol-goluț, dragul de el, adevărul. Să ai nebunia să împuști un 10 la Istorie și un 9 la Filozofie într-o facultate de metalurgie nu e de ici, colea.
Despre mine e vorba, Ovidiu Bufnilă. Așa că am voie, am tot dreptul, am experiență ca să zic ce voi să zic. Galoane de benzină n-am nici de leac, am tras chiulul la hoţia petrolieră de după 1989 și nu mi-am schimbat bezele cu Costea, îl mai țineți minte? Când s-a dat liber la furat fabrici, căscam gură după extratereştri, am pierdut rândul, prostul de mine. Când staliniştii au spart băncile din România, eu visam cai verzi pe pereţi şi am rămas fără slujbă şi n-am mai ajuns la împărţeala băncilor. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat. Automobile de lux n-am că n-am garaj. Nu fac parte din găştile post-revoluţionare ba, mai mult, staliniştii m-au lăsat de două ori fără de slujbă dându-mă afară din serviciu pe motive imaginare.
Ei, staliniştii, o duc bine. Au partide ochioase, au relații grele în toată lumea, pe tot mapamondul, au servicii secrete sfidător de inteligente și bine pregătite, au armate și femei-spion cu silicoane și instalații de filaj în poșetă, au jacuzzi, au bombe și microfoane cât un vârf de ac, au armate de slugi, au pus laba pe o grămadă de naivi și de trădători, au smartphoane din alea scumpe, scumpe, au conturi uriașe bine păzite în Elveția, în Cipru, în Dubai, în Tenerife, au bambolere, baiadere, câte-un hogeac de lux. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat. Pupatul Moscovei, Washingtonului, Parisului, Berlinului și Londrei sau Beijingului în cur face bine la organism pentru mulți de-a lungul istoriei. Eu cu pupatul în cur însă stau prost de tot, îmi face rău la stomac.
Nu ţin nici cu ruşii, nici cu americanii, nici cu europenii occidentali, nici cu chinezii, poate un pic cu extratereștrii. Să fiu naţionalist sadea nu mai pot că, dacă aş fi, aş fi unul din ăla radical şi m-ar aresta ăştia de la putere şi m-ar împuşca după colţ fără prea multă vorbărie. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat. Nu fac parte din asociaţii, uniuni, cartele, oculte, partide, onegeuri, adunări, baronete locale, confrerii stelare, golăneli sau interlope. Vai de capul meu. Greşeli am mai făcut în viaţă, sunt şi eu om. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Nu sunt un scriitor leorpăitor. Nu sunt un metalurg căpuşar, am ratat să fac avere dintr-o firmă căpuşă înfiptă sănătos în defuncta metalurgie românească. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat. În calitate de strateg, ah, genial strateg, vai de capul meu, am sărăcit binişor pentru că nu sunt lingău imagologic.
Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Probabil că ar trebui să mor de foame pe străzi că într-o dramoletă bulevardieră ieftină. Da’ nu vă bazaţi pe chestia asta pentru că sunt un luptător mai puțin obișnuit și pentru că am încredere în Adevăr, în Libertate și în Iubire. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat. E bine, nu e bine, se întreabă gășcarii mei de extratereștrii care stau cu ochii ca pe butelie pe mine de dimineață și până seara.
Revoluția e în plină desfășurare în România. Vreți dovezi? 1640. Punct. Căutați ce s-a întâmplat în 1640. E simplu. Dați click pe Google și aflați. Pe urmă vorbim despre Văluririle Istoriei. Da, toate revoluțiile se văluresc fantomatic prin istoria omenirii, nu se opresc. Se întâlnesc mereu cu alte valuri și se combină într-un fel apocaliptic. Revoluția din Rusia din 1917 se vălurește și astăzi pretutindeni. Revoluția din Franța la fel. Cum? Ia să vedem și noi strigă Terente Venusianul neîncrezător. Ce i-am zis, citiți mâine, aici la Ziarul Național, oameni buni. Să fiți iubiți.