Nu știu cum se simt alții, dar mie îmi provoacă o jenă profundă spectacolul ăsta al „convingerii” în regim de fast-food politic. Într-o Românie în care încrederea în Parlament, Guvern și președinte e mai jos decât prețul banalilor covrigi de Buzău, Vlad Voiculescu reinventează, cu un zâmbet blând și o tastatură vigilentă, arta subtilă a agățatului. Nu în sensul clasic, desigur, ci în varianta electoral-corectă. „Micul ghid de convins alegători” își propune să ne transforme în agenți de influență. Scopul urmărit: să facem din chelnerițe, șoferi de TIR și vecini de bloc apărători pasionați ai cauzei USR și, în special, ai lui Nicușor Dan.
Vlad Voiculescu, acest vizionar cu CV lung cât o rolă de hârtie și practică de laborator politic, care în mandatul de ministru al Sănătății devenise sperietoarea bugetelor din spitalele de stat, a aruncat pe Facebook ghidul salvării României. Nu prin politici coerente, nu prin programe urbanistice, nu prin oferte de dialog făcute partenerilor străini, ci prin replici de agățat la colț de bloc. Un set de șabloane croite pe măsura frustrărilor de zi cu zi ale celor care, culmea ironiei, nu prea mai cred în nimeni.
Românii s-au săturat de actuala clasă politică și nici pe suveraniștii lui George Simion nu prea-i înghite multă lume, căci aproape jumătate din țară nu s-a prezentat la vot.
Dar ghidul gândit de Vlăduț știe cum să-i abordezi pe indeciși, pe sceptici. Nu îi contrazice, nu îi ironiza, zice VeVe! Adică, nu fi USR-ist, nu te comporta ca un „rezist”, traducem noi! Ce trebuie să faci dacă întâlnești un astfel de specimen din regnul „Ceilalți”? Înfășoară-l în metafore europene și învinovățește-l cu blândețe că nu votează „cu cap”.
Strategii de la USR exemplifică folosind niște dialoguri care par decupate dintr-o emisiune ratată de pe TVR 2, cu Almășan sau Marciuc la microfon. Ce strategie electorală serioasă? Nici vorbă, e mai simplu de atât. Dacă e taximetrist, întreabă-l de autostrăzi – „Șefule, ai prins vreodată o autostradă din aia adevărată? Cu ieșiri clare, fără gropi, fără aglomerație? Știi cine a pus banii pentru alea? Europa. Fără ea, făceam slalom pe DN1, până la pensie”, e intrarea sugerată. Apropo de lucrări de infrastructură rutieră – primarul general mai asfaltează și el vreo stradă prin București sau o ducem din groapă-n groapă și în al doilea mandat?!
VV știe și ce să-i spui chelneriței, privind-o cu ochi umezi: „Ai clienți străini care lasă bacșiș în euro? Ăia vin pentru că suntem parte dintr-o Europă deschisă. Dacă ne închidem, vin doar turiștii cu cortul, și ăia o dată la 3 ani. Și ăia nu lasă bacșiș!”. Genul de replică pe care ți-e și rușine s-o rostești la o masă, darămite într-o campanie.
Pe IT-ist îl tragi de mânecă și-i amintești că, fără Europa, va scrie cod pentru ministere. Iar unchiului antisistem i se explică, cu un soi de amabilitate superioară, că, dacă nu era UE, ar fi cumpărat pastile la suprapreț, în lei vechi. Superb, poetic aproape, dacă n-ar fi de-a dreptul jignitor în subtext.
Ghidul nu este un îndreptar electoral, ci un spectacol de condescendență ambalată în empatie mimată, o mostră de pedagogie electorală pentru începători, cu inflexiuni de „știința manipulării soft”. Toate astea, desigur, în timp ce adevărata problemă rămâne neatinsă: o campanie care nu mai este despre proiecte, ci despre mimarea dialogului. Nu-i cere cetățeanului să gândească, oferă-i replici predefinite, ca într-un call center cu ambiții civice! Folosește vorbe cu miez de Bruxelles și poleială morală și fă asta după ce ani de zile l-ai tratat cu dispreț și superioritate!
Vlad Voiculescu, omul care a fost în stare să pună pe butuci un minister întreg fără să clipească, revine acum ca antrenor de campanie de bloc. Ne învață cum să abordăm omul simplu, dar tot din turnul său de fildeș vorbește. E ceva profund fals în tot acest exercițiu. Seamănă a disperare rebranduită în civism.
Ghidul în sine nu este neapărat ofensator prin ce spune, ci prin ce presupune: că românii trebuie „educați” din mers, că ei nu înțeleg singuri ce este bine și ce nevoi au. Iată aroganța micilor progresiști neomarxiști! În timp ce schingiuiesc toate valorile neamului nostru, acești soroșei de Calea Victoriei au convingerea doar ei înțeleg lumea, iar restul țării trebuie să fie convins… cu dragoste sau prin forță, după caz.
În toată această retorică „umanistă” despre Europa și fonduri și viitor, lipsește exact ce contează: realitatea de la firul ierbii. Adică, țevile sparte din Capitală, mizeria pe care o regăsim în fiecare tramvai, lipsa locurilor de parcare de pe marile bulevarde, clădirile istorice lăsate să cadă, frigul pe care îl îndurăm iarnă de iarnă de vreo 4 ani. Nicușor Dan a avut timp suficient la dispoziție să repare ceva, din 2020 încoace. Nu sloganuri. Nu idei. Beton, apă caldă, asfalt. Astea trebuiau să fie prioritățile lui, nu intrarea prin „efracție” în Palatul Cotroceni. De ce nu le explică românilor cum, după cinci ani cu el la PMB, bucureștenii au caloriferele tot reci?
Mai bine mesteci guma cu autostrăzile din Occident și roaming-ul gratuit, în speranța că o metaforă/minciună bine plasată va acoperi realitatea împuțită de pe Dâmbovița.
De fapt, ghidul ăsta spune mai multe despre USR decât despre alegători. Ghidul ăsta este despre cum văd Voiculescu, Drulă, Fritz, Clotilde și ceilalți din USR societatea românească: o masă de oameni needucați politic, dar recuperabili cu tactici de „comunicare eficientă”. „Reziștii” încă mai cred că pot câștiga bătălii cu fraze învățate pe de rost, nu cu încredere câștigată în timp. Încă mai cred că votul se ia cu lecții despre Europa, nu cu fapte din trecutul recent al României.
Nu este prima dată când o campanie electorală uită că oamenii nu sunt profile de marketing, ci indivizi. Dar dacă și aceasta va fi campania în care USR mai pierde o dată, poate că a sosit momentul ca această specie politică să își pună oglinda în față. Poate că problema nu e că românii nu înțeleg. Ci că înțeleg prea bine cu cine au de-a face.