Din 24 februarie, ofensiva rusă a vizat parțial sudul Ucrainei și teritoriile de la est, de-a lungul Mării Azov. Dacă Rusia va prelua această fâșie de pământ, ar deveni stăpână pe Marea Azov, o victorie majoră pentru Moscova.
În Ucraina, „războiul fulger” sperat de Vladimir Putin nu a avut loc. În ultima lună, trupele ruse și ucrainene s-au confruntat în mai multe zone: nordul, estul și sudul Ucrainei. La sud și est, Rusia atacă teritoriile care se învecinează cu Marea Neagră și Marea Azov.
Această ofensivă se întinde pe o fâșie vastă de pământ de la Donbas controlat parțial din 2014 de separatiștii pro-ruși, până la porțile orașului Mikolaiv, trecând prin Melitopol, Berdiansk și peninsula Crimeea, anexată de Rusia în 2014.
Moscova se va concentra pe „eliberarea” Donbasului
Moscova pare să vrea să continue pe această axă: armata rusă a anunțat vineri, 25 martie, că își va concentra eforturile asupra estului Ucrainei pentru a permite „eliberarea Donbasului”.
Controlul sud-estului Ucrainei din Donbas ar avea avantaje semnificative pentru Rusia, atât pe uscat, cât și pe mare. „Dacă rușii vor lua întregul mal de nord al Mării Azov, atunci ar deveni o mare interioară a Rusiei”, explică Jean-Sylvestre Mongrenier, cercetător la Institutul Francez de Geopolitică (Universitatea Paris-VII) și cercetător asociat la Institutul Thomas More, contactat de France 24.
Dar armata rusă nu este încă acolo. Orașul-port Mariupol, puternic bombardat, încă rezista vineri, în ciuda unei situații umanitare catastrofale. Mai la vest, pe malul Mării Negre, Herson este singurul oraș mare cucerit în întregime de forțele ruse, dar forțele ucrainene au trecut la o contraofensivă. Iar rușii „încercă în continuare să încercuiască Mikolaiv cu ambiția de a înainta spre vest, spre Odesa”, potrivit Ministerului Britanic al Apărării.
Asfixierea Ucrainei dinspre sud
Cucerirea întregii suprafețe de teren ar avea atunci consecințe semnificative pentru Ucraina. Pentru că Mariupol, Berdiansk și mai ales Odesa sunt porturi ucrainene majore, prin care Ucraina exportă produse siderurgice și în special grâu. Pentru Mongrenier, „există, pe de o parte, războiul strict vorbind, cu ciocniri armate și, pe de altă parte, blocada navală, asfixiere economică și dorința de a priva Ucraina de orice acces maritim”.
Marea Azov a fost deja de facto sub controlul Rusiei de la anexarea Crimeei în 2014. De atunci, Moscova a controlat ambele maluri ale strâmtorii Kerci, care dă acces la Marea Neagră. Malul estic al strâmtorii corespunde cu Peninsula Rusă Taman, iar malul vestic este situat în Crimeea. Controlul Mării Azov a fost apoi întărit în 2018 odată cu crearea, de către Rusia, a unui pod care leagă cele două peninsule.
Acest pod a împiedicat trecerea unui număr de nave ucrainene. Aceasta a contribuit la reducerea considerabilă a traficului maritim din Mariupol și Berdiansk, două porturi importante pentru Ucraina, și a condus la redirecționarea comeerțului către porturile ucrainene la Marea Neagră.
După ce a fost construit podul, Marina Rusă a tras asupra navelor militare ucrainene și a confiscat trei dintre ele în noiembrie 2018. A acuzat aceste nave că au pătruns în apele teritoriale ale Crimeei, a căreai anexare nu este recunoscută de Ucraina.
Cu toate acestea, Rusia și Ucraina au încheiat un acord în decembrie 2003. Acesta prevedea ca Marea Azov și Strâmtoarea Kerci să aparțină „apelor interne ale Ucrainei și Rusiei” și „libera” circulație în strâmtoare a navelor ambelor țări, inclusiv cele militare. Dar anexarea Crimeei a remodelat cărțile.
„Putin vrea să reconstituie Noua Rusie”
„Nu cred că Marea Azov în sine prezintă interes pentru Rusia. Dar este o poartă către Marea Neagră unde trece o parte semnificativă a traficului maritim mondial”, spune Louis Petiniaud, cercetător la centrul de cercetare Geode și specialist în Ucraina și Rusia.
Dacă Mariupol cade în mâinile rușilor și aceștia „controlează țărmurile de nord ale Mării Azov, atunci ar controla întreaga mare Azov și acesta ar fi un pas în plus către controlul țărmului de nord al Mării Negre”, adaugă Jean-Sylvestre Mongrenier.
Dar obținerea unui acces mai mare la Marea Neagră nu este singurul obiectiv al Moscovei. „Pentru Rusia, Marea Neagră dă acces la Mediterana, trecând prin strâmtorile turcești Bosfor și Dardanele. Apoi, dinspre Mediterană, există posibilitatea proiectării în Marea Roșie, în Oceanul Indian, în Atlantic. Marea Neagră dă acces la ceea ce se numește în Rusia „oceanul lumii”, explică cercetătorul.
Rusia încearcă deja de câțiva ani să-și extindă influența în mările calde. În 2015, Moscova a lansat rachete de croazieră din Marea Caspică pentru a distruge ținte din Siria. Un alt exemplu în ultimele săptămâni: Rusia și Sudanul au relansat un proiect de bază militară rusească, de-a lungul Mării Roșii, în Port Sudan.
Această strategie face ecou cu cea a împărătesei Ecaterina a II-a, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea , a fondat portul Sebastopol pentru a oferi acces privilegiat la mările calde. „Ea cucerise partea de nord a Mării Negre și dăduse acestui spațiu numele de «Noua Rusie». Astăzi, Putin vrea să reconstituie această «Nouă Rusie», adică o suprafață de uscat care începe din Donbas, care se extinde până în Crimeea și care ar merge cel puțin în Moldova”, spune Jean-Sylvestre Mongrenier.
Turcia și NATO temperează elanul Moscovei
Dar Rusia nu este singură în Marea Neagră. O împarte cu Georgia și trei țări membre NATO, Turcia, Bulgaria și România. Turcia, a cărei flotă poate face față rușilor a interzis, la 28 februarie, a trecerea strâmtorilor sale pentru toate navele de război, indiferent dacă acestea provin din țări „riverane sau nu cu Marea Neagră”. Dacă Rusia s-a simțit direct vizată, această decizie se aplică și NATO, care urmărește să-și consolideze pozițiile în această zonă.
NATO a decis joi să trimită întăriri în Bulgaria, România, Ungaria și Slovacia, ceea ce ar duce la opt numărul batalioanelor multinaționale dislocate pe flancul estic al NATO. Washingtonul și aliații săi au început, de asemenea, să discute despre livrarea de rachete antinavă în Ucraina. Arme care ar putea ajuta țara să slăbească strânsoarea rusă în jurul porturilor de la Marea Neagră.
