Emmanuel Macron și Keir Starmer sunt în competiție pentru a fi liderul de facto al răspunsului european la criza diplomatică dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski.
Unii s-ar putea întreba dacă nu cumva Macron profită din plin de această criză pentru a-și consolida poziția acasă. Reputația liderului de la Elysee nu și-a revenit după decizia sa din iunie anul trecut de a convoca alegeri anticipate; rezultatul a fost haosul politic și trei prim-miniștri în șase luni.
Pe plan intern, Franța este o zonă dezastruoasă, notează The Spectator. Anarhia, imigrația și o economie bolnavă sunt doar trei dintre motivele pentru care, în februarie, un sondaj a arătat că rata de aprobare a lui Macron a scăzut la 25 %.
Puțini francezi au încredere în președintele lor pentru a gestiona eficient situația din Ucraina. Un sondaj online realizat luni de un radiodifuzor important a pus întrebarea: sunt Franța și Marea Britanie capabile să prezinte un plan de pace? Nu, au răspuns 83 la sută dintre respondenți.
Există, de asemenea, mult scepticism din partea politicienilor din trecut și din prezent. Pierre Lellouche, secretar de stat pentru afaceri europene în guvernul lui Nicolas Sarkozy, a sugerat că Macron se lasă puțin dus de val: „Președintele celei mai îndatorate și mai falite țări din Europa se prezintă ca un stăpân al războiului într-o situație asupra căreia nu are niciun control”.
În cadrul unei dezbateri care a avut loc în Adunarea Națională, Marine Le Pen și-a exprimat sprijinul pentru Ucraina, dar a declarat că ar fi o „nebunie” trimiterea de trupe în această țară. Unul dintre aliații săi parlamentari, Eric Ciotti, liderul Uniunii de Dreapta, l-a numit pe Macron un „pericol pentru pace”.
Le Pen a mai spus că partidul Rassemblement National „nu va sprijini niciodată o apărare europeană himerică”. A fost o replică la prim-ministrul Francois Bayrou, care a deschis dezbaterea cu o susținere răsunătoare a UE.
Bayrou a afirmat că este de datoria Franței să „joace un rol central” în „construirea acestei noi lumi, a acestui nou echilibru”.
O astfel de lume îi deranjează pe mulți francezi. Se tem că Macron și Bayrou, ambii susținători fanatici ai UE, vor folosi dezangajarea lui Trump față de Europa ca pe o oportunitate de a-și accelera visul de a crea Statele Unite ale Europei.
Macron – împins de ambiție și orgoliu – vrea să fie șeful strategiei europene față de Ucraina, dar însăși Europa nu are o strategie de apărare eficientă și nu poate să descurajeze Rusia. Războiul din Ucraina poate continua într-o ironie tragică: lupta pentru pace.
Amenințările de cucerire teritorială devin o parte centrală a geopoliticii, determinate de o nouă fază a concurenței dintre marile puteri și de schimbările climatice.
Potrivit Responsible Statecraft, oficiali americani precum secretarul apărării Peter Hegseth, secretarul de stat Marco Rubio și directorul Consiliului Național de Securitate, Mike Waltz, au făcut declarații foarte agresive cu privire la China și la necesitatea ca SUA să își concentreze cea mai mare parte a atenției asupra înfruntării Beijingului pe toate fronturile, mai ales în Asia.
„Riscul unui război pe continentul european nu a fost niciodată mai mare”, ne-a spus luni ministrul de Externe al Franței. În același timp, Ursula von der Leyen a transmis că există o singură cale către pace – „forța. Vom sprijini Ucraina pe măsură ce vom întreprinde o consolidare a apărării europene. Pe 6 martie, am să prezint un plan de înarmare a UE la Consiliul European”. Marea Britanie merge mai departe și vrea să formeze „o coaliție a celor dispuși” să apere Ucraina, zice premierul Keir Starmer: „Regatul Unit este pregătit să sprijine acest lucru, cu bocanci la sol şi avioane în aer”.
Scăderea anticipată de joi a ratei dobânzii pentru depozite la 2,5% va fi probabil ultimul pas în acest sens asupra căruia cei 26 de factori de decizie ai BCE se pot pune de acord, notează Bloomberg. Costurile împrumuturilor se apropie acum de niveluri la care este posibil să nu mai frâneze economia lentă a zonei euro – ceea ce îi determină pe unii să avertizeze împotriva unei relaxări prea mari.
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, care stă toată ziua cu cărbunele în gură, dar nu face nimic pentru a opri măcelul termocentralelor, a mai avut o revelație. Aceea că România este campioană europeană la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, după ce chiar colegul său liberal, fostul m(s)inistru Virgil Popescu, a decis să radă de pe fața pământului mii de MW din centralele pe cărbune. ”Consider că Uniunea Europeană trebuie să pună atent în balanță faptul că mai puțin de 5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră aparțin UE. România este campioană europeană la reducerea acestor emisii, 77% față de nivelul din 1990, pe când media Uniunii Europene este undeva la 30 și ceva la sută. Deci, vă dați seama, ne-am făcut de două ori și ceva mai bine treaba decât media Uniunii Europene, însă, cu ce preț?! În sectorul energetic s-au închis peste 7.000 MW centrale pe cărbune sau pe gaz, producție de energie în bandă, iar acum, la vârfurile de consum, suntem obligați să apelăm la importuri. Culmea este că uneori, și nu de puține ori, aceste importuri vin de pe piețe ca Serbia, Bulgaria și altele, unde energia este produsă și în termocentrale pe bază de cărbune. Deci noi le-am închis parțial pe ale noastre, nu mai poluăm, dar poluează vecinii și ne vând scump energia electrică”, a declarat Sebastian Burduja, citat de profit.ro.
Pacea prin victorie – în esență modelul celui de-al Doilea Război Mondial – este obiectivul prin care aproape toți liderii europeni privesc conflictul Rusia-Ucraina. America îl vede diferit, scrie analistul Wolfgang Munchau.
Tarifele au atras cea mai mare atenție, dar schimbările influențează partenerii comerciali prin intermediul a două variabile de pe piețele financiare globale. Acestea sunt nivelurile dolarului și ale ratelor dobânzilor, fără îndoială cele mai importante prețuri din lume, potrivit Responsible Statecraft.
Banii din taxe și impozite nu mai acoperă nici măcar cheltuielile statului cu salariile bugetarilor, cu pensiile și cu dobânzile la împrumuturile împovărătoare contractate de cei care ne conduc. Semnalul vine chiar din partea Guvernului, care aruncă vina deficitului uriaș din 2024 tocmai pe această stare de fapt. Evoluțiile recente din economia României indică o creștere alarmantă a deficitului bugetar, o amplificare a datoriei publice, o eficiență administrativă redusă și o nevoie stringentă de optimizare a cheltuielilor publice, susține Executivul, în preambului unei ordonanțe de urgență analizată în ședința de guvern și ajunsă direct în Senat. ”Aceste circumstanțe determină o reevaluare strategică a modului în care sunt structurate și operate autoritățile și instituțiile administrației publicecentrale, în vederea reducerii poverii financiare asupra bugetului de stat, asigurării unei administrări eficiente a resurselor naționale și oferirii unui exemplu și solidaritate față de cetățenii României, supuși deopotrivă restricțiilor economico-financiare”, se precizează în nota de fundamentare a actului normativ. Mai mult, Executivul arată că majorarea salariilor în sectorul public, fără o corelare directă cu performanța și productivitatea, a generat o presiune suplimentară asupra bugetului de stat. Astfel, s-a ajuns la o situație în care cheltuielile cu salarizarea funcționarilor publici și ale personalului contractual depășesc în mod constant veniturile obținute prin colectarea impozitelor și taxelor, ceea ce reduce semnificativ capacitatea guvernului de a investi în infrastructură, educație, sănătate și alte domenii esențiale pentru dezvoltarea economică a țării.
Premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron, lucrând în tandem, au avut un mesaj clar: Europa trebuie să îi demonstreze lui Trump că este parte a soluției, nu parte a problemei, relatează Financial Times.