Ca gazdă a discuțiilor dintre Moscova și Kiev, Turcia intenționează să joace un rol major în încheierea războiului început de Rusia în Ucraina. Ankara are o poziție de echilibru între cele două părți, poziție care își are rădăcinile în legăturile profunde ale economiei turcești – aflată în dificultate – cu cele două țări implicate în conflict.

Turcia se află în centrul eșichierului diplomatic dintre Ucraina și Rusia. După negocierile de pace de la Istanbul, în 28-30 martie, un înalt oficial turc a declarat vineri că Kievul și Moscova sunt încă „de acord” să reia discuțiile, în ciuda descoperirii recente a abuzurilor rusești pe teren, în special în orașul Bucea.

Ankara curtează ambele părți

Joi, ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, asigurase în timpul unei vizite la Bruxelles că „Rusia și Ucraina par gata să se întâlnească din nou la Istanbul”. Alegerea Turciei ca teren de negociere nu este întâmplătoare. Ankara curta ambele părți chiar înainte de începerea conflictului din Ucraina. La 23 februarie – ajunul invaziei ruse – președintele turc Recep Tayyip Erdogan și-a exprimat clar această ambivalență declarând că „nu poate renunța” nici la Ucraina, nici la Rusia.

Fidelă acestei abordări, diplomația turcă a descris invazia Ucrainei din 24 februarie drept „inacceptabilă” și o „încălcare gravă a dreptului internațional”. Patru zile mai târziu, Ankara a acceptat cererea Kievului de a recunoaște conflictul ca război. În conformitate cu Convenția de la Montreux din 1936, Turcia a închis apoi accesul, pentru majoritatea navelor de război, la strâmtorile Bosfor și Dardanele.

În paralel, Ankara s-a opus sancțiunilor occidentale împotriva Moscovei: Mevlut Cavusoglu a declarat în special că oligarhii ruși sunt în continuare „desigur” bineveniți în Turcia și liberi să facă afaceri în această țară, în conformitate cu dreptul internațional. Tot în Turcia și-au găsit refugiu câteva iahturi deținute de miliardari ruși precum Roman Abramovici.

Astfel, Turcia ocupă o poziție singulară, atât „pro-ucraineană”, dar „nu sincer anti-rusă”, așa cum a rezumat pentru France 24 Ozgur Unluhisarcikli, directorul biroului din Ankara al German Marshall Fund.

Moscova, partener economic esențial al Turciei

„Criza economică” a Turciei din ultimii ani este „ceea ce contează cel mai mult pentru ea în calculele sale actuale”, a declarat Howard Eissenstat, specialist în Turcia la Universitatea St. Lawrence din New York. Lira turcească a pierdut 47% din valoare în 2021, iar prețurile au crescut cu peste 54% în același timp. Această inflație record din ultimii 20 de ani a marcat un nou punct de cotitură pentru Turcia, zguduită din 2018 de o criză monetară.

Turcia nu vrea să irite Moscova, notează Howard Eissenstat, pentru că ar fi „extrem de vulnerabilă la nivel economic în cazul unei pierderi de grâu, gaze și petrol rusești”. Rusia este un partener comercial esențial pentru Ankara, furnizându-i 45% din consumul său de gaze naturale și 70% din grâu – un import deosebit de important având în vedere creșterea prețului pâinii, o sursă majoră de nemulțumire în Turcia. În cele din urmă, rușii sunt importanți și pentru sectorul turismului, cu 4,7 milioane de vizitatori (sau 19% din totalul din 2021) anul trecut.

O „cooperare concurențială” între Erdogan și Putin

Ankara și Moscova au, de asemenea, un trecut comun marcat de mai multe antagonisme. Între secolele  XVI și XX, Rusia țaristă și Imperiul Otoman s-au ciocnit de multe ori. La începutul Războiului Rece (1952), Turcia kemalistă – atât anticomunistă, cât și pro-occidentală – s-a alăturat NATO și a găzduit pe pământul său rachete nucleare americane, sursă de enervare pentru sovietici.

Cea mai recentă criză diplomatică dintre cele două țări datează din 2015, când Turcia a doborât un avion rusesc în apropiere de granița cu Siria. Cu toate acestea, scuzele oficiale ale lui Recep Tayyip Erdogan au pus rapid capăt sancțiunilor decise de Moscova ca răzbunare, ducând la un dezgheț rapid al relațiilor dintre cele două țări.

Această paradigmă recentă în relațiile ruso-turce poate fi descrisă drept „cooperare concurențială” în sensul că sprijinul oferit de Ankara și Moscova forțelor rivale din străinătate „nu le împiedică să coopereze în domeniile energiei și comerțului”, explică Ozgur Unluhisarcikli. Cele două națiuni au susținut astfel tabere opuse în mai multe conflicte, fie în Siria, Libia sau Nagorno-Karabah.

S-400, calul troian al Kremlinului în NATO

În 2016, tentativa eșuată de lovitură de stat împotriva lui Erdogan a deschis calea pentru aprofundarea legăturilor dintre Ankara și Moscova. Guvernul turc a simțit că nu a fost suficient susținut de Occident după această tentativă de lovitură de stat, iar Vladimir Putin „a reușit să semene mai multă îndoială în mintea președintelui turc”, analizează Reilly Barry, specialist în Turcia la Universitatea Harvard.

Președintele rus „a obținut efectul dorit de a crea o prăpastie între aliații NATO, atunci când Turcia a achiziționat sistemul rusesc de rachete S-400, o linie roșie majoră care nu trebuia depășită pentru o țară membră a Alianței”, continuă cercetătorul. Și pentru a adăuga că Ankara s-a poziționat văzând Moscova „ca o potențială mare putere protectoare în cazul în care relațiile cu țările occidentale nu se potrivesc intereselor sale”.

Odată cu războiul din Ucraina, această apropiere sporită a Ankarei de Moscova ar putea face Turcia „extrem de vulnerabilă dacă ar folosi aceeași limbă ca și Occidentul pentru a condamna Rusia”, potrivit lui Reilly Barry. O amenințare care ar fi și foarte apropiată: „SUA și alte țări nu împart o mare cu Rusia și nu sunt separate doar de o altă țară (Georgia)”.

Interese economice pe termen lung în Ucraina

Dincolo de această apropiere de Moscova, Turcia are legături economice și cu Ucraina. Kievul reprezintă 15% din importurile de grâu ale Ankarei, devenind al doilea furnizor ca mărime după Rusia. Ucraina este, de asemenea, a treia cea mai mare sursă de turism a Turciei: aproximativ 2 milioane de oameni au venit în vacanță în 2021.

Mai mult, sectorul de apărare înfloritor al Turciei a stabilit legături importante cu Ucraina înainte de conflictul actual. Printre multiplele parteneriate cu Ankara, Kievul a construit în 2021 o fabrică pentru coproducția dronei de luptă Bayraktar TB2 – proiectată de compania Baykar, al cărei director de tehnologie este ginerele lui Recep Tayyip Erdogan.

Acest flagship al industriei militare turce este renumit pentru eficiența sa în zonele de război, fie pentru Azerbaidjan în Nagorno-Karabah, fie acum pentru Ucraina împotriva Rusiei. Kievul a semnat, de asemenea, contracte pentru fabricarea de motoare care vor servi atât pentru modele noi de drone TB2, cât și pentru un viitor elicopter militar turcesc.

„Interesele economice pe termen lung al Turciei în Ucraina semnifică că Ankara nu vede nici un eventual avantaj ca Rusia să preia controlul acestei țări”, spune Howard Eissenstat. Așa se explică de ce Ankara „dorește să sprijine Ucraina, dar fără a fi vocală”, continuă el, dorind în același timp să evite înstrăinarea Rusiei.

„Ambele țări sunt pregătite să joace jocul cu Ankara”

Până acum, echilibristica Ankarei îi permite să păstreze relații corecte cu ambele părți. Turcia a găzduit discuții de pace săptămâna trecută, dar este de așteptat să găzduiască în curând negociatori ruși și ucraineni pentru a relua aceste discuții.

„Ambele țări sunt pregătite să joace jocul cu Ankara”, conchide Howard Eissenstat. „Moscova nu se plânge de dronele Bayraktar, Kievul nu se plânge de lipsa sancțiunilor turcești. Ambii laudă Turcia pentru că vor ca Ankara să fie de partea lor cât mai mult posibil”.