Trump îl invită pe liderul Iranului la discuții nucleare sau altfel pot avea loc… scenarii militare Intervenția președintelui american Donald Trump marchează o abatere, cel puțin ca ton, de la poziția dura care a marcat primul său mandat și l-ar putea pune în contradicție cu aliatul apropiat Israel, care anul trecut a efectuat bombardamente în interiorul Iranului. Președintele american Donald Trump a declarat vineri, 7 martie, că i-a scris liderului suprem al Iranului făcând presiuni pentru noi discuții asupra programului său nuclear, avertizând asupra unei posibile acțiuni militare, dacă nu au loc aceste discuții.

Trump a dezvăluit scrisoarea mai devreme într-un interviu pentru Fox Business în care a precizat că i-a spus lui Khamenei: „Sper că veți negocia pentru că trebuie dacă nu o să intrăm militar, va fi un lucru groaznic pentru ei”. Nu era clar cum a trimis Trump scrisoarea, pe care misiunea Iranului la ONU a declarat că nu a primit-o. Fostul președinte Barack Obama a negociat un acord de referință din 2015 care promitea scutirea sancțiunilor în schimbul reducerii programului nuclear de către Iran. Trump a denunțat acordul și s-a retras în 2018, în timpul primului său mandat, din cauza obiecțiilor aliaților europeni. În schimb, el a impus sancțiuni unilaterale ample ale SUA oricărei alte țări care cumpără petrolul Iranului. Teheranul, care neagă că ar fi produs arme nucleare, a aderat inițial la acord, dar apoi și-a anulat angajamentele.

Oficialii americani estimează că Iranul ar avea nevoie acum de doar câteva săptămâni pentru a construi o bombă nucleară dacă va alege. Khamenei, în vârstă de 85 de ani, este factorul de decizie în sistemul clerical al Iranului și a subliniat că retragerea lui Trump în 2018 a fost o dovadă că nu se poate avea încredere în Statele Unite. Dar Iranul se confruntă cu provocări nemaivăzute de după revoluția islamică din 1979, care l-a răsturnat pe șahul pro-occidental. Israelul a devastat apărarea antiaeriană iraniană și a lovit și două mișcări militante aliate cu clericii din Teheran: Hamas, care a efectuat atacul fără precedent asupra Israelului la 7 octombrie 2023, și Hezbollah din Liban. Principalul aliat regional al Iranului, Bashar al-Assad din Siria, a căzut în decembrie în fața luptătorilor conduși de islamiști sunniți.

Separat, și fără să atingă direct scrisoarea lui Trump, ministrul de externe Abbas Araghchi a declarat pentru AFP, la sosirea în orașul saudit Jeddah pentru un summit al Organizației pentru Cooperare Islamică, că Iranul nu va negocia cu Statele Unite atâta timp cât politica de „presiune maximă” este în vigoare.

Chestiunea cu scrisorile este mai veche. Liderului iranian i s-a adresat de două ori fostul președinte Barack Obama, în 2009 și apoi în 2012. Oficialii iranieni au confirmat primirea scrisorilor în 2014, când Teheranul și Washingtonul începuseră deja discuții preliminare care au culminat cu acordul nuclear multilateral. Ca răspuns la retragerea lui Trump din acord, Republica Islamică și-a intensificat programul de îmbogățire într-un proces treptat – și încălcând angajamentele sale din acordul nuclear. De atunci, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avertizat în mod repetat că Iranul este pe punctul de a produce prima sa bombă atomică. Directorul general al agenției AIEA, Rafael Grossi, consideră că sancțiunile nu au reușit să descurajeze Iranul. La ora actuală sunt întrebări cu privire la posibila mediere a Rusiei între Iran și SUA pentru a rezolva impasul. Kremlinul și-a confirmat și rolul de mediere, declarând că programul nuclear al Iranului va fi inclus în discuțiile cu Statele Unite și că problema a fost discutată inițial la întâlnirea de la Riad dintre negociatorii americani și ruși din februarie.

Presa rusă a raportat joi, 6 martie, o întâlnire între ambasadorul Iranului la Moscova, Kazem Jalali, și ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, cu privire la „eforturile internaționale” de a rezolva problema nucleară a Iranului. Rusia este un aliat cheie al Iranului și și-a adâncit în ultimii ani legăturile cu Teheranul, în special în sectoarele comerciale, de securitate și militare. Președinții celor două țări, Vladimir Putin și Masoud Pezeshkian, au semnat un acord de parteneriat strategic pe termen lung la Moscova în ianuarie. Pezeshkian a avut în platforma sa de la alegerile prezidențiale  un punct care preciza o apropiere de un angajament cu Occidentul. În numeroase ocazii după învestirea sa, el și-a exprimat o discuție directă cu Washingtonul. Cu toate acestea, liderul suprem, care deține ultimul cuvânt în chestiunile de politică externă a Iranului, a anunțat, într-un discurs luna trecută, că negocierile cu actualul guvern american „nu vor fi înțelepte și onorabile”.

Un avertisment pentru Pezeshkian? Da, în mod sigur. Cu toate acestea, temerile legate de campania de „presiune maximă” a lui Trump au fost reaprinse după ce secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, a confirmat că Statele Unite vor urma cu fermitate o politică care va reduce semnificativ cantitatea de petrol pe care Iranul o exportă în prezent – ​​1,5 milioane de barili pe zi.  Nu se știe dacă Iranul va accepta în cele din urmă intervenția guvernului SUA, având în vedere istoricul lui Khamenei de a ignora scrisoarea lui Trump din 2019 și cea mai recentă respingere totală a ofertei președintelui american. În timp ce mulți speră că apropierea lui Khamenei de Putin ar putea însemna că va fi acum dispus să negocieze dacă acesta din urmă dorește să medieze. Multe vor depinde în continuare de cât de departe ar putea Trump să impună cerințe maximaliste în orice înțelegere. Programul de rachete al Teheranului și politicile sale regionale au fost de mult timp pe lista liniilor roșii ale Pentagonului.

În ultimele zile, scepticismul cu privire la rolul Moscovei a dominat comentariile din mass-media reformistă din Iran, care susțin că Rusia nu poate fi de încredere ca un intermediar imparțial de acorduri, deoarece își va acorda prioritate propriile interese. Pentru ei, dovada este istoria Rusiei de a trăda aliații și, mai ales, modul în care s-a uitat în altă parte când liderul sirian Bashar al-Assad a fost înlăturat de rebelii opoziției în decembrie. Presa de la Teheran încă cere pedepsirea lui Trump pentru ordinul său de a-l ucide pe generalul de vârf al Iranului, Qasem Soleimani, în 2020. Alegerea lui Trump pentru a fi principalul consilier civil al Pentagonului, Elbridge Colby, a promis, în fața Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului, că va oferi administrației „opțiuni militare credibile și realiste” pentru a împiedica Iranul să obțină arme nucleare, renunțând la argumentele anterioare conform cărora amenințarea unui Iran nuclear ar putea fi gestionat de Statele Unite în favoarea apărării Taiwanului.

Colby, un fost oficial politic al Pentagonului în timpul primei administrații Trump și nepotul fostului directorului CIA William Colby, și-a petrecut ultimii ani în circuitul talkshow-urilor, susținând că Pentagonul ar trebui să acorde prioritate prezenței forțelor sale în Asia de Est pentru a descuraja China să invadeze Taiwan. În cartea sa din 2021, „The Strategy of Denial”, Colby a susținut că SUA ar trebui să acorde prioritate apărării Taiwanului chiar și cu prețul potențial al obținerii de arme nucleare de către Iran. El a renunțat în mare măsură la aceste argumente. În schimb, el s-a conformat direct cu campania de „presiune maximă” a lui Trump, despre care oficialii americani spun că este menită să-i constrângă pe oficialii iranieni să se întoarcă la masa de negocieri pentru a impune limite programului de îmbogățire nucleară al țării. În cazul în care diplomația eșuează, a afirmat Colby, el va colabora cu administrația pentru a oferi opțiuni militare, inclusiv un potențial tandem cu Israelul. „Iranul reprezintă o amenințare foarte gravă pentru Statele Unite și aliații noștri, în special aliatul nostru cheie, Israelul”, a recunoscut el în declarațiile sale de deschidere în fața panelului de la Comitet. În timpul administrației Biden, oficialii au promovat capacitatea Pentagonului de a sprijini și furniza ajutor militar Ucraina și Israelul în timp de război, descurajând în același timp Iranul, Rusia și China. A fost  o abordare pe care Colby a criticat-o, subliniind scăderea proviziilor de muniții cheie despre care el a susținut că vor fi necesare pentru un potențial conflict viitor cu China. Se crede că Iranul nu deține nici o armă nucleară, nici rachete balistice capabile să ajungă în Statele Unite, dar planificatorii americani s-au îngrijorat că, dacă Iranul ar obține una, ar putea schimba radical dinamica puterii din Orientul Mijlociu în favoarea Teheranului. O izbucnire a unui conflict militar major între Iran și vecinii săi ar putea devia forțele militare americane de la „teatre prioritare” precum Pacificul de Vest, au avertizat comandanții de vârf.

Guvernul iranian și-a intensificat îmbogățirea uraniului ca răspuns la renunțarea unilaterală a președintelui Donald Trump la acordului nuclear din 2015 cu Iranul, renunțarea produsă în 2018, acumulând mai mult de 274 de kilograme de material îmbogățit în proporție de 60%, doar sub nivelul de puritate de 90% pentru arme, potrivit ultimelor documente raportate de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (Reuters EA). Cu privire la problema nucleară din Iran, Colby a fost fără echivoc. „Cred că Douglas MacArthur a spus că cele mai infame cuvinte din istoria militară sunt „prea târziu””, a subliniat el. „Acea parte a ecuației este cea spre care mă îndrept.” Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a vorbit marți,25 februarie 2025, la telefon cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, după ce a accelerat transferurile de arme restante în Israel în valoare de 4 miliarde de dolari, inclusiv bombe de 2.000 kg, ocolind procesul de aprobare al Congresului. Rubio „a transmis că anticipează o coordonare strânsă în abordarea amenințărilor reprezentate de Iran și în urmărirea oportunităților pentru o regiune stabilă”, potrivit briefingului Departamentul de Stat.