Se așteaptă ca economia globală să evite o recesiune anul viitor, dar criza severă a energiei va duce la o încetinire bruscă, Europa fiind cea mai grav afectată regiune, a anunțat  Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică,  solicitând băncilor băncilor centrale să continue să își majoreze ratele dobânzilor.

Creșterea produsului intern brut (PIB) global este de așteptat să încetinească la 2,2% în 2023, de la 3,1% anul acesta, înainte de a accelera la 2,7% în 2024, a estimat OCDE.

„Scenariul nostru central nu este o recesiune globală, ci o încetinire bruscă a creșterii economiei globale în 2023, precum și o inflație încă ridicată, deși în scădere, în multe țări”, spune economistul Alvaro Santos Pereira în cel mai recent raport de prognoză al organizației cu sediul în Paris.

Încetinirea economică afectează în mod inegal țările, Europa fiind continentul cel mai afectat din cauza consecințelor conflictului din Ucraina, care cântărește activitatea și crește prețurile energiei.

Creșterea economică în zona euro va încetini până la 0,5% în 2023, față de 3,3% așteptată în acest an, înainte de a reveni la 1,4% în 2024. Previziunile anterioare indicau o  creștere de 3,1%, respectiv 0,3% anul viitor.

PIB-ul Germaniei, cea mai mare economie a zonei euro și foarte dependentă de exporturile rusești de energie, este de așteptat să se contracte cu 0,3% anul viitor, comparativ cu o scădere de 0,7% estimată în septembrie.

Franța este de așteptat să mențină o creștere de 0,6% anul viitor, în timp ce PIB-ul Italiei este văzut în creștere cu 0,2%.

În afara zonei euro, se estimează că economia britanică se va contracta cu 0,4% anul viitor, deoarece se confruntă cu rate ale dobânzii în creștere, prețuri ridicate și încredere scăzută. OCDE a prognozat anterior o creștere de 0,2% în 2023 pentru Marea Britanie.

Se așteaptă ca SUA să se descurce mai bine, cu o creștere de 0,5% în 2023, după +1,8% în acest an și +1,0% în 2024. Ultima prognoză a OCDE a fost o creștere de 1,5% în 2022 (prognoza pentru 2023 este neschimbată).

Deși nu se află în OCDE, China este considerată una dintre puținele țări care va  înregistra o creștere economică mai mare anul viitor, după ce anul acesta a avut de suferit de pe urma aplicării repetate a măsurilor de limitare a Covid-19. OCDE se așteaptă ca PIB-ul Chinei să crească cu 3,3% în acest an, cu 4,6% în 2023 și cu 4,1% în 2024.

În contextul în care prețurile la energie vor rămâne ridicate, OCDE solicită băncilor centrale să continue majorarea ratelor dobânzii pentru a combate inflația, iar această înăsprire a politicii monetare “începe să dea rezultate în țări precum SUA și Brazilia”.

Multe guverne au introdus, de asemenea, scuturi tarifare și asistență financiară pentru a proteja consumatorii și întreprinderile de creșterea prețurilor la gaz și energie electrică, dar costul ridicat al acestor măsuri ar trebui să ducă la un sprijin mai bine direcționat în viitor.

Între tratamentele inovatoare vândute cu milioane de euro și penuria de molecule esențiale, cum ar fi antibioticele, modelul economic al industriei farmaceutice pune din ce în ce mai mult sub semnul întrebării viabilitatea sa pe termen lung.

Problemele recurente alimentează provocările, inclusiv din partea companiilor producătoare: în primul rând, penuria, care crește de un deceniu în întreaga lume.

În 2021, Agenția Franceză pentru Siguranța Medicamentelor (ANSM) a primit 2.160 de raportări de epuizări și riscuri de epuizare a stocurilor. În special în cazul insulinelor, esențiale în tratamentul diabetului, și al antibioticelor.

Vineri, ANSM a menționat „tensiuni puternice” în aprovizionarea amoxicilinei, un antibiotic prescris pe scară largă. Cu câteva săptămâni în urmă, omologul său din Statele Unite, Food and Drug Administration (FDA), a făcut același lucru.

Accesul la medicamente –deficitar de multă vreme în țările în curs de dezvoltare – este îngreunat acum și în națiunile dezvoltate. Ceea ce este adesea descris drept „eșecul pieței” se multiplică peste tot și devine clar că nu este vorba doar de eșecuri punctuale ale sistemului, relatează AFP.

Există explicații: odată cu globalizarea, producția de ingrediente active – care conferă medicamentelor eficiența lor – este acum concentrată în câteva țări din Asia. O problemă pe linia de producție și sistemul „just-in-time” se întrerupe.

Un alt motiv este lipsa unui model economic pentru anumite medicamente, cum ar fi antibioticele, care sunt adesea deja vândute sub formă generică.

Pe de o parte, există medicamente care nu mai interesează laboratoarele; pe de altă parte, există tratamente inovatoare ultra-scumpe care nu se confruntă cu lipsa de aprovizionare, dar care reprezintă o povară pentru bugetele sistemelor de sănătate.

În fața acestei situații, multe organizații militează pentru contestarea brevetelor. Medecins du Monde (MdM) așteaptă miercuri o decizie a Oficiului European de Brevete, la care ONG-ul a depus un recurs privind un tratament împotriva hepatitei C, comercializat inițial cu 41.000 de euro de laboratorul Gilead.

„Industria farmaceutică s-a dezangajat de cercetare începând cu anii 1980 și a devenit dependentă de start-up-uri pentru brevet,  pe care trebuie să le răscumpere la un preț ridicat, a explicat Olivier Maguet, șeful misiunii MdM pentru stabilirea prețului medicamentelor.

Ca urmare, „medicamentele de uz curent sunt din ce în ce mai greu de găsit, deoarece sunt mai puțin profitabile decât inovațiile”.

Înstrăinarea producției companiilor farmaceutice naționale – un model de afaceri păgubos  pentru pacienți-  are deja efecte grave, deoarece sistemul de sănătate funcționează cu medicamente consacrate de zeci de ani, care sunt absolut esențiale în arsenalul terapeutic.

În prezent, există 332 de unicorni fintech în lume.La fel de frapantă este dominația în cadrul tehnologiei financiare a companiilor de miliarde de dolari care se ocupă într-un fel sau altul de plăți.

Acestea reprezintă opt dintre primele 10 companii din topul Fintech Labs – PayPal, Ant, Stripe, Shopify, Adyen, Block (fostă Square), Checkout și Afterpay.

Marele motor al acestui boom a fost declinul constant al numerarului în toate marile economii ale lumii și accelerarea concomitentă a plăților digitale. Potrivit furnizorului de date Merchant Machine, cele mai digitalizate economii, printre care Suedia, Singapore, Regatul Unit și Danemarca, efectuează acum doar 1 % din plăți în cash.

Atât marile companii de tehnologie, cât și băncile consacrate s-au înghesuit în domeniul plăților cu noi servicii. Dar există o ciudățenie izbitoare în această poveste de perturbare a pieței. Spre deosebire de distrugerea Kodak de către producătorii de aparate foto digitale sau de dispariția Blockbuster atunci când streamingul de filme a înlocuit închirierea de casete video, operatorii tradiționali din lumea plăților prosperă.

Visa are un venit net anual de 15 miliarde de dolari, în creștere cu 21% față de anul trecut. Atât aceasta, cât și Mastercard se tranzacționează aproape de maxime record. Au o capitalizare de piață combinată de 765 miliarde de dolari, neschimbată în ultimul an.În mod ironic, cei care suferă cel mai mult sunt cei care se confruntă cu provocări, mari și mici.

Explicația de bază este simplă: chiar și cele mai inteligente fintech-uri nu perturbă în mod fundamental piața; ele nu fac decât să se integreze în arhitectura de plăți existentă. Da,  pot face viața mai ușoară pentru consumator sau comerciant cu o procesare mai rapidă la nivel de back-end sau cu interfețe de punct de vânzare mai simple. Dar nu o fac în detrimentul Visa și Mastercard, pe ale căror „șine” electronice se bazează aproape toți. Datorită răspândirii operațiunilor lor în toate colțurile lumii, a fost fie imposibil, fie neatractiv din punct de vedere economic pentru potențialii concurenți să construiască noi tipuri de rețele.

Marea întrebare, în mijlocul unei asemenea frenezii a inovațiilor fintech, este dacă se va schimba acest lucru? Există motive pentru a crede că s-ar putea, susțin analiștii Financial Times.

În primul rând, Twitter. În momentul de față, s-ar putea părea că Elon Musk aruncă în aer afacerea pe care tocmai a cumpărat-o pentru 44 de miliarde de dolari.

Dar, de la mașini electrice la rachete, Musk este disruptorul-șef care sfidează piețele. Fiind unul dintre fondatorii inițiali ai PayPal, el a căutat de mult timp să zguduie lumea plăților, iar recent și-a prezentat planurile de a transforma Twitter într-un motor de plăți.

În al doilea rând, cripto. Ideea de a folosi criptomonede pentru a facilita plățile obișnuite ar putea părea o nebunie, având în vedere tumultul din acest sector declanșat de eșecul fondului de schimb-cum-hedge FTX. Dar unele servicii de bază se bazează deja pe cripto.

Ripple, care își folosește propria monedă și structura blockchain pentru a procesa plăți transfrontaliere rapide și ieftine pentru clienții bancari, este convinsă că această tehnologie este cheia pentru a perturba mecanismele stabilite cu costuri ridicate.

În al treilea rând, Alipay. China este unul dintre puținele locuri necucerite de Visa și Mastercard – iar rețeaua de carduri de credit deținută de stat, UnionPay, este mult mai puțin dezvoltată.

Asta a oferit companiei fintech din sectorul privat Alipay, precum și rivalului său WeChat, oportunitatea de a-și dezvolta propriile șine de plată digitale.

În al patrulea rând, Apple. Dintre toate marile companii de tehnologie, Apple pare să se fi jucat cel mai ambițios cu plățile și finanțele. Pe lângă portofelul Apple Pay, oferă un card de credit în colaborare cu Goldman Sachs și s-a aventurat recent în domeniul buy now, pay later, folosind propriul bilanț.

Este posibil ca unele sau niciuna dintre cele de mai sus să se realizeze. Dar, având în vedere că plățile digitale au cunoscut un asemenea avânt în ultimii ani, șansele unui moment Kodak nu vor face decât să crească.