Foarte prost ca prezentator, execrabil ca actor. Pustiul asta de se crede l’ombelico del mondo are talentul ratatului in dragoste si al manelistului ajuns pe scena din cauze neelucidate. Intr-o perpetua transformare, personajul Varciu ar face bani seriosi la iarmaroacele de Mosi sau la targul de iepe oloage de la Lepsa. Sunt singurele locuri unde nu e nevoie de talent.
E de ajuns sa scoti din tine ineptii, grosolanii pe intelesul vulgului si, in general, sa te faci ca faci. Dupa un scenariu demn de anuarul prostiei umane, la ultima aparitie, de vinerea trecuta, de la „Roata norocului”, baietasul asta neintarcat la bunul-simt s-a lansat intr-un dialog jegos cu Ana Maria Barnoschi, colega de echipa. Ea era ceasornicarul care nu mai facea fata unei alarme ce nu se mai oprea, iar el era nu se stie ce. „Macar o limba pastreaza si mie”, spune ea dupa ce Varciu a rezolvat ornicele cu ciocanul. „Ce vrei tu, nebuno?, continua dialogul, ca pretext pentru replici de rahat, botezate act de cultura. „Ce-a zis, ma, sa-i dau o limba?”, tuseaza gros mascariciul catre public. „Vrei o limba, cam unde o vrei?”, se rasfata el de dragul dialogului porcos si al limbilor tinute inca in stand by. Liviule, esti depasit de evenimente, caci raspunsul la frustrarea ta a fost publicat pe gard la Casa Monteoru, pe vremea cand erai tanc, si apartine celui mai vesel om care a trait pe meleagurile astea: „Enigmatic si stilistic, ascultand ceresc indemn/In lindicul tau dogmatic bat cu limba mea de lemn!”. Era „solutia” la zbaterile lui Gelu Voican-Voiculescu, care declarase ca oscileaza intre metafizica si clitoris.