Rusia, eliberata in urma cu 20 de ani de regimul sovietic, a revenit de atunci asupra multor libertati dobandite, fostul agent KGB Vladimir Putin reusind sa isi impuna controlul asupra scenei politice si a mass-media.
Boris Eltin, primul presedinte rus, a fost parintele dezbaterii publice in Rusia, cand a preluat conducerea primei opozitii politice legale si l-a infruntat pe ultimul lider URSS, Mihail Gorbaciov, pe care il considera prea conservator. In timpul presedintiei sale, Eltin a fost in centrul unor lupte politice dure, guvernand cu un Parlament rebel o tara aflata pe marginea prapastiei, cu o mass-media eterogena si incisiva.
Realitatea politica din timpul succesorului sau, Vladimir Putin, este cu totul alta: diversitatea de opinii a fost sacrificata pe altarul „stabilitatii” si pluralismul politic a fost asociat cu haosul anilor ’90.
„In raport cu perioada Eltin, nivelul concurentei (politice) a scazut drastic”, constata politologul Iuri Korguniuk.
Unul dintre marile simboluri ale acestei subordonari a fost preluarea controlului asupra marilor posturi de televiziune, ale caror emisiuni satirice si dezbateri politice au fost interzise inca de la mijlocul anilor 2000.
In Parlament, textele sunt in general adoptate fara dezbatere, atat timp cat partidul Rusia Unita detine o majoritate zdrobitoare. Protestele de strada nu mai sunt tolerate: sute de politisti sunt mobilizati in fiecare saptamana la Moscova pentru a dispersa in forta cei cativa opozanti.
Dar rusii, in marea lor majoritate, accepta acest lucru. Potrivit unui studiu publicat la jumatatea lui 2011 de Academia rusa de Stiinte si institutul german Friedrich Ebert, populatia nu duce lipsa acestor libertati. Doar 44 la suta dintre persoanele intervievate – in 2001 erau 51 la suta – considera ca „mecanismele democratice sunt esentiale in organizarea vietii in societate si ca ele sunt indispensabile”.
„Marea Rusie a lui Putin”
Desi departe de totalitarismul URSS, care se caracteriza prin controlul exercitat asupra fiecarui sector al vietii publice si private, Putin nu ezita sa recurga la referintele sovietice. Astfel, el a subliniat recent ca, pentru el, Uniunea Sovietica – un imperiu de 15 republici foarte diverse din punct de vedere etnic si cultural – nu este altceva decat o „mare Rusie”.
Cand opozitia liberala a denuntat intentia lui de a reveni la Kremlin dupa alegerile din 2012 ca o „stagnare” ce aminteste de epoca lui Leonid Brejnev, liderul sovietic care s-a agatat de putere desi era bolnav, sustinatorii lui Putin apara demersul acestuia.
„Sunt multi cei care vorbesc despre o brejnevizare a lui Putin, dar sunt persoane care nu stiu nimic despre Brejnev”, aprecia in octombrie Dmitri Peskov, purtatorul de cuvant al premierului. „Brejnev, nu a reprezentat o perioada negativa in istoria tarii noastre. El este un mare plus”, a afirmat el.
Inaintea alegerilor legislative de duminica si a alegerilor prezidentiale din primavara, Vladimir Putin nu promite nicio schimbare. „Pentru noi, necesitatea o reprezinta evolutia, stabilitatea si continuitatea in schimbarile politice, de aceea trebuie sa dam dovada de prudenta atunci cand este vorba despre dezvoltarea sistemului nostru politic”, a declarat el.
Analistii subliniaza totusi ca daca autoritarismul rus s-a bazat permanent pe o ideologie misionara, regimul lui Putin nu se sprijina pe nicio strategie clara. „Bazele URSS erau contituite de o ideologie dominanta, colectivism si controlul total al statului asupra mintilor si sufletelor cetatenilor”, aminteste politologul Stanislav Belkovski.
„Rusia este absenta ideologiei, un maxim de individualism, o indiferenta totala fata de oameni”, subliniaza el.
