Marii investitori – a se citi bancheri, nu te miri ce oameni de afaceri – cer intotdeauna un „profil social” al popoarelor pe care vor sa le „intereseze” financiar.
La astfel de profile se folosesc date specializate, furnizate de organisme internationale, ca CIA World Factbook, Human Development Reports, United Nations – Monthly Bulletin of Statistics, World Urbanization Prospects, UNICEF si multe altele, care detin statistici la zi.
Fericirea romanului: 4,7
Unul dintre cele mai interesante studii cerute de banci in general, dar si de diversi strategi de pe „piata” internationala, este „starea de fericire a unui popor”. World Database of Happiness acorda Romaniei un indice de 4,7 in anul 2000, spre deosebire de Danemarca, Elvetia, Malta, cu un indice maxim de 8. Lesne de inteles de ce. Dar din 2000 pana acum, romanii au mai fost testati in fel si chip. Unul, publicat in iunie 2011, la cererea Bancii Europene si World Bank, arata unde se aprinde beculetul rosu de alarma, in ceea ce priveste rabdarea si puterea de sacrificiu a popoarelor est-europene.
Buni de tras la jug
Popoarele din fostul bloc comunist sunt „laudate” in studiul „Viata in tranzitie”, ca au o „remarcabila rezistenta si un potential urias de a accepta sacrificii”. In contextul crizei actuale, cand bancile musai sa stie ce popoare pot si care nu pot sa dea inapoi datoriile, aceste trasaturi erau ca o recomandare pentru popoarele est-europe, inclusiv cel roman, ca pot duce jugul financiar, fara sa renunte la „valorile democratice”. Comparativ cu popoarele occidentale studiate – Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si Suedia – al caror optimism scade direct proportional cu nivelul de trai.
Nu va atingeti de sanatate!
Problema majora pe care o demonstra studiul era faptul ca, in ciuda „minunatului” spirit de sacrificiu dovedit de popoarele est-europene, acestea pot deveni imprevizibile din cauza ca nu mai au niciun fel de incredere in politicienii corupti. Multi repondenti au declarat realizatorilor studiului ca pot face fata masurilor de austeritate, pentru ca nu e departe timpul cand austeritatea era esenta vietii lor. Insa, nu mai suportau coruptia guvernantilor, care fura ca disperatii, de parca au intrat zilele-n sac. Al doilea punct nevralgic era sanatatea. Oamenii aproape acceptau sa li se prelungeasca anii de lucru, dar sa beneficieze de un sistem al sanatatii care sa le asigure „reparatiile”. 70% dintre repondenti au declarat ca nu doresc privatizarea sistemului sanatatii in situatie de criza, pentru ca nu au bani sa-si procure tratamente „competitive”! Mai exista un beculet rosu, dar acela ii privea direct pe cei care comandasera studiul. Scazuse in mod dramatic increderea oamenilor in banci, institutii financiare straine si investitori straini!!! Popoarele „fruntase” la aceasta neincredere erau „cele nou intrate in UE”. Ghici ghicitoarea mea!