Se implinesc 66 de ani de la 13 martie 1946, cand Tribunalul Poporului din Cluj, prin Hotararea nr. 1, i-a condamnat pe autorii maghiari si secui ai crimelor din toamna anului 1940.
De atunci, autoritatile au vrut sa astearna tacerea peste abominabilele fapte ale maghiarilor si secuilor asociati cu trupele hortiste in perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, respectiv 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 batai, 15.893 arestari.
O istorie care lipseste din manualele romanesti
Evreii au impus tuturor recunoasterea holocaustului si pedepsirea celor ce-l neaga sau care utilizeaza simboluri antievreiesti.
Romanii n-au impus niciodata maghiarilor si secuilor pedepse legale pentru sarbatorirea celor care au dus la masacrarea romanilor din acea perioada. Copiii romani nu invata in scoli acea pagina de istorie neagra, absolut necesara ca sa nu se mai ajunga la actiuni extremiste si xenofobe de genul celor practicate in prezent de Csibi Barna. Ca nu din capul lui ala gol s-o fi trezit cu ideea de a spanzura efigia lui Avram Iancu! In primul si in primul rand, maghiarii si secuii trebuie sa-si castige dreptul de a fi iertati de crimele comise, iar liderii lor trebuie sa aiba discursuri ample in aceasta directie. Numai ca-ti trebuie bun simt sa-ti asumi o asemenea vina grea si sa lupti sa fii iertat.
Crime abominabile
Dupa Dictatul de la Viena din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a intrat sub ocupatie maghiara. La cinci zile dupa Dictatul de la Viena, la 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militara ungara a trecut frontiera pe la Sighetul Marmatiei. Doua armate ungare au patruns pe teritoriul Ardealului anexat. Obiectivul principal era epurarea etnica si, ca sa-i determine pe oláhok („vlahi”) sa-si paraseasca locurile natale, au fost date „exemple” de o cruzime fara margini. In doar 11 zile au fost asasinati aproximativ 1.000 de romani. Cel mai afectat de teroarea hortista a fost Salajul, unde au fost masacrati 477 de romani. Localitatile martire au fost Ip, Treznea, Ciumara, Moisei, Aita Seaca, Sarmasu, Ludus, Sandominic, Aghires, Huedin, Harcana, Nusfalau. Masacre au avut loc si in alte localitati: Cerisa, Marca, Bretcu, Muresenii de Campie, Mihai Bravu, Zalau, Huedin, Zabala, Halmasd, Santion, Cosniciu de Sus, Camar, Arghires, Sucutard, Ditrau, Suciu de Sus, Tarian, Prundu Bargaului, Catina, Rachitis, Sincai, Turda, Ozd, Gadalin. Atrocitati similare au avut loc si spre sfarsitul anului 1944, cand Romania a iesit din coalitia Puterilor Axei. In toamna anului 1944, 126 de evrei din Sarmasu au fost ucisi si mai multi romani torturati, apoi deportati.
Ghirlande pentru ucigasii de oláhok
La aceste masacre au participat in primul rand localnicii maghiari si secui, care au folosit si drept „calauze”, aratand soldatilor hortisti casele romanilor. Au participat preoti maghiari, conti, ca Albert Wass si tac-su, Andrei, condamnati de Tribunalul de la Cluj la moarte in contumacie pentru uciderea a 14 romani. Acum, Albert are statuie la Odorheiul Secuiesc, fara nume, purtand inscriptia „secuiul ratacitor”. Secuii ii atarna ghirlande de gat, spre vesnica pomenire. Tocmai asta da ingrozitor de gandit, ca n-au invatat nimic din istoria asta neagra si nici nu vor sa invete. Numai guvernantilor nostri, vanduti pana-n maduva, nu le da de gandit. De cate ori li s-a dat ocazia, maghiarii si secuii i-au atacat in bande pe romani, n-au limite cand sunt multi impotriva unuia singur, vezi cazul maiorului Agache, linsat bestial de unguri in 1989, si cazul Mihai Cofariu, din martie 1990. Cat despre scoli! Pe teritoriul Ardealului cedat functionau, la 30 august 1940, 67 de unitati de invatamant liceal, profesional si superior. In anul 1940/1941 mai functiona un singur liceu cu limba de predare romana – cel din Nasaud – si numai sapte sectii romanesti in cadrul unor licee cu alta limba de predare.
[vimeo]16275866[/vimeo]