Saritura cu prajina este celebrata de Google printr-un logo special, care o infatiseaza pe o atleta sarind peste bara ridicata la aproximativ 5 metri.
Saritura cu prajina, proba olimpica inca din 1896, de la prima editie moderna a Jocurilor Olimpice, este celebrata de catre Google printr-un logo special.Acesta o infatiseaza pe o atleta in aer, care trece cu succes peste stacheta care se afla la aproape 5 metri inaltime.
Practicata inca din antichitate, saritura cu prajina este asemanatoare cu saritura in inaltime, desfasurandu-se dupa acealeasi principii. Singura diferenta este ca, pentru a atinge o inaltime cat mai mare, atletul se foloseste de o prajina elastica.
Mai exact, atletul care participa la proba de saritura cu prajina, alearga cu prajina pe un culoar, indreptandu-se spre o stacheta care este asezata la inaltime, sprijinita pe doua bare. Ajuns in apropierea stachetei, acesta sprijina prajina intr-o cutie cufundata la sfarsitul pistei de decolare. Prajina se indoaie si apoi se indreapta, in timp ce saritorul incearca sa treaca peste stacheta cu picioarele inainte, eliberand parajina.
Initiala prajina este constituita dintr-un simplu bat, motiv pentru care sariturile nu atingeau inaltimi mari. Ulterior, meterialul de construstie al acesteia a fost schimbat, ajungandu-se de la bambus ori aluminiu, la fibra de calbon, care este mult mai elastic. Acesta material a permis ca inaltimea atinsa de sportivi sa ajunga de la 3.04 metri, cate era recordul in 1866, la peste 6 metri, cat este recordul in acest moment.
Si suprafata pe care aterizeaza atletii s-a schimbat, de la o simpla groapa cu pamant, la un pat din saltele, astfel incat sportivul sa nu fie ranit in momentul in care pica de la peste 5 metri inaltime.
In urma unor astfel de modificari saritura cu prajita a fost inclusa in cadrul sporturilor olimpice moderne, stabilindu-se si recorduri olimpice pe masura, de 5.05 metri, record stabilit in 2008 de rusoaica Elena Isinbaeva, respectiv 5.96 metri, in 2008, record stabilit de australianul Steven Hooker.