DNA a instrumentat dosare in urma carora justitia a dispus irevocabil confiscarea unor bunuri in valoare de peste 310 milioane de euro si valorificarea lor de catre ANAF. Institutia a recunoscut ca nu si-a facut treaba – fiind scuzata chiar de premierul Victor Ponta – si a aruncat vina pentru nevalorificarea bunurilor sechestrate pe firmele fantoma si divorturile cu partaj.
Sefa DNA, Laura Codruta Kovesi a atras atentia recent asupra incercarilor ANAF de a se justifica pentru incapacitatea de a valorifica bunurile confiscate. Astfel, hotararile judecatoresti ramase definitive in cauzele DNA in anul 2014 au inclus confiscarea si recuperarea de produse infractionale in suma de peste 310 milioane de euro. Hotararile sunt executorii, iar institutia abilitata sa recupereze efectiv prejudiciile este ANAF.
ANAF, scuzata de premier
Premierul Victor Ponta a incercat sa minimalizeze raspunderea Fiscului, afirmand ca „e asa, o mica pacaleala” faptul ca ANAF nu ar recupera decat 10% din prejudiciile constatate in dosarele penale. De fapt, Fiscul a recuperat mult mai putin, prin singura institutie abilitata, adica Oficiul National de Prevenire a Criminalitatii si Cooperare pentru Recuperarea Creantelor provenite din Infractiuni. De exemplu, in 2013, valoarea bunurilor sechestrate a depasit 434 milioane euro, dar cea a bunurilor efectiv confiscate de ANAF a fost de doar 7,6 milioane de euro, adica 1,7% din valoarea initiala. In consecinta, atat premierul, cat si ANAF, sustin infiintarea Oficiului National de Management a Bunurilor Sechestrate/Confiscate. Dar Fiscul mai are si alte argumente pentru a-si justifica incapacitatea in domeniul recuperarii creantelor si valorificarii bunurilor confiscate.
Justificari tardive
Iata cateva dintre scuzele ANAF:
– dosare cu autori necunoscuti sau firme fantoma care duc la hotarari de judecata ce nu pot fi valorificate;
– fraudulentii vand bunurile inainte de a putea fi confiscate;
– bunuri neinteresante pentru potentialii cumparatori, nici macar la 50% din pret;
bunuri imobile obtinute in timpul casatoriei, atribuite dupa divort sotului care nu e debitor, cota-parte fiind imposibil de stabilit pentru Fisc etc.