Ea este o femeie delicata, cu trairi intense si dezinteresate. Nu banul conteaza, ci doar sentimentul. Ca orice femeie, a avut si ea un prieten, acum vreo zece ani. Sau iubit, oricum nu se intelege prea bine ce statut avea.
El, Coco Paun, este un cetatean onest al republicii. A iubit-o sincer si simplu. Fara vorbe desarte, fara farafastacuri. Cand nu se mai facea inteles, cand pentru amorul lui nu mai existau vorbe, trecea la actiune. Cu pumnii, cu palmele, cu ciomagul. Ea, coplesita de atata dragoste, l-a reclamat la politie. A trecut vremea. Bianca a mai cunoscut si alti barbati, de care s-a indragostit cat a fost cazul. Si, uite cum, dupa un deceniu, „amintirile o napadeste, dragostea i-o tulbureste”.
Acum, aflata in pragul unei casatorii, care, presimt, va beneficia de o despartire inainte de termen, i-a impartasit alesului suferintele ei. La o ora de maxima audienta. Doua televiziuni nu au fost de ajuns. Asa ca, ce mai tura-vura, a luat in stapanire si Kanal D. Boceala in direct. Poze cu vanatai antice. Lacrimi artistice. Dezvaluiri cutremuratoare. Ca un bau-bau pentru creierasul apos, facut din carne. Bine dozate, sa ajunga pentru o luna. Nu mai mult de un ochi vanat pe seara si o bataie la coaste, pe final. Plansete in platou. Suspine in regie.Tristete printre moderatori. A doua zi, presa consemneaza ca Bianca nu mai doarme noaptea, de frica, visandu-l pe ala raul. Se zbate. Are cosmaruri. Geme. Tipa. „Publicitateeeeeee…!”. Cu falcile-nclestate, sa nu se prinda prostii.