In ultima vreme, in Romania se bate moneda pe consensul politic, astfel fiind adoptat si noul Cod fiscal, cu toate costurile pe care tot noi va trebui sa le achitam. Guvernantii ne ofera – si chiar si opozitia parlamentara aplauda acest lucru – stabilitate, dar este una de mentinere in saracie a cetatenilor si a firmelor mici si mijlocii, deoarece intreaga clasa politica se teme de schimbarea care ar putea aduce bunastare pentru populatie si prosperitate pentru mediul de afaceri.
In ultimul timp, politicieni ai puterii si ai opozitiei vorbesc despre ideea adoptarii unui consens politic asupra unor obiective pentru urmatorii 30 de ani. Economistul Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, considera ca anuntul unui consens intre politicieni genereaza efecte benefice pe termen scurt pentru economie. Consensul pare cu atat mai serios cu cat este definit mai vag: proiecte pentru urmatorii 30 de ani. Problema este ca, deodata, foarte multi cetateni uita esecurile clasei politice sau le gasesc scuze. Lipsa autostrazilor, cozile la plata impozitelor, coruptia si altele, candva intelese corect, deodata sunt intelese prin prisma lipsei de consens politic in trecut. „Totusi, consensul poarta cu el si un mare pericol. El poate fi orientat intr-o directie gresita. In acest caz, pe masura ce se va realiza ca directia este gresita, toate sperantele si anticipatiile pozitive se vor retrage, pentru a face vizibile noi esecuri si dezamagiri”, a mentionat Croitoru intr-o analiza postata pe OpiniiBNR.ro .
Directie gresita
Asadar, care ar fi semnele care ar indica directia cea buna a unui consens intre politicieni? „In opinia mea, reduse la esenta lor, aceste semne sunt identificate de raportul dintre doua cuvinte: <stabilitate> si <schimbare>. Daca vom vedea in discursurile politice idei care se pot inlocui cu fraza <este nevoie de stabilitate nu de schimbare>, atunci consensul este in directia gresita”, a atras atentia Croitoru, avertizand ca, in acest caz, consensul va fi periculos, deoarece confirma consensul implicit stabilit ca principiu inca din 1990. In Romania, dupa 25 de ani de la prabusirea comunismului, libertatea fata de coruptie si, mai ales, libertatea proprietatii (claritatea drepturilor de proprietate) sunt foarte reduse. Cauza o constituie politicile de tip socialist care au predominat dupa 1990 sau politicile de stimulare a cheltuielilor sociale, in general. Croitoru sustine ca, in tara noastra, trei libertati au inregistrat niveluri relativ mici si stabile: libertatea proprietatii, libertatea fata de coruptie si libertatea financiara. Datele arata ca in ultimii 25 de ani a existat consensul politic implicit pentru mentinerea libertatilor respective la un nivel scazut, reflectand filozofia de tipul „este nevoie de stabilitate nu de schimbare”.
Modelul britanic, o solutie
Oficialul BNR a remarcat ca, in Marea Britanie, primul ministru Margaret Thatcher a ales „schimbarea”, intrerupand politica „stabilitatii”. A crescut libertatea economica prin privatizarea intreprinderilor de stat si a reasezat stimulentele astfel incat „lenea” din administratie s-a redus. Pe langa reforme structurale profunde, a promovat stabilitatea macroeconomica, astfel ca inflatia s-a stabilizat la niveluri reduse. Beneficiind de aceste reforme, afacerile au inflorit. „Consensul dintre politicienii romani trebuie sa rezulte in schimbari similare, vizand atat libertatea economiei, cat si stabilitatea macroeconomica. Daca am creste cele mai joase trei libertati, in conditii de stabilitate macroeconomica, noi resurse ar fi disponibile pentru a creste productivitatea, baza bunastarii”, a concluzionat Lucian Croitoru.