Ce nu stiai despre Nicolas Steno!

Nicolas Steno a fost primul care a realizat ca scoarta terestra contine o istorie cronologica a evenimentelor geologice care ar putea fi descifrate de un studiu al straturilor si fosilelor. steno a facut o descoperire cristalografica fundamentala si anume ca toate cristalele de quart au aceleasi unghiuri intre fetele corespunzatoare. Cu un studiu despre quartz , Nicolas Steno pune bazele cristolografiei moderne.

Implinirea a 374 ani de la nasterea lui Nicolas Steno este celebrata de Google. Celebrul anatomist danez, Nicolas Steno, s-a  născut la Copenhaga în 1631. Astazi se implinesc 374 de ani de la nasterea lui Nicolas Steno.Steno a fost cel care a propus ideea ca fosilele sunt ramasitele unor organisme vii antice. El a fost, de asemenea, primul care a inteles ca fosilele sunt o bucatica din istoria planetei care contin o istorie cronologica a evenimentelor geologice. El a oferit in premiera o explicatie la faptul ca diverse obiecte solide, precum dintii de rechini, erau descoperite in diverse straturi de roca.

Google Doodle-ul creat în cinstea lui Nicolas Steno apare sub forma mai multor straturi, în care se găsesc diferite fosile.

Născut în Copenhaga într-o familie de giuvaergii, Steno a părăsit capitala Danemarcei în 1660, pentru a studia medicina în Olanda. El a oferit în premieră o explicaţie la faptul că diverse obiecte solide, precum dinţii de rechini, erau descoperite în diverse straturi de rocă. Nicolas Steno a fost şi cleric catolic, el fiind beatificat în anul 1987 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

In perioada in care a trait Nicolas Steno, respectiv in secolul XVII, termenul “fosila” insemna atat un organism purtator de viata, la un moment dat, cat si cristale sau alte pietre, potrivit wikipedia. Cercetarile geologului si stratigrafului Steno, incepand cu studierea unor dinti de rechin, au stabilit anumite principii clare in acest domeniu. Nicolas Steno a descoperit si analizat structurile solide din interiorul unor alte structuri solide, oferind explicatii pentru faptul ca anumite obiecte solide au fost descoperite in diverse straturi ale unor roci.

Cercetatorul omagiat miercuri, 11 ianuarie, de Google, prin intermediul unui logo special a publicat in 1669 o carte cu rezultatele studiilor sale, “De solido intra solidum naturaliter contento dissertationis prodromus”, cunoscuta sub numele de “Prodromus”.

Nicolas Steno citeaza: “Ceea ce vedem e frumos. Si mai frumos e ce intelegem. Cel mai frumos e ceea ce nu pricepem”. Principiile descoperite de Steno sunt si astazi fundamentale pentru cercetatorii din domeniile carora s-a dedicat danezul omagiat miercuri de Google. Nicolas Steno a spus “adio” cercetarii in 1667, dupa convertirea de la luteranism la romano-catolicism. In 1675, Steno a fost uns preot, iar doi ani mai tarziu a devenit vicar. Nicolas Steno si-a petrecut restul vietii in sfera ideilor religioase. Nicolas Steno murit pe 25 noiembrie 1686.

[youtube]04qEAfkZxY8[/youtube]

In 1669, Nicholas Steno a publicat un eseu privind organismele fosilizate in straturile de zacaminte. Acesta ar putea fi considerat inceputul paleontologiei, domeniu care avea sa suscite o serie de dispute, mai ales datorita controverselor dintre stiinta si religie in ceea ce priveste erele geologice si disparitia speciilor. El este primul ce a enuntat principiul “pozitiei superioare” conform caruia rocile  sedimentare sunt depozitate succesiv si orizontal (straturile de mai jos fiind depozitate anterior celor superioare). Steno a identificat corect originea multor fosile comune, cum ar fi dintii de rechin, dar n-a sesizat ca unele dintre ele apartineau unor specii de mult disparute.  In cartea sa Forerunner (1669), Steno si-a exprimat opinia afirmand ca pamantul ar fi vechi doar de aproximativ 6000 de ani, iar fosilele ar fi fost depozitate de potopul lui Noe.

Nicolas Steno conform Wikipedia.com

Nicolas Steno (Danish: Niels Stensen; Latinized to Nicolaus Steno)[notes 1] was born in Copenhagen on New Year’s Day (Julian calendar), the son of a Lutheran goldsmith who worked regularly for King Christian IV of Denmark. Stensen grew up in isolation in his childhood, because of an unknown disease. In 1644 his father died, after which his mother married another goldsmith. In 1654–1655, 240 pupils of his school died because of the plague. Across the street lived Peder Schumacher (who would offer Steno a post as professor in Copenhagen in 1671). After completing his university education, Steno set out to travel through Europe; in fact, he would be on the move for the rest of his life. In the Netherlands, France, Italy and Germany he came into contact with prominent physicians and scientists. These influences led him to use his own powers of observation to make important scientific discoveries. At a time when scientific questions were mostly answered by appeal to ancient authorities, Steno was bold enough to trust his own eyes, even when his observations differed from traditional doctrines.

At the urging of Thomas Bartholin, Steno first travelled to Rostock, then to Amsterdam, where he studied anatomy under Gerard Blasius, focusing again on the Lymphatic system. Within a few months Steno moved to Leiden, where he met the students Jan Swammerdam, Frederik Ruysch, Reinier de Graaf, Franciscus de le Boe Sylvius, a famous professor, and Baruch Spinoza.[8] At the time Descartes was publishing on the working of the brain, and Steno did not think his explanation of the origin of tears was correct. He travelled to Saumur where he met Melchisédech Thévenot andOle Borch. Steno travelled to Montpellier, where he met Martin Lister and William Croone, who introduced Steno’s work to the Royal Society. In Pisa Steno met the Grand Duke of Tuscany, who supported arts and science. Steno was invited to live in the Palazzo Vecchio, in return he had to gather a Cabinet of curiosities. Steno first went to Rome and met Alexander VII and Marcello Malpighi. As an anatomist in the hospital Steno focused on the muscular system and the nature of muscle contraction. He also became a member of Accademia del Cimento in Florence. LikeVincenzio Viviani, Steno used geometry to show that a contracting muscle changes its shape but not its volume.