Catina, denumita si „ginseng romanesc”, are o compozitie extrem de bogata, care intrece cu mult alte produse deja consacrate.
Astfel, este bogata in vitaminele C, A, si tot complexul B, D, E, F, PP, in betacaroten si alte substante, printre care calciu, fosfor, magneziu, potasiu, pectine, aminoacizi si acizi grasi esentiali, cei care nu pot fi sintetizati de organism. Unii cercetatori sustin, dar inca nu e confirmat, ca in compozitia catinei ar intra si aurul.
In scop terapeutic, de la catina se folosesc scoarta, mugurii, frunzele si fructele galben-portocalii.
– Scoarta, bine uscata si apoi macinata prin rasnita electrica de cafea poate fi folosita la prepararea tincturii. Se amesteca sapte linguri de pulbere de scoarta de catina cu un sfert de litru de alcool alimentar, votca sau tuica facuta in casa si se lasa la macerat doua saptamani, perioada in care vasul se agita zilnic de cateva ori. Se strecoara si produsul obtinut se pastreaza la rece, in sticle inchise la culoare. Din aceasta tinctura se ia, de trei ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.
– Mugurii se zdrobesc, cam o mana, si se pun la macerat, pentru doua saptamani, intr-un sfert de litru de alcool. Tinctura astfel obtinuta se strecoara si se pastreaza la rece, in sticle mici de culoare inchisa. Se ia cate o lingurita, de trei ori pe zi, diluata in putina apa.
– Frunzele se usuca bine si, rasnite, pot fi folosite la prepararea unei alte tincturi amestecate cu alcool sau otet de mere. Din frunze combinate cu untura de porc sau margarina se poate prepara un unguent pentru tratarea ranilor.
n Boabele de catina, bine spalate, uscate si usor zdrobite, se pun intr-un borcan, in asa fel incat mierea care se toarna peste boabe sa le acopere in intregime. Din acest amestec se iau dimineata cate una-doua lingurite, macar o luna de zile.
