Mai sunt 3 zile pâna când va retrograda Craiova — lung prilej de lamentatie in presa. Nu ma fericeste nenorocirea amarâtilor patronati de trogloditul Mititelu, dar recunosc ca ma voi amuza recitind literatura diabetica dedicata Craiovei Maxima.
Pe lânga triumful de la Sevilla, Steaua a mai avut parte de o semifinala si o finala de Cupa Campionilor. Despre aceste realizari aproape ca nu se povesteste. In schimb, itinerariul Craiovei in Cupa UEFA este refacut periodic, in registrul smiorcaielii oltenesti, având urmatoarele borne:
Bara lui Crisan, din meciul cu Benfica. Muicaaaaa, suntem neam de traista (pardon, de piatra!), pai asa ghinion n-avuram nici la bara lui Cârtu, cu Sarajevo! Si da-i, si compatimeste, in barbaria perfectului simplu.
Sa ne amintim si de pasa lui Ţicleanu, din meciul cu Kaiserslautern, iar Aurica era operat la ochi, ahahahai, vitejii mei, ca daca Dunare n-aveam, Jiul Dunare il faceam, si nici n-a vazut Ţicleanu când a ajuns mingea la Crisan. Bineinteles ca vor fi evocati si oftalmologul Olteanu, si iscusitul doctor Frânculescu. Ar fi bine sa lucram mai mult si la mitul lui Domozina.
Dar de Stromberg, de la Benfica, uitarati? N-avea drept de joc, aoooleeeeuuu, aoooleeeeuuu, ce ne mai furara pe noi, oltenasii nemilitarizati si fara protectie. Dar fara absolut nicio protectie, ca Nicolae Ceausescu si jumatate din Comitetul Central al PCR s-au nascut la Paris!
De Ciupitu, care si-a facut meciul vietii la Lisabona, nu bagam nimic? Era suspendat Stefanescu, iar Camataru, spre finalul partidei, a fost stâlpul din careul nostru, asa ca trebuie sa-l rerereparafrazam pe Eugen Barbu, cu al sau „M-ai invins, Rodioane!”.
Nu mai am spatiu si chef sa povestesc si despre cei 4 campioni mondiali de la Fiorentina, despre cum ne-a furat arbitrul la Bordeaux, si despre cei 50.000 de oltenasi care se strângeau pe „Centralul din Banie” si aruncau spre cer caciulile de firma — firma „Miorita laie”.