Franks, episodul 2. Si-a schimbat pantofii si râdea ca sunca de Praga pe cântar. A aruncat sosonii cu aerisire la talpa si s-a afisat cu niste umblatori de smenar. Doamneeee, ce franjuri, ziceai ca si-a pus pe monturi pene din alea cum purtau indienii din westernuri! Când i-am vazut naucitoarele espadrile, mi-am explicat de ce s-a dus in cap dolarul. Mi-l si inchipui pe Franks, in anii ’90, pe trotuarul de la Eva. „Ce faci, Jeffrey?” „Ard la smen!” „Cu fata asta? Daca vine vreo baba si te pacaleste?” Culmea e ca acest camatar buflei, dupa ce ne ofera, vrem-nu vrem, bani cu dobânda, ne mai da si sfaturi. Iar guvernantii il asculta, ca asa-i protocolul, in loc sa-i spuna „jura-te pe sandalele tale, zi sa faci plici, sa ti se dezlipeasca talpa, pufosule!”. Ma amuz eu pe seama lui, dar gânditi-va cât de jos suntem noi, daca a ajuns sa ne ia de prosti un fraier. Bai, Franks, pe cuvântul meu de broker batrân ca urmatoarea constatare n-are nicio legatura cu incapatoarea ta persoana! E asa, o cugetare. Nicicând expresia „vita incaltata” n-a rimat mai bine cu un asasin economic.